22 octombrie 2010
Despre iertare adevărată şi formă de iertare falsă
"Ideea că Dumnezeu va ierta un răzvrătit care nu a renunţat la răzvrătirea lui este contrară Scripturii, cât şi bunului simţ. Ce groaznic este să-ţi închipui o biserică plină de oameni care au fost iertaţi, dar care iubesc iubesc încă păcatul şi urăsc căile dreptăţii. Şi cu cât mai groaznic este să-ţi închipui că cerul va fi plin de păcătoşi care nu s-a pocăit, nici nu şi-au schimbat modul de viaţă." A.W.TOZER
31 august 2010
"Ieremia" zilelor noastre
În ultimele zile am studiat din cartea Ieremia, şi am observat un lucru. Cadrul în care a fost scrisă cartea se potriveşte timpurilor pe care le trăim. Oamenii, deşi ştiau de Dumnezeu şi aveau mărturii bune despre perioada când El a fost activ printre ei, s-au depărtat de Dumnezeu şi au curvit cu idolii popoarelor din împrejurimile Israelului. Dumnezeu s-a mâniat tare pe ei, şi îi ameninţă cu diferite urgii şi nenorociri...însă, după ce spune tot ce va face şi îşi deslănţuie mânia, mila Lui, izvorâtă din dragoste, iese la suprafaţa: "Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile" (Ieremia 3 v. 22), dar ei tot nu se întorc, ci găsesc plăcere în păcat, fiind cu Dumnezeu pe buze, însă El e departe de inima lor. La prima vedere pare un Dumnezeu nestatornic, care nu ştie ce vrea, o dată ar pedepsi, o dată ar ierta. Şi mulţi oameni se poticnesc în aceste pasaje, zicând: "Cum poate Dumnezeu să verse atâta sânge? Nu are El milă?"...însă eu tocmai mila lui Dumnezeu si dragostea Lui cea mare am observat-o prin aceste pasaje.
Aceste pasaje se potrivesc în zilele pe care le trăim. România e ţară creştină, însă faptele oamenilor nu atestă acest lucru. Nici de popoarele din împrejurimi nu suntem priviţi tare bine. Ne fălim cu Dumnezeu, şi deseori ducem Numele Lui în deşert, când El e departe de inima noastră. Avem o credinţă, însă o credinţă moartă, înălţăm zi de zi rugăciuni către Dumnezeu, însă vorbim în van, cu pereţii, deoarece El nu aude din cauza nelegiuirilor care sunt în viaţa noastră. Rugăciuni înălţate spre El mecanic, bolborosite, ca şi păgânii, atestă o credinţă moartă, o relaţie moartă, neexistentă practic, a fiecaruia în parte cu Dumnezeu. O relaţie personală, vie, în dragoste, cum fiecare ar trebui să avem cu Dumnezeu, nu permite păcatului să intre în viaţa noastră. Aşa cum poporul Israel s-a depărtat de Dumnezeu, după o perioadă în care au avut prezenţa lui Dumnezeu clară în vieţile lor, aşa suntem şi noi departe de El, rămânând în păcat, într-o perioadă în care deşi aparent Dumnezeu tace, El ne dă zilnic semnul din cartea profetului Ieremia. Şi ne cheamă. Îşi dezlănţuie mânia în furtuni, cutremure, ploi, inundaţii, după care îşi aduce aminte că suntem creaţia Lui, şi că El ne doreşte pentru El, şi ne dă un soare minunat în care ne spune, fiecăruia: "Te iubesc! Întoarce-te de la calea ta cea rea la Mine, căci Eu mai am milă!" Iar mila lui Dumnezeu nu aceeaşi cu mila oamenilor, care spune: "o, săracul de tine, în ce stare eşti!", gândind "bine că nu sunt şi eu aşa", nu e mila fariseică, ci e o milă izvorâtă din dragoste, o milă precum şi noi ar trebui să avem unii pentru alţii, dacă respectăm porunca cea mai mare, în care tot Vechiul Testament e cuprins: "Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeu cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
Dumnezeu mai aşteaptă, El mai are răbdare şi milă faţă de un popor răzvrătit, popor care Îl cinsteşte doar cu buzele, însă inima lor e departe de El. Până când are răbdare, nu ştiu, ce ştiu e că răbdarea Lui cea mare se poate sfârşi în fiecare clipă, şi apoi va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor pentru cei care vor spune:" Doamne, nu ai făcut noi cutare şi cutare lucru în Numele Tău?", iar Domnul le va răspunde:"Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de la mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea!"
