Trăiri, impresii, păreri

Cateva ganduri

2012-01-07T23:23:00.003+02:00

La inceput de an, doresc sa scriu din lucrurile pe care le-am constientizat in aceste zile, dupa lupte...aparent "seculare", adica interminabile...cu niste ganduri.

Biserica, ca institutie, in zilele nostre, e mult compromisa din pricina pacatului des acceptat. Insa Biserica cea reala, trupul lui Christos, Mireasa Sa, ramane in veci neintinata, deoarece El nu ar permite ca aceasta sa se compromita. Ca un mire care-si iubeste aleasa si o doreste curata, pentru el..asa ne doreste si Christos pentru El. Si atunci, inchinarea noastra va putea fi curata, daca nu ne mai uitam la cei din jur, ci cautam noi sa fim un exemplu, in smerenie. Sa fim sfinti, precum El e sfant. Dumnezeu ne-a trimis ca pe niste oi in mijlocul lupilor(Matei 10:16). Asta inseamna ca vor exista si in biserica oameni nenascuti din nou, care traiesc in pacat...e sansa la mantuire pentru ei, deoarece aud Cuvantul, insa sunt si instrumente in mana celui rau. O spun cu mare tristete...insa cauta sa aduca dezbinare si sa fie pricina de poticnire pentru cei alesi.

Interiorul e mai important decat exteriorul...insa exteriorul e consecinta interiorului. Consider ca un duh smerit, ascultator si in permanenta partasie cu Duhul Domnului nu poate sa ghideze trupul intr-o asemanare cu un trup al unei persoane al carei duh e adormit in greseli si pacate, si condus de duhuri necurate. Astfel ca, o persoana care Il are pe Christos ca Domn si Mantuitor personal, trebuie sa se distinga de cei din lume si prin exterior, nu doar prin interior. Cum poate Duhul lui Christos, care traieste in mine, sa ma faca o pricina de pacatuire pentru cei din jur? Sau sa se asemene lumii? Dumnezeu nu se contrazice. ("Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine." Galateni 2:20)

Ispita...de multe ori e puternica, iar diavolul cauta sa ne trezeasca firea in permanenta. Iar daca reuseste sa ne faca sa alegem gresit, a castigat. Pentru ca Duhul se indeparteaza de la noi. Si incet constiinta moare. Trebuie sa fim in permanenta constienti ca.."Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume." (1 Ioan 4:4b).

Roada Duhului trebuie sa fie vizibila de cei din jurul nostru. Si din pacate, deseori lipseste cu desavarsire, fiind inlocuita de faptele firii..din care nu face parte doar curvia, preacurvia, inchinarea la idoli, uciderile, betiile, ci si mania, certurile, invidii, imbuibari, neintelegeri. Carora prea des le lasam loc in viata noastra, iar Domnul zice clar ca nu vin din Duh, ci din fire. Si cred ca unde este roada Duhului(dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, infranarea poftelor, bunatatea, blandetea, credinciosia), nu este loc de faptele firii.

Dumnezeu ne vrea sfinti, dupa cum El insusi este Sfant. (Levitic 20:26a). Suntem in vremea in care mai putem cauta sfintirea si ne mai putem sfinti, insa la finele veacului acest lucru va fi imposibil, dupa cum ni se relateaza in Apocalipsa 22:11 : "Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!"

Fie ca Domnul sa ne tina pe Calea Sa..de la care cu niciun chip sa nu ne abatem. Suntem niste pelerini in drum spre cetatea cereasca, si acesta trebuie sa fie scopul nostru primordial: sa-L vedem fata-n fata pe Creator, pe Regele, pe Dragul inimilor noastre. Pe Domnul si Mantuitorul, care ne-a iubit, si pe care-L iubim din pricina ca El ne-a iubit intai. Aceasta ne va da si ravna necesara de a lucra pentru El si imparatia Lui pe acest pamant unde suntem calatori, pentru acea Imparatie in care actualmente suntem robi, insa cand vom ajunge acolo vom avea dreptul deplin de fii mostenitori ai Tatalui nostru ceresc!

Slavit sa fie Domnul! In veci, Amin!

Viața izbăvitoare a lui Christos

2011-11-13T14:19:00.003+02:00

Există ceva ce face din creștinism mai mult decât o religie, mai mult decât etică și mai mult decât un vis dulceag al unui sentimental idealist. Este faptul că Însuși Christos este conținutul vieții de credință creștină. El este Cel care o face să ticăie. ”Cel care va chemat este credincios și va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24). Cel care va chemat este Cel care face ceea ce vă cheamă să faceți. ”Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). El Însuși este puterea de împlinire a cererilor Sale.

”Cel care va chemat este credincios și va face lucrul acesta!”.
Cel care te cheamă la o viață dreaptă este Cel care, cu consimțământul tău, trăiește această viață prin tine!
Cel care te cheamă să slujești pentru nevoile umanității este Cel care, cu consimțământul tău, slujește pentru nevoile umanității prin tine!
Cel care te cheamă să te duci în toată lumea și să predici Evanghelia la orice făptură, este Cel care, cu consimțământul tău, merge în toată lumea și predică Evanghelia la orice făptură, prin tine!
Dacă te vei încrede în Christos, acceptând nu doar moartea pe care a suferit-o, ci și viața pe care o trăiește și așteaptă să o trăiască prin tine, următorul pas pe care-l vei face va fi un pas făcut prin puterea și energia lui Dumnezeu. Vei începe să trăiești o viață care este în esență supranaturală, și totuși îmbrăcată în umanitatea obișnuită a trupului tău fizic și experimentată în lucrurile care, în mod inevitabil, alcătuiesc soarta omului care, deși are inima cu Christos în Cer, stă încă ferm cu cele două picioare pe pământ. Vei deveni total dependent de viața lui Christos din tine, și, ca niciodată înainte, vei fi atât de independent, de eliberat de presiunea circumstanțelor, de dezlegat, în sfârșit, de propria neîncredere care făcea din tine un arogant, un lăudăros cu gura mare, și, în momentul următor, victima autocompătimirii - oricum, mereu în robia fricii față de opiniile altor oameni.
Vei fi eliberat de tirania unui dușman înfrânt care trăia înlăuntrul tău. (...)
Vei fi readus la adevărata ta menire de om - aceea de a fi vehiculul uman al vieții divine.

(paragraf din ”Christos în noi: VIAȚA ELIBERATOARE” de Major W. Ian Thomas)

De-ai străbate, de N. Moldoveanu

2011-11-10T22:55:00.001+02:00

De-ai străbate-n lung și-n lat
marea și pământul,
de cu zori până-n serat,
alergând ca vântul;
n-ai să afli niciodat,
porci zidind cetate,
nici pe cel strâmb și-ntinat,
făptuind dreptate.

N-ai să afli lup păstor,
nici pod peste mare,
nici pe cel lingușitor,
sfânt pe-a sa cărare.
Nici fățarnicul trăind
lepădat de sine,
într-o lume ce-i aprind
patimile-i pline.

Nici pe omul cel firesc
pătrunzând în taina
adevărului ceresc
și să-i poarte haina.
N-ai să-l vezi pe cel răpus
de pământ și lume
să-L iubească pe Isus
și Preasfântu-I Nume.

De-ai străbate-n lung și lat,
si pământ și mare,
n-ai să vezi pe cel legat
în sfânta lucrare.
Căci acel înlănțuit
de-a morții robie
niciodată nu-i primit
în lucrarea vie.

Domnul nu-Și dă turma Lui,
cea de veac iubită,
niciodată lupului,
spre a fi păzită.
Și nici haru-I sfințitor,
El nu și-L împarte
șarpelui otrăvitor,
purtător de moarte.

Ci El dă desăvârșit,
Mântuire-aleasă,
celui care-a părăsit,
calea păcătoasă.
Celui ce-a primit deplin,
viață și iertare,
îi dă Harul Lui divin,
pentru-a Sa lucrare.

Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă?

2011-03-01T17:48:00.002+02:00

Zilele acestea am început să citesc în cartea lui A. W. Tozer, "Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă?", unde am observat, ca şi în toate celelalte cărţi pe care le-am citit scrise de el, o mulţime de învăţături pentru a trăi 100% pentru Dumnezeu. Încă din primul capitol, m-a marcat un lucru, şi anume diferenţa dintre lumea - teren de joacă, şi lumea - câmp de luptă. Tocmai acest lucru doresc să îl redau în postare.

"Străbunicii noştri credeau că păcatul, diavolul şi iadul constituiau una dintre forţe, iar Dumnezeu, dreptatea şi raiul cealaltă. Prin chiar natura lor, aceste forţe erau mereu în opoziţie, cu o ostilitate profundă şi gravă, de neîmpăcat. Fiinţele omeneşti, credeau înaintaşii noştri, aveau de ales între cele două tabere - nu puteau rămâne în neutralitate. Viaţa sau moartea, raiul sau iadul, iar dacă alegeau să se dea de partea lui Dumnezeu, se puteau aştepta la un război pe faţă cu vrăjmaşii Lui. Lupta avea să fie reală şi mortală şi avea să dureze atât cât ţinea viaţa aici pe pământ. Oamenii aşteptau raiul ca pe o întoarcere de la război, când vor pune sabia jos ca să se bucure în pace de căminul care le-a fosr pregătit.
Predicile şi cântecele aveau în acele zile un aer războinic, sau poate o urmă de dor. Ostaşii creştini erau cu gândul acasă, se gândeau la odihnă şi regăsirea celor dragi, iar glasurile li se înecase în lacrimi în timp ce cântau despre sfârşitul luptei şi victoria câştigată. Dar fie că porneau la atac contra tunurilor vrăjmaşe, fie că visau la sfârşitul războiului şi primirea pe care le-o va face Tatăl acasă, ei nu uitau niciodată în ce fel de lume trăiau - era un câmp de luptă, şi mulţi răniţi şi doborâţi.
Această perspectivă este neîndoielnic scripturală. (...) faptul că uriaşe forţe spirituale sunt prezente în lume este o doctrină biblică solidă. Omenirea, din cauza naturii ei spirituale, este prinsă la mijloc. Puterile răului sunt hotărâte să ne distrugă, însă Christos e prezent ca să ne salveze prin puterea evangheliei. Pentru a obţine izbăvirea trebuie să trecem de partea lui Dumnezeu, prin credinţă şi supunere. Iată pe scurt ce credeau înaintaşii noştri, ceea ce, cred eu, ne învaţă şi Biblia.

Ce diferit stau lucrurile astăzi! Datele problemei sunt aceleaşi, însă interpretarea s-a schimbat complet. Oamenii se gândesc la lume nu ca la un câmp de luptă, ci ca la un teren de joacă. Nu ne aflăm aici pentru a lupta, ci pentru a zburda. Nu suntem într-o ţară străină; suntem acasă. Nu ne pregătim să trăim, ci trăim deja, şi am face bine să ne lepădăm de inhibiţii şi frustrăşi şi să trăim viaţa la maxim. Acesta, cred eu, e un rezumat nepărtinitor al filosofiei religioase a omului modern, mărturisită faţă de milioane de oameni şi îmbrăţişată tacit de multe alte milioane, care o pun în practică fără s-o fi exprimat verbal.
Această atitudine schimbată în privinţa lumii a avut şi are efect asupra creştinilor, chiar şi a creştinilor evanghelici, care mărturisesc credinţa Bibliei. Jonglând în mod curios cu cifrele, ei reuşesc să facă un calcul greşit, pretinzând totuşi că au ajuns la răspunsul corect. Pare de necrezut, dar e adevărat.
Ideea că această lume e un teren de joacă, nu un câmp de luptă, a fost deja acceptată în practică de majoritatea creştinilor fundamentalişti. S-ar putea ca ei să încerce să ocolească răspunsul, dacă li se cere direct să îşi declare punctul de vedere, însă comportamentul îi va da de gol. Ei stau cu faţa în ambele direcţii, se bucură de Christos şi de lume, vestesc oricui, cu veselie, că a-L accepta pe Isus nu le cere să renunţe la distracţie, creştinismul e cel mai plăcut lucru cu putinţă. "Închinarea" care se dezvoltă dintr-o astfel de perspectivă asupra vieţii este la fel de descentrată ca şi perspectiva însăşi - un club de noapte sfinţit, fără şampanie şi beţivi eleganţi."

Din înţelepciunea lui Solomon

2011-02-10T10:23:00.003+02:00

Zilele trecute am citit o carte dintre cărţile care apar în Biblia folosită de ortodocsi, şi care nu apar în varianta Dumitru Cornilescu, deoarece nici în Tora originală, să spun aşa, nu sunt prezente. Sunt cărţi care se presupun a fi fost scrise în perioada de tăcere a Domnului, dintre Maleahi şi Naşterea Domnului Isus, în care nu a dat Domnul o relevaţie, adică nu apare scris:"Aşa vorbeşte Domnul:..", însă sunt cărţi istorice sau de înţelepciune a oamenilor învăţaţi ai vremii. Mă mir cum de cartea "Înţelepciunea lui Solomon" apare în acea perioadă, deoarece este atribuită Împăratului Solomon, fiul lui David. Însă acest lucru este cel mai neînsemnat dintre toate, importanţă are ceea ce conţine această carte, realmente plină de înţelepciune.
În continuare voi reda capitolul 2 din această carte, care descrie extrem de bine ceea ce necredincioşii, sau, cei din lume, ateii..spun despre copiii lui Dumnezeu, cât de înşelaţi sunt ei, şi ce planuri au..cât şi realitatea care e redată la final.

CAPITOLUL 2
Petrecerea necredinciosilor care nu au nadejde in viata vesnica. Prigonirea celui drept si urmarile raului.

1. Cei care cugeta nedrept si-au zis in sine: “Viata noastra este scurta si trista si omul nu poate scapa de moarte, nici nu cunoaste cine l-ar izbavi de seol.
2. Din intamplare am ajuns sa fim cum suntem si dupa viata aceasta vom fi ca si cum n-am fi fost niciodata; caci fum este suflarea din narile noastre si cugetarea o scanteie care se aprinde din miscarea inimii noastre.
3. Cand se va stinge, trupul nostru se va face cenusa si duhul se va risipi ca aerul cel usor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea si nimeni nu-si va aduce aminte de lucrurile noastre si viata noastra va trece ca urma norului si se va risipi ca negura, pe care o alunga razele soarelui si caldura lui o ingreuiaza.
5. Ca umbra de trecatoare este viata noastra si sfarsitul ei este fara inapoiere, ca s-a pecetluit si nimeni nu mai vine inapoi.
6. Veniti deci si sa ne desfatam cu bunatatile cele de acum si de fapturi sa ne folosim cu toata caldura tineretii.
7. Sa avem din belsug vinuri scumpe si miresme si sa nu lasam sa treaca florile de primavara.
8. Sa ne incununam cu flori de trandafir, pana nu se vestejesc.
9. Nimeni dintre noi sa nu lipseasca de la petrecerile noastre, sa lasam pretutindeni semnele veseliei noastre, caci aceasta este partea si menirea noastra.
10. Sa asuprim pe cel sarac si drept, sa nu ne fie mila de vaduva, si de caruntetile batranului incarcat de ani sa nu ne rusinam.
11. Puterea noastra sa fie legea dreptatii noastre, ca ce este slab nu este de nici un folos.
12. Sa vanam pe cel drept, fiindca ne stinghereste si se impotriveste ispravilor noastre si ne scoate vina ca stricam legea si ne invinovateste ca nu umblam cum am fost invatati din copilarie.
13. El se face pe sine ca are cunostinta despre Dumnezeu si se numeste: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osanda a gandurilor noastre si ne este greu chiar cand ne uitam la el.
15. Caci viata lui nu seamana cu viata celorlalti si cararile lui sunt schimbate.
16. Inaintea lui suntem socotiti ca necurati si de caile noastre se fereste ca de o spurcaciune; el fericeste sfarsitul celor drepti si se lauda ca are pe Dumnezeu drept tata.
17. Deci sa vedem daca cuvintele lui sunt adevarate si sa cercetam ce i se va intampla iesind din aceasta viata.
18. Caci daca dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu il va apara si-l va scoate din mana potrivnicilor sai.
19. Sa-l incercam cu ocari si cu chinuri, ca sa vedem cat este de rabdator si sa incercam suferinta lui.
20. Sa-l dam unei morti de ocara caci, dupa vorba lui, Dumnezeu va avea grija de el”.
21. Acestea sunt gandurile lor, dar ei se amagesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nadejde in rasplata sfinteniei si nu cred ca sufletele curate vor avea. cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca.

