Revenire la viata

"Doamne, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine te voi inalta!" (Isaia 25:1)

Dupa o lunga absenta din biserica, perioada in care am simtit si lipsa partasiei, a relatiei cu Dumnezeu, am revenit. Acest lucru s-a intamplat azi, dandu-mi din nou viata. Nu stiu daca va puteti imagina starea pe care o provoaca in sufletul unui om lipsa lui Dumnezeu. E o stare seaca, o stare in care nu esti multumit de nimic chiar si cand ai totul, ti se pare ca nu ai motive intemeiate pentru a trai, esti ca o leguma. Insa, dupa ce (re)intri in prezenta Lui, sub autoritatea Lui, viata ta este fericire, implinire, are un rost, ai un drum. Acest sentiment m-a cuprins si pe mine azi cand m-am dedicat din nou lui Dumnezeu. Vreau sa fiu si mai buna si mai ascultatoare de Domnul meu decat eram, si vreau sa nu mai cad in capcanele diavolului care incerca sa ma convinga(si a reusit, pentru o vreme) de existenta caii de mijloc.Am incercat sa fac compromisuri, si asta din pricina unei iubiri. Nu mai pot trai asa, am nevoie de prezenta Lui in totalitate. El nu vrea jumatati de masura. Mi-e foarte greu, dar eu ma incred total in El, pentru ca El stie bine ce face.

"Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!" ( Neemia 9:5b) Amin!

Ideea devenita realitate

In sfarsit am realizat un lucru demult propus. Si anume crearea unui blog. Fiind o persoana care isi petrece mult timp in lumea ei, cu gandurile si sperantele ei, am deseori momente cand mintea imi fuge in diverse parti, ganduri despre lume, despre oameni, despre mine.. Acesta e si motivul blogului, deoarece fie doream sa impartasesc cuiva aceste ganduri, fara sa stie nimeni dar sa stie lumea-ntreaga, fie ca sa am si o memorie virtuala. Tocmai de acolo si titlul acestui blog "Ganduri, placeri, vise".
Cred ca e depasita practica jurnalului intr-un caietel cu lacat.:) Orice copil, cel putin din generatia mea, si sunt sigura ca si din a voastra, a avut un asemenea jurnal, in care impartaseam fie tot felul de poezioare haioase despre iubire, traire, speranta, desigur cu putin caracter ludic, aflate din auzite sau furate de la colegul/a de banca; fie ne asterneam pe hartie prin desene sau prin litere aventurile din povesti cu zane si printi, urmand sa ajungem la prima poveste de iubire, iubire adevarata de copil. Voi ajunge sa scriu si despre acest subiect, parerea mea despre "iubirea" tineretului zilelor noastre, pe care l-as denumi interes si placere proprie. Suntem egocentrici, egoisti, mandri...cu parere de rau o spun, dar asta e.
Inchei cu un noapte buna tuturor si mie. Ma asteapta asternutul cald care imi impartaseste visele, sperantele...