Vă îndemn ca fiecare să ne cercetăm şi să vedem în ce stare ne aflăm. Zilnic este loc şi necesitate de pocăinţă, şi cât timp Dumnezeu ne ţine cu viaţă pe acest pământ niciodată nu e prea târziu pentru a ne pocăi de nelegiuirile noastre şi viaţa noastră rea, chemându-L pe Hristos să Domnească în vieţile noastre...nu e niciodată prea târziu să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, recunoscându-ne vina înaintea Lui. Doar ai grijă ca ultima clipă a vieţii tale să nu fie chiar aceasta! Atunci va fi prea târziu, dacă laşi să treacă şi ultima clipă a vieţii tale pentru a te pocăi, şi mergi de pe acest pământ fără să te împaci cu Dumnezeu, deşi El te-a chemat toată viaţa ta, şi încă te mai cheamă! Dacă auzi chemarea răspunde-i pozitiv şi bucură-te de mântuirea pe care ţi-o dă Domnul în dar.
Aceste pasaje se potrivesc în zilele pe care le trăim. România e ţară creştină, însă faptele oamenilor nu atestă acest lucru. Nici de popoarele din împrejurimi nu suntem priviţi tare bine. Ne fălim cu Dumnezeu, şi deseori ducem Numele Lui în deşert, când El e departe de inima noastră. Avem o credinţă, însă o credinţă moartă, înălţăm zi de zi rugăciuni către Dumnezeu, însă vorbim în van, cu pereţii, deoarece El nu aude din cauza nelegiuirilor care sunt în viaţa noastră. Rugăciuni înălţate spre El mecanic, bolborosite, ca şi păgânii, atestă o credinţă moartă, o relaţie moartă, neexistentă practic, a fiecaruia în parte cu Dumnezeu. O relaţie personală, vie, în dragoste, cum fiecare ar trebui să avem cu Dumnezeu, nu permite păcatului să intre în viaţa noastră. Aşa cum poporul Israel s-a depărtat de Dumnezeu, după o perioadă în care au avut prezenţa lui Dumnezeu clară în vieţile lor, aşa suntem şi noi departe de El, rămânând în păcat, într-o perioadă în care deşi aparent Dumnezeu tace, El ne dă zilnic semnul din cartea profetului Ieremia. Şi ne cheamă. Îşi dezlănţuie mânia în furtuni, cutremure, ploi, inundaţii, după care îşi aduce aminte că suntem creaţia Lui, şi că El ne doreşte pentru El, şi ne dă un soare minunat în care ne spune, fiecăruia: "Te iubesc! Întoarce-te de la calea ta cea rea la Mine, căci Eu mai am milă!" Iar mila lui Dumnezeu nu aceeaşi cu mila oamenilor, care spune: "o, săracul de tine, în ce stare eşti!", gândind "bine că nu sunt şi eu aşa", nu e mila fariseică, ci e o milă izvorâtă din dragoste, o milă precum şi noi ar trebui să avem unii pentru alţii, dacă respectăm porunca cea mai mare, în care tot Vechiul Testament e cuprins: "Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeu cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
Dumnezeu mai aşteaptă, El mai are răbdare şi milă faţă de un popor răzvrătit, popor care Îl cinsteşte doar cu buzele, însă inima lor e departe de El. Până când are răbdare, nu ştiu, ce ştiu e că răbdarea Lui cea mare se poate sfârşi în fiecare clipă, şi apoi va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor pentru cei care vor spune:" Doamne, nu ai făcut noi cutare şi cutare lucru în Numele Tău?", iar Domnul le va răspunde:"Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de la mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea!"