Sadhu Sundar Singh

2011-01-30T12:42:00.001+02:00

În ultimele zile am citit o carte despre Sadhu Sundar Singh, unde am găsit o serie de valori pe care acest om le-a experimentat şi le-a lăsat apoi ca sfaturi celor de după El. Găsindu-l pe Dumnezeu din tinereţe, după lungi căutări în hinduism, are un moment în care era gata să îşi ia viaţa pentru a găsi pacea. Însă, în ultimul moment, îi cere lui Dumnezeu un semn dacă există, şi îl primeşte. De atunci se dedică în slujba Lui, ca 'sadhu', umblând în întreaga lume în roba galbenă specifică. A fost un om dedicat, om al rugăciunii, un om de mare preţ, lucru dovedit şi prin smerenia lui si faptul ca niciodată nu s-ar fi scos pe el în faţă, doar pe Dumnezeu.
În continuare doresc să prezint câteva citate pe care le-am ales din această carte, cu scopul de a fi de folos. Mie mi-au fost, nu degeaba am umplut jumătate de caiet cu ele, în condiţiile în care cartea are doar 150 de pagini, fiind un scurt sumar al vieţii lui.

* Nu există decât un singur Dumnezeu, prezent pretutindeni în cer şi pe pământ; ritualurile şi sacrificiile fiind de prisos, idolii trebuie distruşi, adevăratul cult constând în a lăuda şi preamări pe Dumnezeu fără încetare, şi a ne consacra Creatorului nostru trup şi suflet.

* Râurile îşi au izvoare în munţii înalţi, de unde îşi croiesc drumul în câmpie, aducând apa proaspătă şi curată a înălţimilor. Este o imagine a vieţii creştine, care depinde de însuşi Christos, izvorul de apă vie. Atunci când această apă atinge câmpia, ea se desparte în canale şi prin mijloace omeneşti irigă terenurile secetoase, aducând în ea atâta mâl că-i tulbură puritatea. Canalele acestea au utilitatea lor, dar pentru ca să fie constant alimentate, au nevoie de apă pură, care tâşneţte din piscurile înalte.

* Sadhu, mai mult decât orice, se temea de o viaţă absorbită de prea mare activitate, nelăsând timp deloc rugăciunii.

* O viaţă predată Domnului este totdeauna o viaţă consacrată oamenilor.

* Dacă toţi cei ce lucrează la mărirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ ar aparţine lui Christos, de mult lumea întreagă ar fi devenit creştină. În timp ce necreştinii, care caută adevărul, sunt gata să sufere pentru a-l găsi, biserica creştină în cea mai mare parte nu şi-a făcut datoria.

* În timpul traversării oceanului către Austalia, Sadhu mărturisea: "În fiecare dimineaţă primeam veşti proaspete. Într-o zi, s-a produs o bruscă tăcere şi oprire. Am întrebat care să fie cauza şi mi s-a spus că furtuna, adică perturbările atmosferice, împiedică telegrafia fără fir să recepteze mesaje. La fel câteodată, din cauza păcatului, atmosfera spirituală este tulburată şi contactul nostru cu Dumnezeu este întrerupt. Această furtună nu poate să treacă de la sine, singurul care o calmează este Isus. El poate să poruncească vântului şi mării să se domolească. Când totul în interior e calm, atunci îi auzim vocea şi avem bucuria prezenţei Lui în inimă!"

* Apa dulce şi proaspătă care se revarsă continuu în Marea Moartă rămâne moartă pentru că ea opreşte această apă vie, fără să-i dea drumul mai departe. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu bisericile moarte. Faceţi parte şi altora din binecuvântările pe care le-aţi primit. Întrebuinţaţi darurile voastre, învăţătura voastră, serviciul pentru Christos, atunci veţi primi binecuvântări totdeauna mai mari. Fiţi gata să lucraţi pentru Mântuitorul vostru şi să ajutaţi pe aproapele vostru.

* Trebuie foarte multă rugăciune, înainte şi după evanghelizare, dacă într-adevăr se doreşte atragerea unei binefaceri spirituale.

* Cel dintâi mare mesaj al Învierii a fost încredinţat femeii, de către Isus. Când o femeie a primit o revelaţie din partea Domnului, ea are dreptul să o rostească.

* Există, poate, printre voi egoişti care nu se gândesc decât la propria lor salvare şi nu le pasă de mântuirea aproapelui lor. Adevărat este, nu puteţi toţi să mergeţi misionari, însă toţi puteţi să vă rugaţi pentru aceştia şi să daâi ceva din banii vostri. Lumea este o mare familie. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii. Dacă iubiţi pe Isus, aveţi datoria să susţineţi pe slujitorii lui în lucrul lor. Numai cu această condiţie noi merităm să fim numiţi ucenici ai Aceluia care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lumii.

* A afirma despre creştinism că n-a izbitit în America şi în Europa este o mare eroare ce nu se bazează pe o cunoasştere reală. Totodată, în călătoriile mele în Occident am găsit oameni atât de ocupaţi cu munca, afacerile, biroul, negoţul lor, că ei nu mai au timp să se roage şi să primească binecuvântările Evangheliei. Unii mi-au mărturisit că viaţa lor a devenit atât de aglomerată şi de complicată, încât se simt obosiţi.

* Eu nu condamn ştiinţa teologică, nici pe toţi teologii, dintre care cei mai mulţi sunt sfinţi. Eu nu mă opun soluţiilor, însă acelea fără viaţă întunecă viziunea spirituală. O teologie fără rugăciune este ca o fântână fără apă. Am învăţat multe lucruri utile în studiile mele, dar cunoaşterea Duhului am primit-o la picioarele Mântuitorului.

* Deschizând Biblia, am găsit bogăţii nemăsurate şi eterne, iar împărţindu-le cu alţii, n-au făcut decât să crească pentru mine şi pentru ei. Fără această carte, eu n-aş fi cunoscut niciodată iubirea cea infinită a lui Dumnezeu descoperită la cruce. Puterea de actracţie a Bibliei nu este simţiţă decât de cei ce o studiază cu sinceritate şi cu rugăciune. Foarte mulţi oameni citesc lucrări despre Biblie, în loc să o citească pe ea însăşi.

* Mulţi oameni declară că minunile sunt poveşti şi refuză să le creadă, pentru că neavând cunoştinţele necesare ei nu înţeleg miracolul. Astfel, in Sudul Indiei, niciodată nu este frig. Vorbind cu locuitorii acestor ţinuturi, eu le-am povestit că am văzut o "punte de apă" deasupra apei. "Imposibil!", mi-au răspuns ei. Atunci le-am explicat că suprafaţa lichida fiind îngheţată, se putea merge cu toată greutatea pe ea şi nu era nimic contra legilor naturii. Locuitorii tărilor cu clima rece înţeleg fenomenul,, însă cei care n-au părăsit niciodată regiunile tropicale, cum vor sesiza lucrurile oare? De asemenea, cei care trăiesc după felul lumii seamănă cu acei oameni care nu s-ar ridicat niciodată pe înălţimile de unde pot fi văzute aceste punţi extraordinare. Numai cei care duc o viaţă de rugaciune pot urca şi pricepe.

* Desigur, nu veţi vedea minuni ducându-vă la teatru. Dacă într-adevăr doriţi să cunoaşteţi minunile puterii lui Dumnezeu în vieţile voastre, consacraţi din timpul vostru pentru rugăciune. Christos nu face nimic în scopul satisfacerii curiozităţii cuiva, ci vrea numai să răspundă sufletului care în fiecare zi se apropie de El şi se supune voii Lui.

* Toate miracolele exterioare, chiar şi izbăvirile cele mai inexplicabile sunt de ordin inferior în comparaţie cu mântuirea unui suflet care prin naşterea din nou a trecut din moarte la viaţă.
Ceea ce depăşeşte priceperea este cum se face că un biet suflet păcătos, murdar, mizerabil, fără odihnă, primeşte iertarea, descătuşarea şi pacea. Aici se află miracolul central al creştinismului. Dacă un om a trăit aceasta, nu se mai miră de nimic. El ştie că totul este cu putinţă la Dumnezeu.

* Cerul nu constă numai într-o promisiune de supremă fericire viitoare, ci şi într-o posesiune prezentă. Cel care crede în Mine, a spus Isus, are viaţă veşnică. Pentru a fi într-o zi cu Isus în lumea de dincolo, trebuie să fi trăit cu El pe pământ.

* Forţa de a depunde mărturie pentru a aduce pe alţii la Christos se capătă în rugăciune, zile şi nopţi.

* Noi avem doi plămâni, care deopotrivă trebuie să funcţioneze. Rugăciunea şi lucrul pentru Domnul nu trebuie să se despartă în viaţa noastră zilnică.

* Dacă Christos ar fi rămas în slava cerurilor, noi am fi fost pierduţi. Dacă suntem egoişti si trăim comod, fără să ne ocupăm de alţii, n-am înţeles exemplul Lui.

* Nimeni să nu gândească vreodată că ceea ce a dat este puţin lucru, oricât de infim ar fi aceasta; ceea ce Christos pretinde este credincioşia noastră în cele mai mici detalii şi cele mai mici servicii.

* Dacă nu întrebuinţăm darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu pentru slava Lui, riscăm să le pierdem pentru totdeauna.

* Pentru foarte mulţi credincioţi pare uşor, din dragoste pentru Christos, să mori ca martir; dar Christos are trebuinţă de martori care zilnic să se ofere ca un sacrificiu spre mântuirea semenilor.

* Suferinţa este drumul care duce la comunicarea cu Dumnezeu. Crucea este întocmai ca nuca: coaja are gust amar, însa miezul e excelent.

* Dumnezeu nu poate să dea binecuvântările Sale cele mari decât în rugăciune.

* Noi descoperim foarte multe lucruri despre Isus în Biblie, însă pentru a învăţa să-l cunoaştem, trebuie să consacrăm timp rugăciunii. Dacă vă retrageţi în singurătate cu Dumnezeu, acolo veţi auzi vocea Aceluia care singur poate să vă ajute. Dacă citiţi din Cuvântul Lui şi vă rugaţi fie numai o jumătate de oră pe zi, El vi se va descoperi, voi Îl veţi întâlni personal şi El vă va da putere, pace, bucurie. Oamenii de rugăciune vorbesc lui Dumnezeu cum vorbeşte un om amicului său.

* În rugăciune sufletul ni se deschide pentru Duhul Sfânt, Dumnezeu trimite atunci în suflet ca un suflu şi el devine un suflet viu. Acela care încetează să mai respire în rugăciune este un mort spiritual.

* Dacă aveţi pe Dumnezeu, bunurile cerului şi pământului vor fi ale voastre. Iată pentru ce nu trebuie să căutaţi bunurile, ci pe Însuşi Împărţitorul lor. Dacă posedaţi Izvorul Vieţii, veţi avea toate lucrurile!

* Rugăciunea ne învaţă să cunoaştem voia Lui.

* Trebuie să ştii să suprimi multe din lucrurile secundare ca să găseşti timp de rugăciune. Se apropie ora când toţi va trebui să murim. Moartea nu va aştepta ca noi să ne terminăm munca. Nu preţuieşte oare mai mult să facem astfel încât de astăzi să intrăm în intimitatea Aceluia care singurul ne va putea ajuta în momentul morţii şi ne va introduce în viaţa veşnică.

* Adeseori, putem face mult mai mult bine prin rugăciune, decât prin cuvânt. O influenţă ascunsă se degajă din mijlocire şi străbate atmosfera spirituală întocmai ca un mesaj de telegrafie fără fir, transmis prin unde invizibile, atinge prin comunicări misterioase conştiinţa acelora pentru care ne rugăm.

* Dacă voim să auzim ceea ce ne spun alţii, trebuie să începem prin a tăcea, şi pentru a-i înţelege, trebuie să le dăm toată atenţia. Pentru a percepe voia şi vocea Tatălui Ceresc trebuie acelaşi lucru, este neapărat să păstrăm tăcere înaintea Lui şi să ne astupăm urechile la vocea lumii. Spiritul şi inima noastră trebuie fixate în El, deoarece El nu se descoperă decât celor care Îl caută cu adevărat.

* După ce ne-am înălţat pe muntele singuratic al rugăciunii, datoria noastră este să ne reîntoarcem între oameni şi să desfăşurăm aici puterea pe care am primit-o, cu scopul să împlinim lucrarea care ne-a fost cerută.

* Omul nu găseşte decât în Dumnezeu împlinirea aspiraţiilor sale cele mai profunde, însă fireşte că el are nevoie şi de simpatia şi prietenia semenilor săi. Dacă această nevoie nu este auzită de semeni, aceluia îi poate răspunde Christos care satură sufletul flămând. Suferind ca şi unul dintre noi, El poate înţelege toate greutăţile şi poate să ajute pe fiii oamenilor în toate supărările lor.

* Durerea, ispitele, suferinţele sunt etape necesare în dezvoltarea vieţii noastre spirituale, şi lucrează spre binele nostru viitor. Trebuie, cu bucurie, să primim orice ni se întâmplă şi să nu îngăduim vreodată să se ivească în inima noastră nici cea mai mică îndoială, căci altfel punem o barieră între noi şi Dumnezeu.

* Foarte mulţi nu descoperă niciodată slăbiciunile şi lipsurile proprii, ci totdeauna sunt în căutarea greşelilor altora. Când ne privim însă într-o oglindă, ochiul distinge defectele sau petele de pe obraz. La fel, cercetându-ne viaţa în lumina Scripturii, învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine. Christos nu se mulţumeşte numai să ne arate păcătoasa noastră stare, ci El se descoperă în toată puterea Lui tămăduitoare. Dacă ne reîntoarcem la Dânsul, El va face să dispară imperfecţiunile noastre şi ne va transforma într-o fiinţă de slavă asemeni Lui, cu scopul ca toată veşnicia noi să avem parte de gloria Lui.

* Adevăraţii creştini nu sunt cei care îl mărturisesc pe Christos, ci sunt cei care Îl posedă pe Christos.

* A te simţi păcătos e un semn de sănătate spirituală. Numai cţnd nu avem conştiinţa păcatului nostru suntem în pericol.

* Numeroşi sunt cei care şi-au pierdut timpul preţios ce le-a fost acordat pentru a sluji lui Dumnezeu. Ei însă mai pot încă să se ridice şi să folosească cum este mai bine zilele ce le-au mai rămas!

* Fiecare zi este un diamant preţios. Cu toate că cele mai mult sunt cheltuite fără rost, cu procurarea plăcerilor şi bunurilor pământeşti şi au fost astfel înghiţite de adâncimile trecutului, să luăm aminte la cele care ne-au rămas, pe care să leutilizăm cât mai bine cu putinţă, cu scopul de a câştiga bogăţiile cele veşnice.

* Consacraţi-vă viaţa cu toate posibilităţile ei, lucrând la mântuirea semenilor voştri, ca să-i smulgeţi din păcat şi moarte.

