Zilele acestea, discutând cu diverse persoane, mi s-a arătat în stânga şi-n dreapta la felul în care acţionează diverşi creştini. Şi mi se motiva, prin exemplele date, că efectiv nu are sens să fii creştin, din moment ce mulţi sunt falşi, unii dintre ei fiind chiar lideri. Nu ştiu dacă ceea ce mi s-a spus este adevărat, şi nici nu doresc să ştiu pentru că e viaţa fiecăruia şi fiecare persoană va fi judecată de Cel care este în măsură să judece, şi anume de Dumnezeu.
Un lucru doar doresc să spun acelor persoane care au obiceiul să judece şi să acuze alte persoane pentru caderea lor spirituală, încercând să ispitească şi pe alţii, şi anume: nu trebuie să ne uităm la oamenii de lângă noi ca la nişte exemple totale, pentru că într-o zi şi ei vor cădea(mai bine dacă pică să îi ajutăm în acele momente nu să le mai dăm cu ciocanul în cap), ci noi să ne uităm la Hristos, iar El să fie exemplul după care să ne trăim viaţa. Iar eu doresc să mă uit la Hristos şi să trăiesc o viaţă sfântă, alături de El. Împreună cu fraţii şi surorile care doresc să Îi slujească dintr-o inimă curată, pentru că El nu ne obligă să trăim alături de El, iar dacă tu, o dată ce L-ai cunoscut, preferi totuşi calea lumii, e alegerea ta. Eu mă rog ca să rămân în voia Lui şi El să mă ajute să duc o viaţă curată, să fiu cu privirea îndreptată spre El toată viaţa mea, fară a mă uita înapoi spre ce am lăsat, la ispitele care vor veni sau la momentele în care am căzut. Dumnezeu să ne ajute să ducem o viaţă de sfinţenie, şi să fie cu noi, cu toţi!