Vă îndemn ca fiecare să ne cercetăm şi să vedem în ce stare ne aflăm. Zilnic este loc şi necesitate de pocăinţă, şi cât timp Dumnezeu ne ţine cu viaţă pe acest pământ niciodată nu e prea târziu pentru a ne pocăi de nelegiuirile noastre şi viaţa noastră rea, chemându-L pe Hristos să Domnească în vieţile noastre...nu e niciodată prea târziu să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, recunoscându-ne vina înaintea Lui. Doar ai grijă ca ultima clipă a vieţii tale să nu fie chiar aceasta! Atunci va fi prea târziu, dacă laşi să treacă şi ultima clipă a vieţii tale pentru a te pocăi, şi mergi de pe acest pământ fără să te împaci cu Dumnezeu, deşi El te-a chemat toată viaţa ta, şi încă te mai cheamă! Dacă auzi chemarea răspunde-i pozitiv şi bucură-te de mântuirea pe care ţi-o dă Domnul în dar.
5 mai 2010
7 martie 2010
6 martie 2010
Opt căi pentru a intra în binecuvântare
1. Calea iubirii
Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. De aici vor pleca toate binecuvântările, tot succesul de care ai nevoie. Richard Wurmbrand spune un lucru vital: "Nimeni nu-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu dacă iubeşte lucrurile interzise de El". Sfântul Augustin spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Aceasta este esenţa succesului în viaţa spirituală şi în viaţa materială. Dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu creştinismul, pocăinţa şi supunerea faţă de El îţi vor fi o povară. Nu uita, porunca cea mai mare este tot iubirea. Avraam şi-a jertfit fiul nu de frică, ci din dragoste. Aici este toată diferenţa.
Isus Cristos a murit pentru noi şi ne-a mântuit din dragoste. Noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă intri pe această poartă, toate celelalte ţi se vor deschide singure. Marea nevoie, nevoia fundamentală şi vitală a lumii, este reîndrăgostirea de Dumnezeu. Când te îndrăgosteşti începi să funcţionezi armonios cu tine însuţi şi cu universul.
2. Calea supunerii
Supunerea care nu este grea este tocmai supunerea din dragoste. Deuteronom 28:1 spune: "Dacă vei asculta de glasul Dumnezeului tău..." şi înseamnă să faci ceea ce Domnul îţi spune să faci. Înseamnă să trăieşti la nivelul cunoştinţei pe care El ţi-o dă, prin Scripturi. Avraam este numit prietenul lui Dumnezeu tocmai pentru că i s-a supus lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Avraam: "Vreau să te muţi din casa ta confortabilă, într-un cort, într-o altă ţară" şi Avraam s-a supus lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îţi spune şi ţie ceva supune-te, nu negocia!
Dar acum se naşte întrebarea: "Cum pot şti voia lui Dumnezeu? Cum pot fi sigur că Dumnezeu îmi vorbeşte, nu altcineva?"
Este imposibil să descrii vocea lui Dumnezeu. Aş putea să îţi spun câteva principii, dar când ajungem la a cunoaşte voia lui Dumnezeu tu trebuie să te apropii de El, să fii intim cu Domnul.
Niciodată nu cred că trebuie să te întrebi: "Mă întreb dacă femeia aceea e mama mea". Îi cunosc vocea dintr-o mie. Dacă petreci timp în prezenţa lui Dumnezeu, dacă Îi citeşti Cuvântul, atunci Îi vei cunoaşte şi voia. Dumnezeu niciodată nu va contrazice Cuvântul Său scris, Biblia.