* Îndeplinindu-se cu un spirit de sacrificiu întreaga datorie către membrii familiei noastre, noi facem voia lui Dumnezeu tot aşa de bine cum am întrebuinţa timpul cu rugăciunea, postul şi studiile. Fără spirit de sacrificiu este imposibil să slujeşti lui Dumnezeu.

* De cele mai multe ori este dificil să deosebim voia lui Dumnezeu, însă prin rugăciune noi învăţăm să o cunoaştem. Astfel, dacă pacea noastră lăuntrică creşte când am luat anumite hotărâri, atunci ştim că suntem în voia Lui!

* Rugăciunea este, în întregime, predarea inimii Fiinţei Supreme. Mai înainte ca omul să înceapă să se roage, Dumnezeu este la lucru.

* Cerul este însuşi Christos în noi. În această viaţă, eu sunt de pe acum în ceruri, pentru că eu sunt în Christos.

* Viaţa creştină are un dublu aspect: în acelaşi timp ea este o viaţă în cer şi o viaţă în lume. Acela care ar vrea să nu trăiască decât în cer, l-ar paşte pericolul să piardă ceea ce posedă. Acela care se dedică în totalitate muncii pentru lume, s-ar expune primejdiei să uite pe Dumnezeu şi ar vedea toate strădaniile sale prea puţine ca să câştige cerul.
Creştinul trebuie să trăiască şi să muncească în lume, dar inima să-i fie alipită de Cer, unde se află locaşul său etern.

* Dragostea lui Dumnezeu este fără margini. Ea e ca un ocean din care fluvii întregi izvorăsc fără încetare. Şi în iubirea sa infinită, Dumnezeu doreste fericirea oamenilor pe care i-a creat. El iubeşte nu numai pe cei buni şi pe cei ce se încred în El, ci şi pe cei răi, care până atunci au refuzat să creadă în harul Lui.

Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost multitudinea de conexiuni pe care le-a realizat între natură, creaţie, viaţa reală şi viaţa spirituală.

Despre iertare adevărată şi formă de iertare falsă

2010-10-22T20:07:00.003+03:00

"Ideea că Dumnezeu va ierta un răzvrătit care nu a renunţat la răzvrătirea lui este contrară Scripturii, cât şi bunului simţ. Ce groaznic este să-ţi închipui o biserică plină de oameni care au fost iertaţi, dar care iubesc iubesc încă păcatul şi urăsc căile dreptăţii. Şi cu cât mai groaznic este să-ţi închipui că cerul va fi plin de păcătoşi care nu s-a pocăit, nici nu şi-au schimbat modul de viaţă." A.W.TOZER

"Ieremia" zilelor noastre

2010-08-31T16:04:00.004+03:00

În ultimele zile am studiat din cartea Ieremia, şi am observat un lucru. Cadrul în care a fost scrisă cartea se potriveşte timpurilor pe care le trăim. Oamenii, deşi ştiau de Dumnezeu şi aveau mărturii bune despre perioada când El a fost activ printre ei, s-au depărtat de Dumnezeu şi au curvit cu idolii popoarelor din împrejurimile Israelului. Dumnezeu s-a mâniat tare pe ei, şi îi ameninţă cu diferite urgii şi nenorociri...însă, după ce spune tot ce va face şi îşi deslănţuie mânia, mila Lui, izvorâtă din dragoste, iese la suprafaţa: "Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile" (Ieremia 3 v. 22), dar ei tot nu se întorc, ci găsesc plăcere în păcat, fiind cu Dumnezeu pe buze, însă El e departe de inima lor. La prima vedere pare un Dumnezeu nestatornic, care nu ştie ce vrea, o dată ar pedepsi, o dată ar ierta. Şi mulţi oameni se poticnesc în aceste pasaje, zicând: "Cum poate Dumnezeu să verse atâta sânge? Nu are El milă?"...însă eu tocmai mila lui Dumnezeu si dragostea Lui cea mare am observat-o prin aceste pasaje.
Aceste pasaje se potrivesc în zilele pe care le trăim. România e ţară creştină, însă faptele oamenilor nu atestă acest lucru. Nici de popoarele din împrejurimi nu suntem priviţi tare bine. Ne fălim cu Dumnezeu, şi deseori ducem Numele Lui în deşert, când El e departe de inima noastră. Avem o credinţă, însă o credinţă moartă, înălţăm zi de zi rugăciuni către Dumnezeu, însă vorbim în van, cu pereţii, deoarece El nu aude din cauza nelegiuirilor care sunt în viaţa noastră. Rugăciuni înălţate spre El mecanic, bolborosite, ca şi păgânii, atestă o credinţă moartă, o relaţie moartă, neexistentă practic, a fiecaruia în parte cu Dumnezeu. O relaţie personală, vie, în dragoste, cum fiecare ar trebui să avem cu Dumnezeu, nu permite păcatului să intre în viaţa noastră. Aşa cum poporul Israel s-a depărtat de Dumnezeu, după o perioadă în care au avut prezenţa lui Dumnezeu clară în vieţile lor, aşa suntem şi noi departe de El, rămânând în păcat, într-o perioadă în care deşi aparent Dumnezeu tace, El ne dă zilnic semnul din cartea profetului Ieremia. Şi ne cheamă. Îşi dezlănţuie mânia în furtuni, cutremure, ploi, inundaţii, după care îşi aduce aminte că suntem creaţia Lui, şi că El ne doreşte pentru El, şi ne dă un soare minunat în care ne spune, fiecăruia: "Te iubesc! Întoarce-te de la calea ta cea rea la Mine, căci Eu mai am milă!" Iar mila lui Dumnezeu nu aceeaşi cu mila oamenilor, care spune: "o, săracul de tine, în ce stare eşti!", gândind "bine că nu sunt şi eu aşa", nu e mila fariseică, ci e o milă izvorâtă din dragoste, o milă precum şi noi ar trebui să avem unii pentru alţii, dacă respectăm porunca cea mai mare, în care tot Vechiul Testament e cuprins: "Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeu cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
Dumnezeu mai aşteaptă, El mai are răbdare şi milă faţă de un popor răzvrătit, popor care Îl cinsteşte doar cu buzele, însă inima lor e departe de El. Până când are răbdare, nu ştiu, ce ştiu e că răbdarea Lui cea mare se poate sfârşi în fiecare clipă, şi apoi va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor pentru cei care vor spune:" Doamne, nu ai făcut noi cutare şi cutare lucru în Numele Tău?", iar Domnul le va răspunde:"Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de la mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea!"
Vă îndemn ca fiecare să ne cercetăm şi să vedem în ce stare ne aflăm. Zilnic este loc şi necesitate de pocăinţă, şi cât timp Dumnezeu ne ţine cu viaţă pe acest pământ niciodată nu e prea târziu pentru a ne pocăi de nelegiuirile noastre şi viaţa noastră rea, chemându-L pe Hristos să Domnească în vieţile noastre...nu e niciodată prea târziu să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, recunoscându-ne vina înaintea Lui. Doar ai grijă ca ultima clipă a vieţii tale să nu fie chiar aceasta! Atunci va fi prea târziu, dacă laşi să treacă şi ultima clipă a vieţii tale pentru a te pocăi, şi mergi de pe acest pământ fără să te împaci cu Dumnezeu, deşi El te-a chemat toată viaţa ta, şi încă te mai cheamă! Dacă auzi chemarea răspunde-i pozitiv şi bucură-te de mântuirea pe care ţi-o dă Domnul în dar.

Botez

2010-05-05T11:37:00.003+03:00

Shine, Jesus, Shine

2010-03-07T22:17:00.001+02:00

Opt căi pentru a intra în binecuvântare

2010-03-06T18:42:00.003+02:00

1. Calea iubirii

Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. De aici vor pleca toate binecuvântările, tot succesul de care ai nevoie. Richard Wurmbrand spune un lucru vital: "Nimeni nu-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu dacă iubeşte lucrurile interzise de El". Sfântul Augustin spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Aceasta este esenţa succesului în viaţa spirituală şi în viaţa materială. Dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu creştinismul, pocăinţa şi supunerea faţă de El îţi vor fi o povară. Nu uita, porunca cea mai mare este tot iubirea. Avraam şi-a jertfit fiul nu de frică, ci din dragoste. Aici este toată diferenţa.
Isus Cristos a murit pentru noi şi ne-a mântuit din dragoste. Noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă intri pe această poartă, toate celelalte ţi se vor deschide singure. Marea nevoie, nevoia fundamentală şi vitală a lumii, este reîndrăgostirea de Dumnezeu. Când te îndrăgosteşti începi să funcţionezi armonios cu tine însuţi şi cu universul.

2. Calea supunerii

Supunerea care nu este grea este tocmai supunerea din dragoste. Deuteronom 28:1 spune: "Dacă vei asculta de glasul Dumnezeului tău..." şi înseamnă să faci ceea ce Domnul îţi spune să faci. Înseamnă să trăieşti la nivelul cunoştinţei pe care El ţi-o dă, prin Scripturi. Avraam este numit prietenul lui Dumnezeu tocmai pentru că i s-a supus lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Avraam: "Vreau să te muţi din casa ta confortabilă, într-un cort, într-o altă ţară" şi Avraam s-a supus lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îţi spune şi ţie ceva supune-te, nu negocia!
Dar acum se naşte întrebarea: "Cum pot şti voia lui Dumnezeu? Cum pot fi sigur că Dumnezeu îmi vorbeşte, nu altcineva?"
Este imposibil să descrii vocea lui Dumnezeu. Aş putea să îţi spun câteva principii, dar când ajungem la a cunoaşte voia lui Dumnezeu tu trebuie să te apropii de El, să fii intim cu Domnul.
Niciodată nu cred că trebuie să te întrebi: "Mă întreb dacă femeia aceea e mama mea". Îi cunosc vocea dintr-o mie. Dacă petreci timp în prezenţa lui Dumnezeu, dacă Îi citeşti Cuvântul, atunci Îi vei cunoaşte şi voia. Dumnezeu niciodată nu va contrazice Cuvântul Său scris, Biblia.
Când Dumnezeu îţi vorbeşte prin Biblie sau altfel, supune-te. S-ar putea să îţi pară că faci un pas înapoi. Ar putea să îţi ceară să faci ceva ce firea ta nu doreşte să facă. Dar dacă spui: "Tată, o să fac ceea ce îmi ceri", dacă treci prin poarta supunerii, tot cerul ţi se va deschide. Dumnezeu stă lângă fereastra cerului pentru a turna peste tine belşug de binecuvântări dacă I te supui (Maleahi 3:10). "Dacă veţi rămâne în Mine, şi cuvintele Mele vor rămâne în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da" (Ioan 15:7). Aceasta este puterea ascultării.

3. Calea cunoaşterii

Dumnezeu spune: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă" (Osea 4:6). Ceea ce nu cunoaştem ne poate distruge. Dumnezeu vrea să cunoaştem: informaţia este treaba lui Dumnezeu. Tot cerul este implicat în distribuirea informaţiilor. Îngerii aduc informaţii. Biblia este un manual de informare pentru că ne informează despre Dumnezeu, despre puterea, dragostea, natura Lui: ne informează despre Satan, îngeri şi viaţă veşnică. Cineva spunea că informaţia este putere. Avea dreptate. Depinde însă ce faci cu informaţia primită.
Dragul meu, tu ai dreptul legal la binecuvântare. Eşti copilul Dumnezeului adevărat, eşti un moştenitor împreună cu Isus: Isus este Fratele tău mai mare şi Cel mai tare. Trebuie să ştii că ai un Mare Preot care mijloceşte la Tronul lui Dumnezeu pentru tine. Dar nu poţi să beneficiezi de harul şi binecuvântările lui Dumnezeu dacă nu cunoşti ce a făcut şi ce a pregătit El pentru tine. Trebuie să cunoşti ce îţi aparţine ţie; trebuie să deschizi şi pe urmă să intri pe uşa cunoştinţei.
Aţi auzit de "Universitatea Bolii?" Mulţi creştini şi necreştini au acceptat boala ca şi învăţător. Însă trebuie să cunoşti ce spune Biblia despre boală; pe urmă crede ceea ce spune Dumnezeu despre boală. Roagă-te: "Doamne, Cuvântul Tău spune că prin rănile Tale suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5). Crede acest cuvânt, aplică-l la tine personal, însuşeşte-ţi-l. Pretinde realitatea acestui adevăr în viaţa ta. Domnul îl spune. Stai pe acest Cuvânt. Poţi să îţi consumi energia explicându-ţi boala, sau poţi să o foloseşti căutând minuni în Cuvântul lui Dumnezeu.
Roagă-te, nu te lăsa. Pavel s-a rugat. Roagă-te şi tu, crede, nu te lăsa. Dumnezeu îţi va răspunde. În final, poate exista o mică, mică posibilitate să nu te vindeci, dar trebuie să ştii clar că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu îţi va răspunde. Nu te lăsa până nu îţi răspunde clar. Mulţi oameni/credincioşi nu ştiu ce a făcut Domnul pentru ei şi de aceea nu au aceste binecuvântări.

4. Calea vizualizării

Vizualizează binecuvântările. Dacă nu vei vedea binecuvântarea în mintea ta, nu o vei vedea nici în timp. Mintea este forţa care activează totul în viaţa ta. Reînnoirea minţii este secretul transformării (Rom. 12:1-2). Mintea ta este o forţă uriaşă.
Femeia cu scurgerea de sânge şi-a zis în mintea ei: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui mă voi tămădui" (Marcu 5:18). Femeia aceasta a crezut şi de aceea a vizualizat. Minunea întâi s-a petrecut în mintea ei, înainte ca să se petreacă în trupul ei. Vizualizează victoria, vindecarea, reabilitarea. Unii dintre noi niciodată nu ne-am văzut (vizualizat) aşa cum ne vede Dumnezeu. Vizualizează-te acolo unde te vrea Dumnezeu şi pe urmă acţionează ca şi cum eşti acolo.
Domnul Isus şi-a vizualizat victoria: "...care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evrei 12:2). Domnul a îndurat suferinţele din cauza bucuriei care era înaintea Lui; mintea Lui vedea deja victoria. Când Domnul urca Calvarul, El nu se uita atât de mult la Cruce; El se uita dincolo de Cruce, la Înviere.
Dacă vrei să ai victoria într-o anume situaţie sau stare, centrează-ţi mintea pe victorie până când ştii că îţi aparţine. Există vreun obicei rău pe care vrei să-l biruieşti? Nu te concentra pe obicei; CONCENTREAZĂ-TE PE VICTORIE. Asta se numeşte legea înlocuirii. Înseamnă să înlocuieşti răul cu binele. Nu putem intra într-o clădire şi sugera întunericului: "N-ai vrea să părăseşti clădirea?" Nu, ci trebuie să aducem cu noi lumina; intrarea luminii obligă întunericul să dispară.
Unii oameni îşi petrec toată viaţa spunând: "Oh, aş vrea să nu mai am gânduri murdare". Dar ascultă, gândurile murdare şi rele nu vor înceta, îndoielile nu vor înceta, până când nu vei începe să gândeşti credinţă şi să te vezi victorios. Tabloul credinţei îl alungă pe Satan. Oricare ar fi nevoia ta, vizualizeaz-o că deja o ai. De ce credeţi că Mântuitorul a spus că atunci când ne rugăm să credem că deja am şi primit lucrul cerut? Gândurile rele pot fi date la o parte, pot dispărea numai înlocuindu-le cu gânduri bune. Doar dacă nu este voia lui Dumnezeu nu vei primi lucrul cerut. Deci relaxează-te! Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru tine.

