Vacanţă

Ca toţi elevii, am avut o săptămână de vacanţă intersemestrială. A început frumos, cu un răspuns aşteptat din partea Domnului. A continuat cu trăiri intense, diverse stări sufleteşti în diverse experienţe. Am avut ocazia să merg la bunici, la ţară, unde am stat 2 zile. Timp foarte frumos, mai mult "pe la cratiţă", dar îmi face plăcere să fiu folositoare. Mai ales între oameni pe care îi iubesc. Am întâlnit acolo un motan, care e semisălbatic, şi încet-încet s-a acomodat cu mine. L-am mituit, vorba vine. Întâi cu o clătită, apoi cu o plăcinta, apoi cu nişte cârnăciori... vă daţi seama şi un om pica în plasă, darămite un motan;)). În aceste zile am învăţat să fac foc în sobă, am prins gustul punerii de lemne pe foc, încât mă tot trezeam cu câte-un lemn în mână. Îmi plănuisem să îmi termin lecturile acolo, dar nicio şansă. Nici măcar nu m-am atins de cărţi. E aşa plăcut, ghioceii erau in floare, tot o mireasmă de primăvară. Şi aşa se pare, că a cam ajuns primăvara pe la noi. Bunicul întorcea în voie pământul cu hârleţul în grădina cu flori. Alt semn. Iar acolo vara e o minunăţie, n-am cuvinte să descriu, dar la vară voi posta poze.
Bun, am venit de la ţară, unde, deşi am făcut multe, timpul a fost scurt...2 zile. Ajunsă acasă, dorita odihnă veni târziu, fiind forţată de o groaznică migrenă. Finisarea curăţeniei, pe care am uitat să o menţionez, a stat în calea odihnei mele. Şi grija meniului pe zilele următoare(în ceea ce mă priveşte, desigur).
Şi uite aşa s-a ajuns să fie vineri... Vineri vine cu grija florilor mele, oare s-au prins răsadurile de balsamine? Investigaţia a dat rezultat semipozitiv, dacă îl pot numi aşa.. adică unele da, altele încă nu. Apoi, urmează tratarea celorlalte flori, cele de apartament. Îmi pare aşa de bine că şi-au revenit din amorţeală după ce le-am schimbat pământul, nu vroiam să rămân fără scumpele mele. Hm...oare ce s-a mai întâmplat vineri?
Desigur, gătit. Nici nu se putea fără(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să fac budinca!). O minunată supă de legume fără boia(deja mă enervau cerculeţele roşii din supă), însă cu tăieţei. Şi vizita la dentist, ca să îmi confirme un specialist că dinţii mei sunt în perfectă stare. Doar că aveau nevoie de o curăţare. Asta ca să nu zic că eu nu merg la dentist, ceea ce am observat că e o modă în zilele noastre. Spre seara odihnă, nu de voie, de nevoie. Organismul meu a zis pas, într-un final.
Sâmbătă. Somn de voie. Ai mei au plecat la meci de volei, deci era casa a mea. Lucru neobişnuit pentru o zi de sâmbătă, nu am făcut curăţenie. Am dormit. Fără ruşine. Nefiind împăcată pentru că aveam de aranjat în casă, şi de aerisit, m-am trezit. Mi-am rezolvat rapid toate problemele ca să îmi pot împlini o promisiune. Urma să mă întâlnesc cu ai mei la unchiul Nelu. Dar, cum nu se putea altfel, am uitat acele acasă, deci nu am putut să îi fac glicemia bunicului. De acolo, drumul acasă a fos puţin ieşit din comun, fiind impresionată de razele primăverii. Am decis cu Vasi să mergem mai devreme în vizită la Marcel Mirea, unde am petrecut minunat. Dovadă fiind faptul că vizita a durat în jur de 6 ore. Deşi m-am ales cu o gheară de pisică în pulpă, a fost frumos:)
Ziua de azi, care e ultima din vacanţă, o văd la fel de frumoasă. După un somn binemeritat doresc cu voia Domnului să îmi termin dosarul la română. Asta între programele de la biserică.

Vă las cu o îndemnare. Pe mine m-a cercetat mult ieri şi azi, e refrenul unei cântări:

Nu sta departe, singur, fără pace! Îndreaptă-te spre-al pocăinţei rost,
căci dacă mori nimica nu poţi face. Tu vei vedea ce rătăcit ai fost!