Când Dumnezeu îţi vorbeşte prin Biblie sau altfel, supune-te. S-ar putea să îţi pară că faci un pas înapoi. Ar putea să îţi ceară să faci ceva ce firea ta nu doreşte să facă. Dar dacă spui: "Tată, o să fac ceea ce îmi ceri", dacă treci prin poarta supunerii, tot cerul ţi se va deschide. Dumnezeu stă lângă fereastra cerului pentru a turna peste tine belşug de binecuvântări dacă I te supui (Maleahi 3:10). "Dacă veţi rămâne în Mine, şi cuvintele Mele vor rămâne în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da" (Ioan 15:7). Aceasta este puterea ascultării.
3. Calea cunoaşterii
Dumnezeu spune: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă" (Osea 4:6). Ceea ce nu cunoaştem ne poate distruge. Dumnezeu vrea să cunoaştem: informaţia este treaba lui Dumnezeu. Tot cerul este implicat în distribuirea informaţiilor. Îngerii aduc informaţii. Biblia este un manual de informare pentru că ne informează despre Dumnezeu, despre puterea, dragostea, natura Lui: ne informează despre Satan, îngeri şi viaţă veşnică. Cineva spunea că informaţia este putere. Avea dreptate. Depinde însă ce faci cu informaţia primită.
Dragul meu, tu ai dreptul legal la binecuvântare. Eşti copilul Dumnezeului adevărat, eşti un moştenitor împreună cu Isus: Isus este Fratele tău mai mare şi Cel mai tare. Trebuie să ştii că ai un Mare Preot care mijloceşte la Tronul lui Dumnezeu pentru tine. Dar nu poţi să beneficiezi de harul şi binecuvântările lui Dumnezeu dacă nu cunoşti ce a făcut şi ce a pregătit El pentru tine. Trebuie să cunoşti ce îţi aparţine ţie; trebuie să deschizi şi pe urmă să intri pe uşa cunoştinţei.
Aţi auzit de "Universitatea Bolii?" Mulţi creştini şi necreştini au acceptat boala ca şi învăţător. Însă trebuie să cunoşti ce spune Biblia despre boală; pe urmă crede ceea ce spune Dumnezeu despre boală. Roagă-te: "Doamne, Cuvântul Tău spune că prin rănile Tale suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5). Crede acest cuvânt, aplică-l la tine personal, însuşeşte-ţi-l. Pretinde realitatea acestui adevăr în viaţa ta. Domnul îl spune. Stai pe acest Cuvânt. Poţi să îţi consumi energia explicându-ţi boala, sau poţi să o foloseşti căutând minuni în Cuvântul lui Dumnezeu.
Roagă-te, nu te lăsa. Pavel s-a rugat. Roagă-te şi tu, crede, nu te lăsa. Dumnezeu îţi va răspunde. În final, poate exista o mică, mică posibilitate să nu te vindeci, dar trebuie să ştii clar că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu îţi va răspunde. Nu te lăsa până nu îţi răspunde clar. Mulţi oameni/credincioşi nu ştiu ce a făcut Domnul pentru ei şi de aceea nu au aceste binecuvântări.
4. Calea vizualizării
Vizualizează binecuvântările. Dacă nu vei vedea binecuvântarea în mintea ta, nu o vei vedea nici în timp. Mintea este forţa care activează totul în viaţa ta. Reînnoirea minţii este secretul transformării (Rom. 12:1-2). Mintea ta este o forţă uriaşă.
Femeia cu scurgerea de sânge şi-a zis în mintea ei: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui mă voi tămădui" (Marcu 5:18). Femeia aceasta a crezut şi de aceea a vizualizat. Minunea întâi s-a petrecut în mintea ei, înainte ca să se petreacă în trupul ei. Vizualizează victoria, vindecarea, reabilitarea. Unii dintre noi niciodată nu ne-am văzut (vizualizat) aşa cum ne vede Dumnezeu. Vizualizează-te acolo unde te vrea Dumnezeu şi pe urmă acţionează ca şi cum eşti acolo.