5. Calea iertării

Iertare înseamnă că transferi dreptul de-a judeca şi de-a penaliza Altuia. Înseamnă că renunţi la poziţia ta de a te răzbuna şi o laşi pe seama lui Dumnezeu. Iertarea nu curge în tine până când nu curge din tine. Tu poţi cere iertare, Îl poţi implora pe Dumnezeu să te ierte, poţi să-i dai "două zeciuieli", dar nimic nu se va petrece până când nu ierţi şi uiţi, adică până când îi permiţi numai lui Dumnezeu să-l pedepsească sau să se ocupe de cel ce ţi-a pricinuit răul.
Vei putea spune: "Dar vreau să-l învăţ o lecţie". E posibil să vrei aşa, dar e total greşit. Numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte pedeapsa; El e Judecătorul. Tu trebuie să îţi retragi judecata, trebuie doar să hotărăşti să-L laşi pe Domnul să facă El programul de restaurare, disciplinare şi iertare.
Mai mult, pericolul în care te afli atunci când cineva ţi-a greţit şi nu vrei să-l ierţi şi să uiţi este că dacă nu ierţi nici tu nu vei fi iertat, Dacă nu ierţi nu te mai poţi ruga "Tatăl nostru", sau dacă te rogi minţi: ba mai mult, dacă te rogi neiertând, nu faci altceva decât te osândeşti singur. Mai citeţte încă o dată rugăciunea "Tatăl nostru" să vezi dacă am dreptate...
Nu există intrare în cer până când nu treci prin poarta iertării şi a uitării, a uita însemnând să nu mai aminteşti greşeala. Nu poţi avea binecuvântare, iertare, răsplată, până când nu ierţi, nu uiţi şi nu iubeşti chiar pe duşmanul tău.
Tu trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit nu atât de mult pentru el, ci în mod deosebit şi pentru tine, pentru a-ţi face tocmai ţie bine. De dragul lui Dumnezeu şi al tău, trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit. Altfel marele rău ţi-l faci tot ţie, nu atât de mult lui. Dacă nu ierţi, va fi rău de tine şi pe pământ, te vei chinui cu resentimentele ce i le porţi, mai ales când te gândeşti la el şi când îl vezi; şi pe urmă va fi rău de tine şi pentru cer: nu vei ajunge acolo. Domnul Isus a zis: "Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Mat. 6:15). Ai grijă, poarta iertării este obligatorie dacă vrei binecuvântarea lui Dumnezeu.

6. Calea perseverenţei

Perseverenţă sau persistenţă înseamnă că în ciuda obstacolelor, ispitelor, tu mergi înainte pentru a intra în binecuvântare. Uneori binecuvântarea pare să fie la mii de kilometri distanţă. Prietenii, poate nici chiar familia, nu îţi vor înţelege visurile şi scopurile nobile.
Reţine: fiecare bărbat sau femeie care a reuşit ceva în viaţă au fost perseverenţi. Ei au hotărât să pună mâna pe ceea ce cred ei că e voia lui Dumnezeu pentru ei. Se spune despre Winston Churchill că a fost invitat la o facultate în Londra să ţină o prelegere. Când Churchill a intrat, cei 2000 de studenţi prezenţi în amfiteatru şi-au scos carnetele de notiţe. Bătrânul diplomat şi politician a zis: "Niciodată să nu renunţaţi, niciodată să nu renunţaţi. La revedere" şi a părăsit amfiteatrul. Tu ai luat notiţe?
Puterea aparţine celor perseverenţi. Timp de zece zile ucenicii au aşteptat în camera de sus. Vă puteţi imagina în prima zi, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea, a şaptea, să nu se petreacă nimic? Şi mai ales că cifra şapte pentru evrei era sfântă. Însă nu s-au descurajat, au persistat şi în a zecea zi camera s-a umplut de prezenţa Duhului lui Dumnezeu. Au îndrăznit să se supună Cuvântului lui Isus, perseverând, stăruind.
Campionii sunt cei ce fac un extraefort. Perseverează, nu abandona, încă puţin şi Domnul îţi va da victoria. Nu te lăsa intimidat şi descurajat de îndoieli, de ceea ce spun oamenii, firea şi Satan. Perseverează, crezându-L pe Dumnezeu şi promisiunile Cuvântului Său!
Petru, după căderea sa, a perseverat. A rămas lângă Domnul. A trecut peste toate prejudecăţile lui, ale ucenicilor şi ale oamenilor şi a îndrăznit să predice din nou Evanghelia lui Isus Cristos. Când Isus te iartă, persistă şi El te va binecuvânta şi te va folosi din nou.

7. Calea semănării

Nu poţi avea binecuvântări până nu înveţi să semeni binecuvântare. "Dimpotrivă binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea" (1 Petru 3:9). Dacă vrei binecuvântare, trebuie să semeni binecuvântare. Efeseni 6:8 afirmă: "căci fiecare... va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut". Traducerea engleză este parcă mai clară şi mai specifică când spune: "Orice bine fac pentru altul, Dumnezeu îl va face pentru mine". Trebuie să învăţăm să-i binecuvântăm pe alţii dacă vrem ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi.
Dacă vreau ca ceva bun să se petreacă în viaţa mea trebuie să fac ca ceva bun să se petreacă pentru fratele şi pentru sora mea, pentru semenul meu. Trebuie întâi să fac pentru altul ceea ce doresc ca Dumnezeu să facă în viaţa mea.
Domnul Isus nu a spus că dacă îţi vei trata bine fratele şi sora ei te voi iubi. El a spus că dacă vei face bine altora Dumnezeu îţi va face ţie bine. Ce semeni vei secera (Gal. 6:7). Dacă vrei vindecare, începe să te rogi şi pentru alţii să fie vindecaţi. Dacă vrei binecuvântare începe să te concentrezi ca şi alţii să primească binecuvântarea. Isus s-a concentrat pe nevoile altora (Fapte 10:38).
Nu uita, contribuţia ta pentru alţii determină contribuţia lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci pentru alţii, Domnul va face pentru tine.

8. Calea slăvirii

Iuda, care înseamnă laudă/slăvire, era primul trib care se ducea la luptă. Slăvirea este sunetul care îmbolnăveşte iadul, îi paralizează pe demoni şi pe domnul lor. Satan a fost cândva liderul cântărilor în cer, dar Dumnezeu l-a alungat. Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor (Ps. 22:3).
Slăvirea lui Dumnezeu este un act al voinţei. Slăvirea nu este ceva ce trebuie să simţi pentru a fi reală. Nu este meditaţie; este ceva ce e auzit. Slăvirea lui Dumnezeu nu este numai în gând, ci este sunet şi opinie articulată. Este recunoaşterea faptului că Isus e Domn al tuturor lucrurilor; e recunoaşterea faptului că marele Iehova este încă pe tronul universului.
Când începem să-L lăudăm pe Dumnezeu se petrece ceva. Nu contează cum te simţi; dacă începi să-I spui: "Doamne, Te iubesc", ceva se rupe, se dezleagă. Se deschid porţile penitenciarului tău interior. Lauda nu are nimic de-a face cu sentimentele tale. Nu trebuie să spui: "Doamne, ce bine mă simt, acum Te pot lăuda" sau "Ce prost şi nenorocit mă simt şi nu pot să Te laud". Lauda adusă lui Dumnezeu are de-a face numai cu Dumnezeu. În acele momente nu te mai gândeşti la tine. Te gândeşti doar la El. Îl iubeşti doar pe El. Dumnezeu se simte confortabil în mijlocul laudelor noastre. De fapt numai în mijlocul laudelor noastre Domnul alege să locuiască. Lui Dumnezeu Îi place slăvirea şi răspunde la ea. Dar nu numai că Dumnezeu răspunde pozitiv la slăvire; demonii reacţionează la ea.
Suntem născuţi pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Aurul şi argintul sunt ale lui Dumnezeu. Mântuirea şi vindecarea, iertarea şi reabilitarea sunt tot ale Lui. Tot ceea ce Dumnezeu are, tot ceea ce El este, e gata să toarne în noi şi prin noi. Nu uita, strugurii nu sunt pentru cei sfinţi, sunt pentru cei flămânzi. Intră pe porţile amintite şi mănâncă strugurii binecuvântării lui Dumnezeu.

(Daniel Cocar, "Viaţa pozitivă", pg. 176-184)

Biblia - sursa înţelepciunii

2010-03-05T12:07:00.001+02:00

Înţelepciunea este abilitatea de a interpreta viaţa aşa cum o vede Dumnezeu, este abilitatea de a vedea tabloul întreg pe care îl vede Dumnezeu despre o persoană sau o situaţie şi de a aplica principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Înţelepciune este de a şti ce să faci şi ce să vorbeşti, cum să te comporţi în situaţii limită fără ca după aceea să îţi pară rău, ci să îţi pară bine.
Înţelepciunea este abilitatea:
- de a vedea prin ochii lui Dumnezeu;
- de a auzi prin urechile Lui;
- de a simţi cu inima Lui;
- de a umbla pe urmele Lui;
- de a gândi cu mintea Lui.
De unde vine înţelepciunea? Vine de la Dumnezeu. Este un dar pe care numai El îl poate da. Din cauza aceasta Solomon a trebuit să ceară înţelepciune de la El, în loc să se încreadă în propriile lui puteri şi abilităţi (Prov. 2:6; Ps. 119:104). Este foarte adevărat însă că după câţiva ani Solomon s-a prostit, adică şi-a luat viaţa în propriile-i mâini şi s-a îndepărtat de Dumnezeu, deci a abandonat înţelepciunea de sus. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, adică trăirea după principiile Sale, ne deschide calea spre înţelepciune. Biblia a fost scrisă ca tu şi eu să avem înţelepciune, să fim în stare să vedem viaţa aşa cum o vede Domnul. De câte dureri aş fi scăpat eu dacă m-aş fi comportat cu înţelepciune în toate situaţiile din viaţa mea!
Dumnezeu a suflat înţelepciunea Lui divină în această Carte. Între coperţile Bibliei noastre sunt strânse toate bogăţiile necesare pentru a deveni oameni de succes. Găsim în Biblie răspunsul la nevoile financiare, răspunsul la stres şi îngrijorare, învăţăm chiar şi cum să rezolvăm un conflict. De asemenea Biblia ne învaţă cum să avem succes în relaţiile de familie. Biblia conţine soluţii pentru nervi şi depresii nervoase. Cuvântul lui Dumnezeu este o unealtă eficace pentru a ne elibera de imoralitatea din minţile şi vieţile noastre (Ps. 119:9).
Când iei în mână Biblia şi o studiezi, fii convins că ţii în mâna ta Cartea de adevărat succes a omenirii. Dar pentru a pune mâna pe cheia succesului (înţelepciunea de sus) trebuie să stabileşti nişte reguli de care să te ţii cu orice preţ. Trebuie să îţi faci obiceiul de a studia Biblia cu regularitate sfântă (Iosua 1:8). Începe să "consumi" Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra Cuvântului în fiecare zi, nu-l citi numai. Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. Ăsta e secretul succesului! Nu încerca să faci pe teologul, ci fii consumator zilnic al Bibliei: hrăneşte-te din Cuvânt. Nu vorbi tu Cuvântului, ci lasă Cuvântul să-ţi vorbească ţie. Nu converti tu Biblia la ceea ce vrei tu, ci lasă ca Biblia să te convertească pe tine prin Duhul Sfânt.
Nu uita niciodată că Biblia este o Carte a succesului. Ea ne vorbeşte despre succesul şi falimentele oamenilor. Este Cartea care în mod literal ne arată calea spre succes. Biblia ne arată cum să fii victorios, nu victimă, cum să câştigi, în loc să pierzi. Biblia ne vorbeşte de mentalitatea de a fi fiu, nu de mentalitatea sclavului.
Biblia îţi spune cum să gândeşti şi ce să gândeşti. Ne arată care sunt factorii care ne influenţează. Biblia ne arată ce trebuie să ştim despre Dumnezeu, despre Isus Cristos şi cum să-L cunoaştem personal. Scriptura te învaţă ce trebuie să ştii despre tine şi despre cei din jurul tău, cum să te comporţi în relaţia cu Dumnezeu, cum să te comporţi cu tine şi cum să te comporţi cu alţii şi cum să te comporţi în toate situaţiile din viaţa ta.

(Daniel Cocar, "Viaţa pozitivă", pg. 150-151)

Comoditatea omoara

2010-02-28T01:15:00.002+02:00

Cum ne putem permite noi, crestinii, sa stam asa frumos in banca noastra cand e o sete imensa dupa Dumnezeu si Evanghelie?
Cum oare ne este noua asa de greu sa postim, sa ne rugam, sa citim Biblia, zilnic! cand satanistii tin post ca noi sa slabim spiritual?!
Cum ne lasam noi asa amagiti de cel rau cand Domnul ne cheama sa mergem si sa propovaduim, iar noi preferam sa mergem la fotbal decat in "pustie"?
Vai, cu ce prostii ne pierdem vremea multi dintre crestini, nefiind capabili sa o rascumparam!

Crestinismul, urmarea lui Christos, nu e ceva comod. Nu e deloc comod. Implica multe multe sacrificii. In primul rand trebuie sa iti omori eul, sinele. Sa iti pese de voia Sa mai mult decat a ta, de Imparatie mai mult decat de lucrurile pamantesti, de mantuirea oamenilor mai mult decat de reputatia ta. Prefera sa fi hulit si prigonit pentru ca ai spus, decat sa te alunge Dumnezeu la judecata caci ai tacut. Prefera sa fi acceptat de Dumnezeu, si prigonit pentru dreptate, decat acceptat, iubit, proslavit de oameni pentru minciuna, linguseli, falsitate. Nu e bine sa ai belsug, e bine sa traiesti modest. Daca se intampla sa ai belsug, e ferice sa poti darui, pana cand ramai doar cu cat ai nevoie! Si chiar si atunci sa continui a darui!
Prefer sa fac totul pentru Christos, si, intr-o imprejurare anume, sa mor, caci nu mi-e nadejdea pe pamant, decat sa am zile multe si amare, departe de El, si sa plang o vesnicie caci nu sunt cu El. Nu focul, jarul incins si altele fac iadul infricosator, ci faptul ca Dumnezeu nu e acolo. Ajunge sa fie acolo Satan, unde isi va arata adevarata fata si va rade de cei de acolo, nu fata care si-o arata acum, de drept si darnic. Raiul nu e facut minunat de floricele, de miresme incantatoare, ingerasi ce canta la harfa sau altele, ci prezenta neconditionata a lui Dumnezeu face raiul o splendoare, o stare neincetata de lauda si multumire lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu se va arata in toata slava Lui, iar copiii Sai vor putea sa se bucure impreuna cu El o vesnicie! Si doar acolo Il vor intelege si descoperi pe deplin!

Fa bine dar, daca ai avut ocazia sa auzi de El si sa Il cunosti, dedica-i-te Lui in intregime si asculta de El. Orice ti-ar da e spre binele tau. Daca doar ai auzit de El, si nu Il cunosti, nu mai ezita, si preda-te lui Christos. Degeaba traiesti aici bine, cand dincolo Inselatorul isi va bate joc de tine. Caci el te uraste, nu te iubeste. Dumnezeu te iubeste si te vrea impreuna cu El. Atat de mult te iubeste ca a murit pentru tine! Ce lucru minunat! Satan vrea moartea ta ca El sa rada si sa traiasca. Nu ii pasa de tine, doar se foloseste de tine pentru a-si atinge scopul. E egoist. Nu te doreste pt el, nicidecum. Te amageste doar ca sa nu fi al lui Dumnezeu. Ca sa faca rau. Daca nu ai auzit de Dumnezeu si de dragostea Lui pentru tine, ma bucur ca ai acum ocazia. Oricare ar fi starea ta, te provoc sa Il lasi pe Dumnezeu sa intre in viata ta. Fi al Sau! Doreste-ti asta! Nu vei regreta!