Domnul Isus şi-a vizualizat victoria: "...care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evrei 12:2). Domnul a îndurat suferinţele din cauza bucuriei care era înaintea Lui; mintea Lui vedea deja victoria. Când Domnul urca Calvarul, El nu se uita atât de mult la Cruce; El se uita dincolo de Cruce, la Înviere.
Dacă vrei să ai victoria într-o anume situaţie sau stare, centrează-ţi mintea pe victorie până când ştii că îţi aparţine. Există vreun obicei rău pe care vrei să-l biruieşti? Nu te concentra pe obicei; CONCENTREAZĂ-TE PE VICTORIE. Asta se numeşte legea înlocuirii. Înseamnă să înlocuieşti răul cu binele. Nu putem intra într-o clădire şi sugera întunericului: "N-ai vrea să părăseşti clădirea?" Nu, ci trebuie să aducem cu noi lumina; intrarea luminii obligă întunericul să dispară.
Unii oameni îşi petrec toată viaţa spunând: "Oh, aş vrea să nu mai am gânduri murdare". Dar ascultă, gândurile murdare şi rele nu vor înceta, îndoielile nu vor înceta, până când nu vei începe să gândeşti credinţă şi să te vezi victorios. Tabloul credinţei îl alungă pe Satan. Oricare ar fi nevoia ta, vizualizeaz-o că deja o ai. De ce credeţi că Mântuitorul a spus că atunci când ne rugăm să credem că deja am şi primit lucrul cerut? Gândurile rele pot fi date la o parte, pot dispărea numai înlocuindu-le cu gânduri bune. Doar dacă nu este voia lui Dumnezeu nu vei primi lucrul cerut. Deci relaxează-te! Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru tine.
5. Calea iertării
Iertare înseamnă că transferi dreptul de-a judeca şi de-a penaliza Altuia. Înseamnă că renunţi la poziţia ta de a te răzbuna şi o laşi pe seama lui Dumnezeu. Iertarea nu curge în tine până când nu curge din tine. Tu poţi cere iertare, Îl poţi implora pe Dumnezeu să te ierte, poţi să-i dai "două zeciuieli", dar nimic nu se va petrece până când nu ierţi şi uiţi, adică până când îi permiţi numai lui Dumnezeu să-l pedepsească sau să se ocupe de cel ce ţi-a pricinuit răul.
Vei putea spune: "Dar vreau să-l învăţ o lecţie". E posibil să vrei aşa, dar e total greşit. Numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte pedeapsa; El e Judecătorul. Tu trebuie să îţi retragi judecata, trebuie doar să hotărăşti să-L laşi pe Domnul să facă El programul de restaurare, disciplinare şi iertare.
Mai mult, pericolul în care te afli atunci când cineva ţi-a greţit şi nu vrei să-l ierţi şi să uiţi este că dacă nu ierţi nici tu nu vei fi iertat, Dacă nu ierţi nu te mai poţi ruga "Tatăl nostru", sau dacă te rogi minţi: ba mai mult, dacă te rogi neiertând, nu faci altceva decât te osândeşti singur. Mai citeţte încă o dată rugăciunea "Tatăl nostru" să vezi dacă am dreptate...
Nu există intrare în cer până când nu treci prin poarta iertării şi a uitării, a uita însemnând să nu mai aminteşti greşeala. Nu poţi avea binecuvântare, iertare, răsplată, până când nu ierţi, nu uiţi şi nu iubeşti chiar pe duşmanul tău.