Fie ca, in aceasta zi, Dumnezeu sa te binecuvanteze!

O mie de puncte

2010-02-27T15:34:00.003+02:00

Un creştin care se mândrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte că era la poarta cerului. Cu litere uriaşe, pe frontispiciul porţii scria: "Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Îngerul l-a întrebat:
- Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toata sfinţenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia şi am ajutat la răspândirea ei.
- Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct. Ai mai făcut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ? A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adânc şi a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!

Să studiem...o poezie!

2010-02-05T13:54:00.001+02:00

Deşi nu am darul de a canta, Domnul a investit în mine cu darul recitării, citirii. Îmi plac foarte mult poeziile, şi din multe m-a învâţat Domnul diverse lucruri, ceea ce El a dorit la vremea potrivită. Acum aş dori să postez o poezie a fratelui Traian Dorz, în care se punctează pe rând, în câte-o strofă, câte un lucru important pentru un creştin. Poezia se numeşte Fii credincios.

1. importanţa credinţei

Fii credincios, suflete-al meu,

cum ţi s-a spus, până la moarte,
că-n toate Însuşi Dumnezeu

purta-ţi va grija-n orice parte.

2. importanţa relaţiilor/socializării

Mergi până poţi, cu drag, la toţi
ori pot, ori nu pot să te cheme -
şi-atunci când nici tu n-ai să poţi
te vor căuta ei! - nu te teme.

3. importanţa dărniciei

Dă, până ai, din vremea ta
sau pâinea ta, cu bucurie
şi-atunci când tu nu vei avea
o mie au să-ţi dea şi ţie.

4. importanţa studierii/trăirii Cuvântului lui Dumnezeu(a Bibliei)

Strângi cât mai mult Cuvântul Sfânt
cu grijă-n inimă şi-n minte
căci vor veni iar vremuri când
să fie-o secetă fierbinte.

5. importanţa postului/înfrânării/cumpătării

Învaţă să te înfrânezi -
cât încă ai, fii cu răbdare
şi-atunci când ai să-nfometezi,
n-ai să-ţi vinzi cerul pe-o mâncare.

6. importanţa suferinţei(în suferinţă Dumnezeu doreşte să ne înveţe ceva; să nu căutăm o viaţă în plăceri, aşa cum le percepe lumea, aşa ceva nu se cade şi nu se poate la un copil de Dumnezeu!)

Învaţă, suflete al meu,
în chinuri a-ţi găsi plăcere
căci mai de preţ e Dumnezeu
ca tot ce pentru El s-ar cere!

Importanţa Cuvântului

2010-01-30T20:50:00.002+02:00

"Cuvântul lui Dumnezeu este acela care ne creşte credinţa în momente de teama.
Diavolul nu se lasă păcălit de păcatele tale pentru că ştie că Dumnezeu le poate ierta. Depresia ta nu-i aduce bucurie pentru că ştie ca Dumnezeu o poate alunga. Sărăcia ta nu-l impresionează pentru că ştie că Dumnezeu este foarte bogat. Stă însă la pândă când începi să descoperi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ignoranţa este cea mai eficientă armă pe care o poate folosi împotriva ta când te ajunge necazul."

citat din Viaţa pozitivă de Daniel Cocar, pagina 51

Tatăl nostru, sau despre conştientizarea rugăciunii

2010-01-13T16:55:00.002+02:00

Rugăciunea este un dialog cu Tatăl nostru cel ceresc, iar acest dialog trebuie sa fie conştient, şi real, viu. Nu ajunge doar să bolborosim nişte cuvinte.

"Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Da.
- De ce ma intrerupi? Nu vezi ca ma rog?
- Bine, dar M-ai chemat.
- Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu ma rog: "Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Vezi? Iarasi M-ai chemat.
- Cum adica Te-am chemat? Ce vrei sa spui?
- M-ai chemat. Ai spus: "Tatal nostru care esti in ceruri." Iata-Ma! Sunt aici. La ce te gandesti acum?
- La nimic. Am vrut doar sa spun o rugaciune. Imi place sa spun "Tatal nostru". Intotdeauna ma simt bine dupa aceea, asa, ca si cand mi-as fi indeplinit o datorie.
- Bine, atunci continua.
- "Sfinteasca-se Numele Tau..."
- Stai! Ce vrei sa spui prin asta?
- Prin ce?
- Prin "Sfinteasca-se Numele Tau".
- Oh... (surprins) ...nu stiu ce inseamna. De unde sa stiu? Face parte din rugaciune. Chiar asa - ce inseamna?
- Inseamna "fie onorat, cinstit, facut sfant".
- Da, are sens! Niciodata nu m-am gandit ce-ar putea sa insemne acest "sfinteasca-se". Acum trebuie sa continui: "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer, asa si pe pamant..."
- Chiar crezi ce-ai spus?
- Desigur? De ce nu?
- Bine, si-atunci ce faci cu privire la aceasta?
- Cum ce fac? Pai, ce-as putea face? Nu fac nimic... Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca Tu ai detine controlul peste toate lucrurile, mari si mici, de aici, de pe pamant, asa cum fara-ndoiala ca detii controlul acolo sus, in ceruri.
- Detin Eu controlul peste viata TA?
- Peste viata MEA? Bine... eu merg la biserica...
- Nu, nu asta te-am intrebat. Ce poti sa spui despre poftele firii pamantesti cu care te lupti? Ce faci cu temperamentul tau, mai ales cand - cum spui tu - te calca cineva pe batatura? Stii prea bine ca asta este una dintre problemele tale... Si aminteste-ti ce fel de carti citesti, ce programe TV urmaresti...
- Opreste-Te! Nu ma mai critica! Nu sunt cu nimic mai rau decat ceilalti din biserica!
- Oh, iarta-Ma, te rog. Credeam ca te rogi ca voia Mea sa se faca pe pamant precum in cer. Iar aceasta nu se poate face decat daca incepe cu cei care se roaga pentru aceasta. Deci... cu TINE.
- Bine, recunosc ca am unele cusururi, si pentru ca Tu ai mentionat cateva dintre ele, ma gandesc ca as mai putea adauga si altele.
- Cred si Eu ca ai mai putea adauga si altele...
- Stii, adevarul e ca nu m-am prea gandit la ele pana acum, dar mi-ar placea sa ma las de unele obiceiuri rele. Si asa, treptat, as fi cu adevarat LIBER!
- Bine, acum esti pe drumul cel bun. Vom lucra impreuna: Tu si cu Mine. Nici nu banuiesti cate biruinte vom avea! Ma bucur pentru tine.
- Asculta, Doamne, acum trebuie sa inchei. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi."
- Rugaciunea este un lucru periculos. Poti sfarsi prin a fi complet schimbat - stiai asta, nu-i asa? Tocmai asta vreau Eu sa alegi tu pentru viata ta. M-ai chemat si iata-Ma, sunt aici. Acum este prea tarziu sa te opresti. Continua-ti rugaciunea, mergi mai departe.
- Mi-e frica!
- Frica? De ce ti-e frica?
- Pentru ca stiu deja ce vei spune.
- Haide, pune-Ma la incercare si-ai sa vezi.
- "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."
- Ce se intampla intre TINE si OANA?
- Vezi? Am stiut! Am stiut c-o sa-mi amintesti de ea! Doamne, Oana imprastie numai minciuni despre mine si nici pana in ziua de azi nu mi-a platit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o data pentru totdeauna!
- Dar ruga ta cum a fost? Cum te-ai rugat?
- Nu asta am vrut sa spun!
- Bine, cel putin esti sincer. Dar cred ca nu este deloc usor sa porti povara amaraciunii in inima ta...
- Nu-mi pasa! Cel putin ma voi simti mai bine dupa ce ma voi razbuna pe ea. Oh, planul e gata, pana in cele mai mici amanunte! O sa-i para rau de absolut tot ce mi-a facut!!!
- Te inseli, dragul meu. Nu te vei simti deloc mai bine, ci va fi mai rau. Razbunarea doar pare dulce. Gandeste-te numai cat de nefericit esti deja. Dar stii ceva? Eu pot schimba totul.
- Tu poti schimba totul? Cum?
- Iart-o pe Oana si atunci Eu te iert pe tine. Ura si pacatul vor ramane problema Oanei dupa aceea, nu a ta. S-ar putea sa pierzi banii aia cu care spui ca-ti este datoare, dar cel putin vei avea pace in inima ta.
- Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
- Atunci nici Eu nu pot sa te iert.
- ...Bine, ai dreptate. Mai mult decat sa ma razbun pe Oana, vreau sa am pace in inima. Bine, o iert! Ajut-o sa gaseasca si ea calea cea dreapta in viata. Doamne, stiu ca se simte mizerabil acum - si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel. Intr-un fel sau altul, Te rog, arata-i calea.
- Foarte bine! Minunat! Cum te simti acum?
- Hmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca deseara nu voi merge la culcare atat de incordat ca de obicei... Parca nici nu mai sunt atat de obosit...
- Dar nu ti-ai terminat inca rugaciunea. Continua...
- Ai dreptate! "Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau..."
- Bine, am sa fac si asta, numai nu te pune singur in locul unde poti fi ispitit.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Schimba-ti prieteniile, renunta sa mai mergi in locurile in care ai mers pana acum, nu te mai uita la filme murdare, nu mai asculta discutii pacatoase, nu te mai pune in situatii indoielnice. Unii dintre prietenii tai au deja o influenta mult prea mare asupra ta. Vor sa te implice in lucruri incorecte, nu te lasa pacalit de ei! Te mint ca sa se distreze pe seama ta, dar in cele din urma prietenia cu ei te va ruina. Si inca ceva: nu face din Mine tapul tau ispasitor.
- Nu inteleg! Ce vrei sa spui?
-Intelegi prea bine! Asa procedezi mereu - te bagi in probleme si apoi fugi la Mine: Doamne, ajuta-ma sa ies din incurcatura asta si Iti promit ca numai fac alte prostii! ...Ti-aduci aminte de cate ori te-ai targuit cu Mine?
- Da, Doamne... Mi-e atat de rusine... Imi pare rau. Te rog sa ma ierti.
- Te iert. Mergi mai departe, termina-ti ruga.
- "Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin."
- Stii TU ce Mi-ar aduce Mie slava? Ce M-ar face cu adevarat bucuros?
- Nu stiu, Doamne, dar vreau sa stiu! Vreau sa-Ti gasesti placerea in mine. Vad cat de mizerabila a fost viata mea pana acum, dar vreau atat de mult sa fiu unul dintre urmasii Tai.
- Iata si raspunsul la intrebarea Mea!
- Da?
- Da, asta Imi aduce Mie slava: sa am oameni ca TINE pe pamant, care Ma iubesc si care cauta voia Mea in viata lor.
- Doamne, abia astept sa vad ce poti face Tu din mine! Faca-se voia Ta in viata mea.
- Amin?
- Amin, Doamne.
- Asa sa fie!

Deşi nu e vineri, e poezie

2010-01-05T08:32:00.004+02:00

Stînca

În furtunile vieţii, cînd în uragan eşti prins,
Atunci prinde-te de Stîncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vîrtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stîncă neclintit!

Cînd tulburată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita! Stînca-i mai tare, rămîi neclintit pe ea.
Cînd auzi un urlet mare de talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: "Domnul e biruitor!"

Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te miste de pe Stîncă ei nu pot.
Stînca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stînca stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stanca El-Sadai!

Cînd auzi în rîsul lumii vuietul asurzitor:
"Unde-i Domnul cu-ajutorul?, Unde-i Dumnezeul lor?"
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut,
Stînca poate să te ţină, şi pe nimeni n-a pierdut.

În talazurile urii, tu pe Stîncă să rămîi.
Stînca vieţii, Stînca slavei, Stînca dragostei dintîi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stînca noastră e mai tare, Stînca noastră e Hristos!

de Valentin Popovici

Misiune Tarna Mare

2010-01-01T15:49:00.006+02:00

Astăzi am avut imensa bucurie de a participa la închinare în comuna Tarna Mare, unde, împreună cu fraţii şi surorile de acolo am avut un minunat timp de părtăşie, bucurându-ne şi lăudând pe Domnul nostru. Întâlnirea a avut loc la o sora acasă. Am postat câteva poze mai sus şi un filmuleţ în cele următoare.

Cel mai frumos revelion

2009-12-31T23:44:00.003+02:00

Oricât am încerca să mascăm neliniştea din sufletul nostru, faptul că nu suntem nicicum fericiţi, prin mâncare, băutură, petreceri, concerte, compania unor prieteni sau a unor oameni faimoşi, nu vom reuşi să ascundem şi de noi aceste lucruri. Iar atunci când suntem puşi faţă-n faţă cu noi, când e necesar să stăm singuri, ne dăm seama că în noi e un mare gol...o mare lipsă...o mare nemulţumire.
Sărbătoarea Anului Nou trebuie să aducă bucurie, însă o bucurie sfântă, nu o bucurie dată de mâncare şi băutură. Îţi dă fericire să petreci relativ singur, trupeşte, însă să te bucuri de prezenţa Lui, să stai în părtăşie cu El..nimic altceva nu contează.

Să sfârşeşti anul cu Domnul Isus, şi să intri în anul nou la braţ cu El e cel mai minunat fel în care poţi sărbători! Rugăciunea mea este ca fiecare dintre noi să intre în 2010 împreună cu Domnul nostru iubit şi scump, Isus Hristos! Fie ca voia Lui să se îndeplinească în acest an pentru fiecare, căci voia Lui e bună, plăcută şi desăvârşită! Domnul să vă fie desfătarea, şi El să vă dea tot ce vă doreşte inima!

Schimbare

2009-12-26T20:37:00.003+02:00

A ajuns Dumnezeu cu ordinea în hotelul vieţii mele la o altă cameră! Şi anume la camera blogului. După ce luni întregi a lucrat în alte camere, şi a modificat totul după bunul Său plac, azi a luat decizia să intre în acesta cameră, în care se găsesc de toate. Şi a luat decizia să nu arunce nimic, ca totul să rămână de mărturie, în schimb a hotărât să domnească peste această cameră, ca haosul anterior să nu se mai producă. A pus tot ce era într-un colţişor pe o masă, unde deasupra a aşezat o hârtiuţă cu titlul "Amintiri. Trecut. Istorie", luând decizia ca tot ce acolo se găseşte să rămână doar ca într-un muzeu, nimic mai mult. Şi punându-se pe tronul acestei mici şi neînsemnate cămăruţe, El va face ca de acum totul să fie aici după voia Lui cea Sfântă şi spre Slava Lui.

Eu mă bucur să fac voia Lui, mă bucur că pot să Îl slujesc. Sunt neînsemnată în toată această lume, însă în acelaşi timp preţioasă pentru că El mă iubeşte şi e alături de mine. Însă toată slava şi gloria sunt ale Lui, nimic nu-mi aparţine mie! Dumnezeu fie lăudat pentru felul Său minunat de a lucra în vieţile noastre, de a ne scoate din mizerie, din moarte, şi a ne aduce la viaţă prin Fiul Său iubit, făcându-ne lucrători destoinici pentru orice lucrare bună! Slavă Lui pentru toate acestea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Îndragostire şi iubire

2009-10-22T19:44:00.003+03:00

Aproape toţi confundă iubirea cu îndrăgostirea. Revistele pentru femei, telenovelele, filmele, literatura, majoritatea oamenilor, cu excepţia câtorva autori, preamăresc momentul îndrăgostirii, de parcă ar fi esenţa adevăratei iubiri. Şi, totuşi, ar fi de ajuns bunul simţ ca să înţelegem că experienţa îndrăgostirii este foarte diferită de starea permanentă a iubirii.
În civilizaţia în care trăim astazi, când orice lucru are o valoare datorită cererii lui pe piaţă, când imaginea unui produs contează mai mult decât produsul în sine, când mijloacele de comunicare au devenit atât de puternice încât au creat adevărate modele de comportament, iubirea şi drumul de evoluţie personală, spiritul, au foarte puţină importanţă, sunt lipsite de valoare aproape pe tot globul pământesc. În această societate, îndrăgostirea este trăită ca iubire, întrucât ceea ce contează este imaginea unui individ şi nu maturitatea lui. Mass-media desfăşoară o acţiune de planificare a gândurilor, a sentimentelor: oricum, toţi gândesc la fel, iubesc sau cred că iubesc la fel. Diversitatea, ceea ce se îndepărtează de model, este trăită ca element perturbător, deviant. Într-o astfel de societate, în care viaţa fiecăruia este copleşită de muncă, de angajamente, în care sentimentul singurătăţii, al abandonului se extinde cu disperare, iar comunicarea între persoane a dispărut aproape complet, sexul este considerat deseori singurul act care da impresia de comunicare, de căldură, de unire între fiinţele umane. Omul contemporan nu mai ştie să comunice nici prin cuvinte, nici prin gesturi, iar ceea ce pentru mine este ultima, chiar ultima formă de a comunica, şi care poate fi folosită doar într-un context anume - actul sexual - pentru multe persoane devine prima, singrua formă de comunicare. Atracţia sexuală faţă de partener te face să crezi că ai găsit marea iubire; mai mult, este condiferată o dovadă a intesităţii, a justeţei relaţiei, când, de fapt, este o dovadă a incapacităţii profunde de a comunica în alte moduri.
Astfel se confundă îndrăgostirea cu iubirea.

În continuare voi reda câteva caracteristici ale celor două stări, astfel încât cine citeşte să poată recunoaşte dacă propriile lui experienţe sunt momente de îndrăgostire sau, dimpotrivă, se află deja pe drumul iubirii.

îndrăgostirea aparţine animalităţii omului, iubirea maturităţii lui. Pentru a te îndrăgosti nu e nevoie de curaj, e de ajuns să laşi lucrurile să meargă de la sine. Oamenii pot să îşi folosească mintea şi capacitatea de a transcende. Altfel ce diferentă ar fi între noi şi animale?
în îndrăgostire sexul este hotărâtor, în relaţia de iubire este o opţiune. Multe persoane cred că sunt deştepte dacă trăiesc aşa cum trăiesc, mai degrabă în starea de îndrăgostire decât în cea de iubire, dar se poartă astfel doar pentru că nu vor să recunoască sărăcia emoţiilor lor şi incapacitatea lor de a comunica în alt mod care să nu fie sexual.
în îndrăgostire realitatea este modificată, alterată, pentru a trăi relaţia; în iubire, realitatea devine parte integrantă din relaţia însăşi, o face să crească şi o întăreşte.
în starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viaţa se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relaţie, întrucât împreună cu el ai construit sau construieşti un plan, un drum.
îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile.
îndrăgostirea ascunde o profundă singurătate lăuntrică, de vreme ce ne căutăm partenerul ca să ne simţim vii; în iubire interioritatea unuia, independentă, autonomă faţă de celălalt, se uneşte printr-o alegere cu cea a persoanei iubite, pentru a parcurge drumul împreună.
îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu.
în îndrăgostire extazul se produce doar cînd eşti cu partenerul; în starea de iubire, fericirea este un fundal constant al întregii vieţi.
îndrăgostirea ne iluzionează că evoluăm, dar, de fapt, este doar o stare de exaltare a simţurilor sau a nevrozei; iubirea este, prin definiţie, creştere personală şi, prin urmare, colectivă.
o dată ce îndrăgostirea a luat sfârşit, simţi un mare gol care poate nu face altceva decât să descopere golul care exista deja şi care acum a devenit şi mai amar; iubirea despre care vorbesc nu are în vedere sfârşitul, pentru că nu a plecat de la un gol!
îndrăgostirea se teme de moarte; în starea de iubire morţile sunt mai multe, dar toate sunt anulate dacă ştii să le dai sens, semnificaţie.
în îndrăgostire este negată limita; în iubire limita este căutată, recunoscută, acceptată, preamărită.
în îndrăgostire raţiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important.
îndrăgostirea este, prin natura ei, exclusivă, nu e universală.
îndrăgostirea este o posesie, iubirea este dar.
îndrăgostirea domină persoanele care o trăiesc; persoanele care se află pe drumul iubirii îşi gestionează împreună iubirea, nu sunt gestionate de ea.
îndrăgostirea tinde spre fuziune: în general, imaginea partenerului, ochii, chipul lui...sunt reproduse în mod obsesiv. Iubirea se bazează pe alegeri continue.
îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întpresc iubirea.
îndrăgostirea este alcătuită doar din senzaţii; iubirea cuprinde, în plus, şi voinţă.
de fapt, îndrăgpstirea este mai concordantă cu psihologia copilului, care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul şi imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, ţin cont de el.
îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparentă; iubirea se hrăneşte din profunzimea celuilalt. iubirea nu poate fi niciodată superficială.
îndrăgostirea ţine de o logică a consumului; iubirea de logica lui a fi, de logica conştiinţei.
îndrăgostirea e ucisă de suferintă, iubirea înţelege suferinţa.
în îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.
îndrăgostirea este uşoară, dar te goleşte; iubirea e grea, dar te umple.

Citat din "Iubire" de Valerio Albisetii

Valoarea femeii

2009-09-27T20:42:00.004+03:00

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

- Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

- Vrei sa stii intr-adevar?

El raspuse: Da!

Atunci incepu sa zica:

Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…

Imi pun intrebarea:

- Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.

Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.

El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.

Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.

El ii zise:

- Ceri mult.

Ea raspunse:

- Valorez mult.

Hristos este exemplul!

2009-09-25T14:36:00.005+03:00

Zilele acestea, discutând cu diverse persoane, mi s-a arătat în stânga şi-n dreapta la felul în care acţionează diverşi creştini. Şi mi se motiva, prin exemplele date, că efectiv nu are sens să fii creştin, din moment ce mulţi sunt falşi, unii dintre ei fiind chiar lideri. Nu ştiu dacă ceea ce mi s-a spus este adevărat, şi nici nu doresc să ştiu pentru că e viaţa fiecăruia şi fiecare persoană va fi judecată de Cel care este în măsură să judece, şi anume de Dumnezeu.
Un lucru doar doresc să spun acelor persoane care au obiceiul să judece şi să acuze alte persoane pentru caderea lor spirituală, încercând să ispitească şi pe alţii, şi anume: nu trebuie să ne uităm la oamenii de lângă noi ca la nişte exemple totale, pentru că într-o zi şi ei vor cădea(mai bine dacă pică să îi ajutăm în acele momente nu să le mai dăm cu ciocanul în cap), ci noi să ne uităm la Hristos, iar El să fie exemplul după care să ne trăim viaţa. Iar eu doresc să mă uit la Hristos şi să trăiesc o viaţă sfântă, alături de El. Împreună cu fraţii şi surorile care doresc să Îi slujească dintr-o inimă curată, pentru că El nu ne obligă să trăim alături de El, iar dacă tu, o dată ce L-ai cunoscut, preferi totuşi calea lumii, e alegerea ta. Eu mă rog ca să rămân în voia Lui şi El să mă ajute să duc o viaţă curată, să fiu cu privirea îndreptată spre El toată viaţa mea, fară a mă uita înapoi spre ce am lăsat, la ispitele care vor veni sau la momentele în care am căzut. Dumnezeu să ne ajute să ducem o viaţă de sfinţenie, şi să fie cu noi, cu toţi!

Despre şi pentru femei.. Să ne păstrăm frumoase!

2009-07-21T23:01:00.003+03:00

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?"

Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:

"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: "femeie sau peşte?".
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena."

PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu familia mea, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte.

Ioan 3:16

2009-05-28T15:27:00.003+03:00

Am primit aceasta pe e-mail. Mai mult decât să le citim, eu aş spune să şi medităm la ele şi să acţionăm în măsură. Să ne dorim şi să cerem şi noi iubirea Tatălui care l-a dat pe Fiul Său pentru noi. Am fost răscumpăraţi prin jertfă, să răspundem jertfindu-ne din timp, din bani, din tot ce Dumnezeu ne-a dăruit, pentru a dărui mai departe, prin iubire, cum El ne-a învăţat. Amin

Într-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la coltul străzii, iar oamenii treceau nepăsători pe lângă el. Baieţelului îi era atât de frig încât nici nu mai încerca să-şi vândă ziarele .
S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat: "Domnule, ştiţi cumva din întâmplare un loc călduros unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea asta? Vedeţi dumneavoastră, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ unde să stau."
Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns: "Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casă albă, mare. Când ajungi acolo, să baţi la usă şi când îţi va deschide să spui doar "Ioan 3 cu 16" şi te vor lasa să intri."
Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi după câteva clipe i-a deschis o doamnă. Baiatul s-a uitat la ea şi a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intră, fiule." L-a luat înăuntru şi i-a arătat un fotoliu în faţa unui şemineu pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat."
Puţin mai târziu ea s-a întors şi l-a întrebat: "Ti-e foame?". El a răspuns: "Poate, puţin. N-am mâncat de câteva zile şi cred că aş putea da gata un pic de mâncare." Femeia l-a invitat în bucătărie şi i-a spus să se aşeze la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce înseamnî, dar cu siguranţă satura un băiat înfometat."
Apoi l-a chemat sus în baie unde se afla o cadă imensă plină cu apă caldă şi a stat acolo ca să se înmoaie puţin. După ce s-a spălat, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un băiat murdar." Baiatul nu mai făcuse niciodată o baie adevărată. Singura baie pe care a facut-o vreodată a fost când stătea lângă un hidrant deschis.
Femeia l-a luat apoi şi l-a dus în dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus în pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat de noapte bună şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ninge în acea noapte geroasă, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un băiat frânt de oboseală."
Dimineaţă, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. După ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel fotoliu, în faţa semineului şi a luat o Biblie. S-a aşezat în faţa lui, şi, uitându-se la faţa lui inocentă, l-a întrebat blând: "Înţelegi tu ce înseamnă <>?"
El a răspuns:"Nu, doamnă, nu înţeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 şi a început să-i vorbească despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, băiatul şi-a predat inima lui Isus. Stând acolo, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă salvează un băiat pierdut."
Trebuie să mărturisesc că nici eu nu înţeleg cum Dumnezeu a fost atât de binevoitor să-L trimită pe Isus, Fiul Său, să moară pentru mine şi Isus să fie de acord să facă un asemenea lucru. Nu înţeleg agonia Tatălui şi a îngerilor din ceruri în timp ce-L priveau pe Isus suferind şi murind. Nu înţeleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a ţinut pe Isus pe cruce pana la sfârşit.
Ioan 3:16 -> "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vesnică."

Scrisoarea a III-a - parodie

2009-04-30T22:51:00.003+03:00

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..".
"-N-a venit, Măria Ta, zise el privind in jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesăţ,
Le-arăta un "Sony Vaio", care-l ţine la subrat.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc in jeep.
Şi-ncepu să îi explice ca nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate, al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum, când turcii-mi sunt în Vama, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă."
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera, el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe "interzis"..."
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
"-Baiazid , hai să ne batem...!! , Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la "fast-food"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindca rişti să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân' la urmă că "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică".

Tu ce alegi?

2009-04-14T22:09:00.003+03:00

Suntem în săptămâna mare... săptămâna în care Domnul nostru Isus Hristos a suferit cel mai mult pentru noi, purtând asupra Lui toate pacatele lumii! Ale mele, ale tale şi ale tuturor oamenilor! Jertfa Lui nu e completă dacă noi, oamenii, cei păcătoşii, nu dăm păcatele noastre Lui, ca El să le şteargă prin sângele care l-a vărsat!
Acum e momentul! Nu amâna!
Tu ce alegi? Alegi să-ţi continui viaţa în păcat, sau alegi să îţi predai viaţa Domnului Isus, care e îndreptăţit să îţi şteargă păcatele?

Premierea festivalului de teatru pentru elevi "Rotaract"

2009-04-11T22:11:00.005+03:00

După trei zile pline de spectacole în toate cele trei săli ale Teatrului de Nord(Sala Mare, Sala Studio şi Sala Curcubeu) s-au ales într-un final cei mai buni. Îi voi prezenta în cele ce urmează:

La secţiunea gimnaziu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Larisa Giurgiu de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Madam Măndica Piscopesco în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, la secţiunea gimnaziu, a fost luat de Claudian Şiman de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Eu... în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

La secţiunea liceu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Laura Porcza pentru rolul Madam Duple în piesa "Scenă în patru, iar cel mai bun actor în rol principal a fost Sergiu Podină, interpretând rolul lui Gogu în "Proştii sub clar de lună", ambii actori fiind îndrumaţi de Carol Erdos, la Şcoala Populară de Arte. Cei doi vor petrece 10 zile în Grecia, excursia fiind acordată de Agenţia de Turism Lup.

Cea mai bună actrită în rol secundar la secţiunea gimnaziu a fost Mara Florian, interpretând rolul Împărătesei cea rea în piesa "Albă ca Zăpada" a Şcolii cu clasele I-VIII "Grigore Moisil", iar cel mai bun actor în rol secundar a fost Marian Mihalca, interpretând pe Puiu în "Luna creşte", piesă realizată de Şcoala cu clasele I-VIII Andrid.

Cea mai bună actriţă în rol secundar, la secţiunea liceu, a fost Oana Palcau interpretând rolul cameristei în "Îmblânzirea scorpiei", piesă realizată de Liceul de Artă "Aurel Popp". Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar a fost acordat lui Sergiu Bărbuş, care a interpretat rolul tatălui în "Caii la fereastră", piesă realizată de Cenaclul "Alfazet".

Cea mai bună interpretare One Man Show a fost a Alexandrei Bandac, în "Nota de plată mecanică". Ea este elevă la Colegiul Naţional Iaşi.

Cel mai bun spectacol la secţiunea gimnaziu a fost cel realizat de Grup Şcolar Ardud, "Tragica comedie sau comedia tragică a lui Punch and Judy". Punch a fost interpretat de Andrei Gati şi Bogdana Cizmar a avut triplu rol, ea interpretând Judy, Doctorul şi Dracul.

Cel mai bun spectacol la secţiunea liceu nu s-a acordat, juriul motivând că nicio trupă participantă nu merită acest premiu. Banii ce reprezentau acest premiu au fost daţi în două premii speciale, lui Mircea Băluţă pentru rolul fiului în "Caii la fereastră" şi Marei Florian pentru reprezentaţia de la One Man Show, "Din grădina mea".

Membrii juriilor au primit diplome. La secţiunea liceu: domnul Andrei Mihalache, din partea Teatrului de Nord; doamna Crina Leş, inspector educativ şi Ionuţ Neamţ din partea Clubului Rotaract. La secţiunea gimnaziu: doamna Adriana Vaida, din partea Teatrului de Nord; doamna Nicoleta Bărbânţă, profesor de limba şi literatura română la Şcoala cu clasele I-VIII "Octavian Goga" şi Gabriela Andreica din partea Clubului Rotaract. La secţiunea One Man Show: doamna Anca Similar, din partea Teatrului de Nord; Monica Lup, partener în organizarea festivalului şi Cristina Soponoş din partea Clubului Rotaract.

Au mai primit diplome şi membrii Clubului Rotaract: Anca Mureşan, Anca Rednik, Daniela Negru, Andrei Găzdac, Roxana Oros, Andrada Săvianu, Raul Nicoară, Andrada Dobşe, Ionuţ Neamţ, Gabriela Andreica, Cristina Soponoş, Daniel Coşarcă, Laura şi Mihaela Silaghi, Lorena Creţ, Savaniu Oana, Seicean Alexandru, Teodora Iojiban, Andrei Lucaci şi Iulia Ţinca.

Acest festival a fost realizat de Clubul Rotaract Satu Mare, în parteneriat cu: Teatrul de Nord, Agenţia Imobiliară şi Agenţia de Turism Lup, Rotary Club Satu Mare.

Vacanţă

2009-02-08T00:35:00.005+02:00

Ca toţi elevii, am avut o săptămână de vacanţă intersemestrială. A început frumos, cu un răspuns aşteptat din partea Domnului. A continuat cu trăiri intense, diverse stări sufleteşti în diverse experienţe. Am avut ocazia să merg la bunici, la ţară, unde am stat 2 zile. Timp foarte frumos, mai mult "pe la cratiţă", dar îmi face plăcere să fiu folositoare. Mai ales între oameni pe care îi iubesc. Am întâlnit acolo un motan, care e semisălbatic, şi încet-încet s-a acomodat cu mine. L-am mituit, vorba vine. Întâi cu o clătită, apoi cu o plăcinta, apoi cu nişte cârnăciori... vă daţi seama şi un om pica în plasă, darămite un motan;)). În aceste zile am învăţat să fac foc în sobă, am prins gustul punerii de lemne pe foc, încât mă tot trezeam cu câte-un lemn în mână. Îmi plănuisem să îmi termin lecturile acolo, dar nicio şansă. Nici măcar nu m-am atins de cărţi. E aşa plăcut, ghioceii erau in floare, tot o mireasmă de primăvară. Şi aşa se pare, că a cam ajuns primăvara pe la noi. Bunicul întorcea în voie pământul cu hârleţul în grădina cu flori. Alt semn. Iar acolo vara e o minunăţie, n-am cuvinte să descriu, dar la vară voi posta poze.
Bun, am venit de la ţară, unde, deşi am făcut multe, timpul a fost scurt...2 zile. Ajunsă acasă, dorita odihnă veni târziu, fiind forţată de o groaznică migrenă. Finisarea curăţeniei, pe care am uitat să o menţionez, a stat în calea odihnei mele. Şi grija meniului pe zilele următoare(în ceea ce mă priveşte, desigur).
Şi uite aşa s-a ajuns să fie vineri... Vineri vine cu grija florilor mele, oare s-au prins răsadurile de balsamine? Investigaţia a dat rezultat semipozitiv, dacă îl pot numi aşa.. adică unele da, altele încă nu. Apoi, urmează tratarea celorlalte flori, cele de apartament. Îmi pare aşa de bine că şi-au revenit din amorţeală după ce le-am schimbat pământul, nu vroiam să rămân fără scumpele mele. Hm...oare ce s-a mai întâmplat vineri?
Desigur, gătit. Nici nu se putea fără(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să fac budinca!). O minunată supă de legume fără boia(deja mă enervau cerculeţele roşii din supă), însă cu tăieţei. Şi vizita la dentist, ca să îmi confirme un specialist că dinţii mei sunt în perfectă stare. Doar că aveau nevoie de o curăţare. Asta ca să nu zic că eu nu merg la dentist, ceea ce am observat că e o modă în zilele noastre. Spre seara odihnă, nu de voie, de nevoie. Organismul meu a zis pas, într-un final.
Sâmbătă. Somn de voie. Ai mei au plecat la meci de volei, deci era casa a mea. Lucru neobişnuit pentru o zi de sâmbătă, nu am făcut curăţenie. Am dormit. Fără ruşine. Nefiind împăcată pentru că aveam de aranjat în casă, şi de aerisit, m-am trezit. Mi-am rezolvat rapid toate problemele ca să îmi pot împlini o promisiune. Urma să mă întâlnesc cu ai mei la unchiul Nelu. Dar, cum nu se putea altfel, am uitat acele acasă, deci nu am putut să îi fac glicemia bunicului. De acolo, drumul acasă a fos puţin ieşit din comun, fiind impresionată de razele primăverii. Am decis cu Vasi să mergem mai devreme în vizită la Marcel Mirea, unde am petrecut minunat. Dovadă fiind faptul că vizita a durat în jur de 6 ore. Deşi m-am ales cu o gheară de pisică în pulpă, a fost frumos:)
Ziua de azi, care e ultima din vacanţă, o văd la fel de frumoasă. După un somn binemeritat doresc cu voia Domnului să îmi termin dosarul la română. Asta între programele de la biserică.

Vă las cu o îndemnare. Pe mine m-a cercetat mult ieri şi azi, e refrenul unei cântări:

Nu sta departe, singur, fără pace! Îndreaptă-te spre-al pocăinţei rost,
căci dacă mori nimica nu poţi face. Tu vei vedea ce rătăcit ai fost!

Mesajul lui Satan către demoni

2009-01-23T16:58:00.005+02:00

Am găsit un clip pe youtube pe care aş dori să îl vedeţi. Dacă la cel cu masonii şi cipurile aţi avut de obiectat, la acesta nu cred. Mi se pare plin de adevăr, deşi nimeni nu poate ştii dacă e adevărată povestea. Dar urmările unei astfel de fapte se văd clar în zilele noastre. Domnul să ne întărească să rămânem alături de El, să nu ne clătinăm şi să nu picăm în capcanele lui Satan! Amin

Câteva cuvinte

2009-01-23T15:33:00.006+02:00

După un ianuarie plin, în sfârşit voi avea şi eu vreo 2 săptămâni libere în care să mă pot dedica exclusiv la ceea ce îmi place. Curăţenia va ocupă primul plan, iar apoi altele. Azi, pentru prima dată de foarte mult timp, aş putea zice chiar de un an, am trăit aici şi acum. Pe drumul de la Eminescu până în Carpaţi am admirat tototot ce mi-a ieşit in cale. A fost minunat. Mintea mea era ocupată înainte cu ceea ce am de făcut, cu ceea ce s-a întâmplat, şi mereu eram în alta parte decât aici. Atâtea griji te inundă mereu, faci ce faci te tot preocupi de viitor şi uneori şi de trecut "oare de ce am facut aşa?"; "de ce nu a ieşit cum am vrut eu?" şi uiţi că prezentul îl trăieşti şi trebuie să te bucuri de momentul respectiv, că poate clipa pentru care tu îţi faci planuri nu o vei mai prinde.
Cam atât am avut de împărtăşit pentru moment, căci deşi sunt foarte fericită, oboseala îmi inundă trupul, care la rându-i îşi cere odihna promisă.

Lumea sub semnul Satanei

2009-01-20T17:06:00.003+02:00

Oameni buni, aveţi grijă!

Încurajare

2009-01-20T16:48:00.002+02:00

La multi ani!

2008-12-31T23:25:00.004+02:00

La multi ani dragii mei! Multa binecuvantare in Noul An!
Va las o cantare care a fost in seara asta in inima mea...splendida.. cei care nu stiti muzica cititi versurile. Domnul sa va binecuvanteze!

O cântare de marire am în inima mereu
De când L-am gasit pe Isus la Calvar.
El mi-a dat odihna sfânta,
Pace sufletului meu,
Si sunt liber, fericit prin al Sau har.

/: Inima mea cânta azi cântarea,
Plina de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cânta,
Ca acei din valea plângerii. :/

Cât de mult doream sa aflu
Drumul cel adevarat,
Cineva sa-mi ia pacatul dureros.
Am aflat ca El osânda la Golgota a purtat,
Si-am venit atunci la cruce bucuros.

Câta frica si-ntuneric pe cararea mea era
Când umblam ratacitor fara Isus!
Am adus la El povara
Si de-atunci în viata mea,
Bucuria si lumina au patruns.

Merg spre casa unde vesnic
Fericirea voi gusta,
În eternul, fericitul meu palat.
Fata-n fata în marire pe Isus îl voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat.
Amin!

Viata adevarata

2008-12-30T21:43:00.004+02:00

Astazi am inteles suveranitatea lui Dumnezeu. Am mai inteles ca de fiecare data cand pacatuiesti trebuie sa mergi la El smerit si sa iti marturisesti pacatul. Si El iti da bucurie. Bucuria Lui, bucuria mantuirii Sale, bucuria trairii cu El. Nu am cuvinte sa exprim mai multe, asa sunt de fericita. Va las un link catre un material despre Bucuria Mantuirii. Va indemn din toata inima sa cititi.
http://www.rcrwebsite.com/joy1.htm

In timp ce ma rugam, mi-au venit in minte versetele unei cantari "Doamne, Tu ce misti chiar muntii! Esti un Maret Salvator!" Amin, Doamne Isuse.

Cantare

2008-12-28T19:26:00.003+02:00

De dimineata la biserica am indraznit sa cant...singura..in fata. Pentru prima data in fata bisericii. Colinda pregatita din seara precedenta, am facut un negativ cu taieturi si lipituri, traducere facuta de Vasi.. A iesit bine doar ca de emotii m-a cam acoperit negativul. Noroc ca era afisat cantarea pe perete si ma puteau urmari cei din sala(avand in vedere ca e noua cantarea pentru ei, nu puteau canta cu mine). Textul cantarii il gasiti la fratemeu pe blog (God rest ye merry - Va tie Dumnezeu voiosi), negativul il dau la cerere celor ce vor sa cante colinda in biserica (negativul e prelucrarea mea dupa Kitaro).

Povestea Craciunului in curtea mea

2008-12-27T14:04:00.006+02:00

E ultima zi de Craciun... e pe sfarsite. Eu voi mai fi azi "musafir"(in sfarsit), la matusa:). Si cred ca si voi mai aveti vizite de realizat azi. A fost un Craciun frumos, reusit, lume multa, cu prezenta lui Dumnezeu mai mult sau mai putin in mijlocul nostru.
In Ajun, am ajuns la biserica, dupa o disputa intreaga zi cu tata din cauza unor probleme pe care nu doresc sa le divulg aici, cu o ora intarziere( problema a fost si cu parul, care nu vroia nici cum sa stea cret; a stat vreo 2 ore cret si apoi 2 zile ondulat). Programul la biserica a fost frumos, divin, ca intotdeauna.. doar sufletul meu era cam departe de tot. S-a terminat si programul, cu o cuvantare(nicidecum nu vreau sa ii zic predica, a fost prea frumos) a fratelui Marin! Bravo, Domnul sa va rasplateasca. Urmeaza, ca de obicei in seara de Ajun la oamenii care se pragatesc de colinda, repetarea colindelor. Anul acesta am fost cu copiii de la Awana la colindat, prin Carpati doar, si am trecut si pe la 3 tinere(printre care si la mine). A fost frumos, colinde selecte, pana ajungeam la et 4 ramaneam fara respiratie(dar asta e partea a2-a)...Pe drum povesti, zanganit de intrumente pentru colindele copiiilor pe strada, colindatori am vazut putini prin cartier, probabil nu ne-am sincronizat pe drum. Am ajuns acasa in jur de ora 23, dupa care au urmat vreo 2 ore la telefon ( care m-au facut foarte fericita ), povesti cu Vasi si somn(in sfarsit:D).
In prima zi de Craciun trezirea s-a realizat cu greu, din cauza noptii precedente, aproximativ pe la orele 12. Va dati seama graba, la 13 am fost in Ruseni, la bunicii din partea mamei. Aveam colinde pe telefon si am ascultat destul de multe acolo. Haios a fost faptul ca bunicul(caruia ii zic tati) a umblat cu telefonul in mana prin casa cand avea ceva de pregatit. Bunica(mami), desi bolnava, era foarte atasata de ceea ce facem, cum suntem, cum petrecem. Bucate traditionale, facute in casa, foarte bune. De prajituri sa nu mai zic. Dar nu aceasta e esenta Craciunului, si din fericire bunicii mei stiu. De aceea la ei nu auzi intr-una "serviti, serviti". Bun. Plecam din Ruseni(cu mainile pline, ca intotdeauna), si ne indreptam spre Decebal (satul natal a lui tata, unde acuma sta unchiul Aurel-fratele mai mic a lui tata, impreuna cu sotia lui, matusa Rodica). Tin sa precizez ca pentru a ajunge dintr-un sat in altul ai de batut o parte a Somesului dintr-un capat in celalalt. Ruseni-ul e pe o strada paralela cu aceea ce duce la aeroport, adica e catre Zalau, iar satul Decebal e pe strada ce duce in Carei, Oradea. Va inchipuiti. Dar asta nu a fost o problema, normal, fiind obisnuiti cu drumul de ani buni. Ajunsi in Decebal, acolo ne intalnim, pe langa gazde, si cu fratele mai mare a lui tata, unchiul Nelu, impreuna cu sotia Margareta, si cu Florin, verisorul nostru insotit de viitoarea sotie, Dana. Mai erau acolo, insa pe picior de plecare, sora matusei impreuna cu familia. Timp placut, insa bazat mai mult pe "serviti, serviti", mai ales de bautura, si pe glume, povesti. Hristos nu era acolo. Plecam din Decebal, ajungem acasa dupa-masa, dupa 16. Eu la 18 trebuia sa fiu in celalalt capat de oras, unde incepeam colinda cu colegii mei din clubul Rotaract. Reusesc sa ma pregatesc si sa nu intazii(Daniela a fost foarte fericita ca am coborat la timp in fata blocului), luam taxi si ajungem nu foarte intarziati. Ajunsi acolo, nestiind ce colindam, am inceput cu "Domn, Domn sa-naltam", iar pe drum am mai imbogatit repertoriul. A fost o seara friguroasa, insa noi aveam caldura in inima, care nu a permis frigului sa ne atinga. Distante foarte mari facute cu taxi-ul(gen m16-soarelui), in rest pe jos. Seara frumoasa, dar si obositoare. Ajunsa acasa dupa 4, nu vroiam sa vad altceva decat patul - si nici pe acela nu l-am vazut foarte bine, caci eram adormita si am picat direct in el. Intr-o seara sa colinzi 19 persoane, si sa poti sta si la fiecare putin, macar 30 de minute, e greu.
A doua zi de Craciun a fost o zi in care am fost gazda. De dimineata, vizita devenita deja traditie, matusa Rodica si unchiul Aurel. M-am trezit pe la 10, auzindu-le vocile(le povestise tata de seara precedenta si au zis sa ma lase sa dorm). Insa nu se cade. Repede m-am umbracat cu o fusta si o camasa si am mers si eu in camera mare. La vreo doua ore, dupa putin timp ce m-am pus in pat, intentionand sa dorm, apare tati. Dupa ce a plecat tati, iar liniste vreo 2 ore, in care am fost la magazin(s-a terminat Activia) si cand ma pun si eu putin, in liniste(tata dormea) la calculator, suna la usa. Ghici cine! Matusa Delia (sora mamei) cu unchiul Dorel. Ii primesc, graba sa aranjez toate, in final, dupa vreo 10 minute ajungem si la masa ( l-am trezit pe tata sa ii tina la povesti intre timp ). Vizita placuta, prezentarea cadourilor de Craciun, totul frumos si familiar ca de obicei. Nu apuca sa plece ei, ca apare primul grup dintre prietenii mei(erau invitate fetele, dar nu era sa vina fara iubiti). Apar Alina, Timi si Anto. Eu eram pe holul dintre camere, catre usa tata iar intre noi matusa si unchiul. Se aud batai in usa. Tata deschide, Alina crezand ca deschid eu, il intampina cu "buh" :)) Ne-am distrat apoi de aceasta intamplare. Dupa un timp in care noi ne-am acomodat in camera, apar si restul, pe rand: Laura si Iulia, iar apoi Ramona si Vlad. La inceput am servit(de ce sa neg, ca am servit si eu), apoi ne-am pus pe jocuri. Carti, septica, cu 2 pachete de carti(doar eram 8). Muzica data la maxim in casti wireless(dormea tati), dar se auzea perfect pentru fundal. Septica cu pedepse. Desi eram ametita de oboseala, am reusit sa nu pierd, si de doua ori am terminat prima. Vlad s-a suparat pe mine ca i-am dat lui Anto o pedeapsa "Sa-ti fie de bine"(manca). Nu eram in stare sa gandesc pedepse. Dupa ce ne-am plictisit de septica, am inceput sa ne separam, unii cu table, altii cu sah, iar altii cu domino. A fost frumos. Cand am terminat si cu acestea, am inceput mima. A fost jocul care a durat cel mai mult. Asa cum au venit, asa si au plecat. Tot pe rand. Ultimii au plecat pe la 12. Am strans repede, l-am trezit pe tata sa mearga dupa Vasi, si m-am culcat. Fericita, desigur, caci demult nu am avut o intalnire de genul. Aceste fete sunt o parte dintre cei cu care ieseam zilnic acuma cativa ani, si sunt fetele cu care ies mereu vara. Imi era dor... Desigur, din seara aceasta(si ziua, pot sa zic) nu au lipsit mesajele cu Alex - au fost pe putin 100 - de care imi era la fel de dor, in timpul scolii niciunul nu are timp.
Sa nu va zic la cat m-am trezit azi. Ma suna Alex la 12 45 ca merge la munte cu niste prieteni, si era foarte mirat "Gabi, dormi la ora asta? Nu pot sa cred". Asta pentru ca eu eram mereu treaza pe 7 dimineata, si uneori il mai trezeam si pe el.
Ai mei au fost plecati la plimbare si dupa ce au revenit au inceput sa se joace table. Ii aud, caci sunt dincolo. Merg si eu acolo, sa asist, iar apoi sa joc. Cu castigatorul, desigur.

O poza cu mine din a2-a zi de Craciun.

Ninggee!

2008-12-22T20:01:00.006+02:00

E asa frumos:D Fulgii mari de zapada cad pe pamant in sfarsit si in satucul meu... Gandul imi zboara la copilarie, la anii in care ieseam afara cu sania, ieseam afara sa ma joc cu zapada, si imi placea atat de mult... E ca un rit, ca un cantec care ma cuprinde cand sunt intr-un spatiu alb, plin de nea. Sper ca se va depunde, si vom avea zapada si noi, satmarenii, de Craciun. Nimic nu e mai frumos decat un Craciun cu zapada...si desigur, cu Hristos in inima..
Nu am vrut sa scriu mult in aceasta postare, e doar un gand de multumire.
Multumesc Doamne si Slava Tie pentru zapada!

Craciunul in ochi de copil

2008-12-19T21:21:00.006+02:00

In primii ani de viata ma bucuram foarte mult de perioada Craciunului. Cadouri, admosfera de sarbatoare, vacanta, colindat, prajituri. Totul era mirific. Voi descrie cum imi petreceam Craciunul in copilarie..
Pregatirile incep cu o saptamana inainte de Craciun. Mama face curatenie, prajituri. Tata a taiat porcul si aranjeaza toate in frigider, carnatii la afumat. Pregatirile sunt intense. Eu stau impreuna cu mama si o ajut sa ii dau una alta de ce are nevoie la pregatit si ornat, in timp ce ea canta o colinda, iar eu incerc sa o invat. Cantam "Praznic luminos", mama se bucura ca am prins melodia...insa dintr-o data gandul meu zboara la Mos Craciun! Mai e o saptamana pana la Craciun iar eu nu i-am trimis nicio scrisoare... o conving cu greu pe mama sa vina cu mine sa ii scriu scrisoare mosului...Nu tare dorea ea sa lase treaba, stiind ca e multa si grea, sa vina cu mine, dar iubirea pentru mine, copilasul ei, ii ingaduie sa-si faca acest timp, chiar daca stie ca pe urma va fi nevoita sa lucreze mai din greu. Tata termina cu porcul si se retrage, stiind ca daca intra in teritoriul "femeilor" e problema mare. Cu greu se termina pregatirile pentru Craciun, si vine Ajunul.
In Ajun, toata lumea in vizita. Dupa vizita, incepe colindatul. Mama venea cu mine, pe la lume..ma bucuram de orice lucru primit..bani, dulciuri, fructe...sau doar o casa calda si un ceai cald. Colinda se termina pe la 22, tarziu pentru un copilas. Ajung acasa fericita(pentru daruri, nu altceva), si adorm la lumina beculetelor de pe brad, urmarind cu ochii deschisi, insa pierduti, stelele...sa vad daca vine Mosul, iar la casetofon se aude o voce suava cantand "Pe strada din Viflaim,/ Merge maica cu Iosif..." Isus s-a nascut in seara de Craciun! Amin

Eu cred ca pana in varsta de 3 ani petreci Craciunul studiind ceea ce se intampla in jurul tau...obiectele si obiceiurile noi care apar... A fost o intamplare haioasa azi la biserica. Iulia, fata unei surori, de 1 an si cateva luni admira bradul...si tot zicea "badul, badul"..era cu surioasa ei langa brad, si dintr-o data o vad ca sare sa ajunga la un glob stralucitor care se tot rotea producand efecte.. E primul Craciun in care este cat de cat constienta si poate studia, totul e nou pentru ea. Sora ei nu era la fel de incantata de admosfera, ea avand contact si anii trecuti cu bradul si obiceiurile Craciunului. Insa o asista si se bucura de bucuria ei. Frumos lucru.
Dupa 3 ani, pana pe la 5,6 copiii cred in Mos Craciun si mos craciun e mare lor asteptare, mai mare decat orice altceva. Traiesc, suspina, asteptand sa vina Mosul. Ii scriu cu dragoste scrisori , mai bine zis dicteaza mamei sau tatalui, in care il anunta pe Mos ca au fost cuminti sa vina cu multe multe daruri la ei.
Dupa 6, si aprox pana la 13, 14 ani obiceiurile nu se schimba mult. Doar ca se mai discuta despre cadouri la scoala, prima zi dupa vacanta de Craciun invatatoarele o intituleaza "Ce ti-a adus Mos Craciun?" si stau la discutii cu copiii despre asta.. Imi scuzati sinceritatea, invatatoarele stau la discutii cu copiii despre o mare mare minciuna. Dar despre asta mai multe altadata.
Dupa 14 ani, se intra in adolescenta. Deci, va urma....

Doamne da trezire!

2008-12-10T21:16:00.008+02:00

Am stat azi si am ascultat albumul "De sarbatori" al Paulei Seling. Si am gasit acolo o priceasna incredibila, in care se afla un mare mare adevar. "Cruce sfanta parasita Langa margine de drum Coperisul tau se strica Cu crestinii de acum". Voi reda integral textul cantarii (pricesnei).

Cruce Sfanta parasita
Langa margine de drum
Coperisul tau se strica
Cu crestinii de acum

Oamenii nu-si mai ridica
Palaria'n dreptul Tau
Sa se'nchine si sa zica
Doamne feri'ne de rau

Nimeni astazi nu mai vine
Sa te-aseze iar frumos
Bate vantul te doboara
Cu icoana lui Hristos

Dar credinta mea imi spune
Ca mult nu va dainui
Printr-o tainica minune
Crucea tot va birui
(Amin!)

Sa dea Domnul trezirea popoarelor, si fruntas sa fie si poporul nostru! E atat de trista viata fara Isus, fara Dumnezeu, iar din pacate acest lucru nu il constientizezi decat dupa ce ai ajuns sa traiesti cu Dumnezeu, sa fie El Prietenul tau cel mai de pret. Stiu ca mai mult pe tema asta scriu, dar e ceea ce ma roade mai mult. Indiferenta lumii... ma doare foarte tare.

PAULA SELING-Cruce sfanta parasita.
Asculta mai multe audio Muzica »

Pasivitate

2008-11-13T09:27:00.006+02:00

Traim intr-o lume frumoasa, foarte frumoasa, insa noi, oamenii, o stricam. Perioada e una in care incercam sa ne ridicam pe noi deasupra tuturor, sa fim in frunte, sa conducem, sa fim laudati, insa fara a fi depus eforturi mari. Iar pentru a realiza aceste lucruri calcam in picioare pe oricine, nu conteaza ca e din familie sau simpla cunostinta, sau poate nici atat....

Lumea se schimba, Anticristul se instaleaza incet, incet pe nesimtite... iar noi il lasam, il acceptam, chiar il laudam. Aduce pace, bunastare, impacare intre oameni, aparent totul e perfect. Insa nu e. Adevarata e vorba aceea cum ca atunci cand lucrurile merg prea bine(aparent) "pute" ceva. Timpul trece prea repede, asta e stiut de un deceniu pentru noi. Insa ne-am intrebat de ce nu avem timp de nimic? Abia apucam sa facem ceva si e gata ziua.. Eu cred ca fiecare s-a intrebat, insa i s-a parut prea neinsemnata aceasta intrebare pentru a-i acorda deplina atentie, sau a dat un raspuns care aparent l-a multumit. Si eu ma intreb lucrurile acestea zilnic, insa le ignor. Din fericire, un eveniment intamplat ieri m-a facut sa ma trezesc. Nu voi da nume, insa o persoana pe care am intalnit-o(pe care defapt o intalnesc saptamanal insa am evitat sa discut mai multe in ultimele luni, poate pentru ca stiam ca e ceva putred, dar nu aveam puterea de a recunoaste, de a schimba ceva), m-a simtit si in timp relativ scurt am reusit sa imi dau seama de multe lucruri care se petrec cu lumea, societatea, implicit ma afecteaza si pe mine desi uneori tin sa ma retrag de lume. Te invadeaza chiar si in cercul tau, iar daca nu esti destul de puternic te lasi dus de unele ganduri, sentimente, trairi, pe care ti le insusesti poate doar pentru ca "asa sunt toti, asa fac toti". Si ti se pare totul normal.
Motivul tuturor problemelor noastre se rezuma la unul singur: lipsa lui Dumnezeu din viata noastra, din casa noastra, din familia noastra. Suntem prea ocupati pentru Dumnezeu. Avem servici, unii scoala, ajungem obositi acasa unde mai avem si de lucru iar seara ne prinde un film sau emisiunile tv pe care le vedem dormitand. Posibil mai indrugam o rugaciune invatata de la gradinita din memorie, insa fara a fi constienti de ceea ce zicem, de a trai ceea ce ne rugam. Si picam in somn, trezindu-ne ingroziti in urmatoarea dimineata de gandul ca avem de luat tot acest traseu de la inceput. Si cand vine sfarsitul de saptamana, abia asteptam sa stam si noi "sa ne odihnim"(de fapt, sa vegetam) mai mult. Am auzit luna trecuta de la o persoana din interiorul scolii ca odihna se face prin lucru, prin alt lucru. Vrei sa te odihnesti, schimbi activitatea, insa nu e bine sa stai. Acum imi dau seama ca acest lucru e absolut real.
Ar fi bine sa ne gandim la asta, sa incercam sa ne ridicam prin propriile forte, sa fim puternici in dorinte, in gandire, in fapte. Si sa nu uitam de Dumnezeu, pentru ca El ne da toata puterea de care avem nevoie spre a birui.
Va las ca si meditatie urmatoarele:

"Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa."

Greva in invatamant

2008-11-04T18:11:00.006+02:00

In vacanta de vara mi-am pierdut toata indemanarea pentru invatat(pt scoala, adica tocit), lucru pe care deabia acum incep sa il recuperez. Cu greu, dar e bine ca reusesc. Nu stiu ce se va intampla in caz de greva. O voi lua oare de la capat?
Pe langa faptul ca o greva ar da peste cap tot, atat elevii cat si profesorii si sa nu mai spun de cadrele care lucreaza intr-o scoala la administratie etc, este exagerata. Cel putin in cazul de fata. Cum Doamne sa iti permiti sa ceri majorare de salariu 50%?! As fi de acord daca copiii nu ar mai fi nevoiti sa ia ore in particular pentru ca nu pricep ce fac la scoala. Cum de in particular pricep?(in grupuri de 6-8 elevi, cam cati ar fi interesati intr-o clasa in medie la o anumita ora). Consider ca e de ajuns ca s-a dat la profesorii debutanti o marire de 15%, si asa e mult. De unde vor scoate atatia bani?
E si mai aiurea ca vom fi nevoiti sa mergem la scoala pentru 3, maxim 4 ore pe zi, asta pentru ca, desigur, nu toti profesorii fac greva. Dupa greva, la unele materii vom merge sambata la scoala sa recuperam(deci tot pe noi, pe elevi, pica greul pana la urma) doar unele ore. Mi se pare total absurd. Sa nu luam in considerare si faptul ca unii termina clasa a VIII-a sau a XII-a si au examene finale. Ma intreb oare meditatii vor da in timpul grevei profesorii care sustin atat de mult greva?..
Desi poate nu mi-ar strica o "vacanta", nu sunt de acord cu greva. Punct!

Revenire la viata

2008-10-26T14:10:00.006+02:00

"Doamne, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine te voi inalta!" (Isaia 25:1)

Dupa o lunga absenta din biserica, perioada in care am simtit si lipsa partasiei, a relatiei cu Dumnezeu, am revenit. Acest lucru s-a intamplat azi, dandu-mi din nou viata. Nu stiu daca va puteti imagina starea pe care o provoaca in sufletul unui om lipsa lui Dumnezeu. E o stare seaca, o stare in care nu esti multumit de nimic chiar si cand ai totul, ti se pare ca nu ai motive intemeiate pentru a trai, esti ca o leguma. Insa, dupa ce (re)intri in prezenta Lui, sub autoritatea Lui, viata ta este fericire, implinire, are un rost, ai un drum. Acest sentiment m-a cuprins si pe mine azi cand m-am dedicat din nou lui Dumnezeu. Vreau sa fiu si mai buna si mai ascultatoare de Domnul meu decat eram, si vreau sa nu mai cad in capcanele diavolului care incerca sa ma convinga(si a reusit, pentru o vreme) de existenta caii de mijloc.Am incercat sa fac compromisuri, si asta din pricina unei iubiri. Nu mai pot trai asa, am nevoie de prezenta Lui in totalitate. El nu vrea jumatati de masura. Mi-e foarte greu, dar eu ma incred total in El, pentru ca El stie bine ce face.

"Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!" ( Neemia 9:5b) Amin!

Ideea devenita realitate

2008-10-16T22:27:00.007+03:00

In sfarsit am realizat un lucru demult propus. Si anume crearea unui blog. Fiind o persoana care isi petrece mult timp in lumea ei, cu gandurile si sperantele ei, am deseori momente cand mintea imi fuge in diverse parti, ganduri despre lume, despre oameni, despre mine.. Acesta e si motivul blogului, deoarece fie doream sa impartasesc cuiva aceste ganduri, fara sa stie nimeni dar sa stie lumea-ntreaga, fie ca sa am si o memorie virtuala. Tocmai de acolo si titlul acestui blog "Ganduri, placeri, vise".
Cred ca e depasita practica jurnalului intr-un caietel cu lacat.:) Orice copil, cel putin din generatia mea, si sunt sigura ca si din a voastra, a avut un asemenea jurnal, in care impartaseam fie tot felul de poezioare haioase despre iubire, traire, speranta, desigur cu putin caracter ludic, aflate din auzite sau furate de la colegul/a de banca; fie ne asterneam pe hartie prin desene sau prin litere aventurile din povesti cu zane si printi, urmand sa ajungem la prima poveste de iubire, iubire adevarata de copil. Voi ajunge sa scriu si despre acest subiect, parerea mea despre "iubirea" tineretului zilelor noastre, pe care l-as denumi interes si placere proprie. Suntem egocentrici, egoisti, mandri...cu parere de rau o spun, dar asta e.
Inchei cu un noapte buna tuturor si mie. Ma asteapta asternutul cald care imi impartaseste visele, sperantele...