Tu trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit nu atât de mult pentru el, ci în mod deosebit şi pentru tine, pentru a-ţi face tocmai ţie bine. De dragul lui Dumnezeu şi al tău, trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit. Altfel marele rău ţi-l faci tot ţie, nu atât de mult lui. Dacă nu ierţi, va fi rău de tine şi pe pământ, te vei chinui cu resentimentele ce i le porţi, mai ales când te gândeşti la el şi când îl vezi; şi pe urmă va fi rău de tine şi pentru cer: nu vei ajunge acolo. Domnul Isus a zis: "Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Mat. 6:15). Ai grijă, poarta iertării este obligatorie dacă vrei binecuvântarea lui Dumnezeu.
6. Calea perseverenţei
Perseverenţă sau persistenţă înseamnă că în ciuda obstacolelor, ispitelor, tu mergi înainte pentru a intra în binecuvântare. Uneori binecuvântarea pare să fie la mii de kilometri distanţă. Prietenii, poate nici chiar familia, nu îţi vor înţelege visurile şi scopurile nobile.
Reţine: fiecare bărbat sau femeie care a reuşit ceva în viaţă au fost perseverenţi. Ei au hotărât să pună mâna pe ceea ce cred ei că e voia lui Dumnezeu pentru ei. Se spune despre Winston Churchill că a fost invitat la o facultate în Londra să ţină o prelegere. Când Churchill a intrat, cei 2000 de studenţi prezenţi în amfiteatru şi-au scos carnetele de notiţe. Bătrânul diplomat şi politician a zis: "Niciodată să nu renunţaţi, niciodată să nu renunţaţi. La revedere" şi a părăsit amfiteatrul. Tu ai luat notiţe?
Puterea aparţine celor perseverenţi. Timp de zece zile ucenicii au aşteptat în camera de sus. Vă puteţi imagina în prima zi, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea, a şaptea, să nu se petreacă nimic? Şi mai ales că cifra şapte pentru evrei era sfântă. Însă nu s-au descurajat, au persistat şi în a zecea zi camera s-a umplut de prezenţa Duhului lui Dumnezeu. Au îndrăznit să se supună Cuvântului lui Isus, perseverând, stăruind.
Campionii sunt cei ce fac un extraefort. Perseverează, nu abandona, încă puţin şi Domnul îţi va da victoria. Nu te lăsa intimidat şi descurajat de îndoieli, de ceea ce spun oamenii, firea şi Satan. Perseverează, crezându-L pe Dumnezeu şi promisiunile Cuvântului Său!
Petru, după căderea sa, a perseverat. A rămas lângă Domnul. A trecut peste toate prejudecăţile lui, ale ucenicilor şi ale oamenilor şi a îndrăznit să predice din nou Evanghelia lui Isus Cristos. Când Isus te iartă, persistă şi El te va binecuvânta şi te va folosi din nou.
7. Calea semănării
Nu poţi avea binecuvântări până nu înveţi să semeni binecuvântare. "Dimpotrivă binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea" (1 Petru 3:9). Dacă vrei binecuvântare, trebuie să semeni binecuvântare. Efeseni 6:8 afirmă: "căci fiecare... va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut". Traducerea engleză este parcă mai clară şi mai specifică când spune: "Orice bine fac pentru altul, Dumnezeu îl va face pentru mine". Trebuie să învăţăm să-i binecuvântăm pe alţii dacă vrem ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi.
Dacă vreau ca ceva bun să se petreacă în viaţa mea trebuie să fac ca ceva bun să se petreacă pentru fratele şi pentru sora mea, pentru semenul meu. Trebuie întâi să fac pentru altul ceea ce doresc ca Dumnezeu să facă în viaţa mea.
Domnul Isus nu a spus că dacă îţi vei trata bine fratele şi sora ei te voi iubi. El a spus că dacă vei face bine altora Dumnezeu îţi va face ţie bine. Ce semeni vei secera (Gal. 6:7). Dacă vrei vindecare, începe să te rogi şi pentru alţii să fie vindecaţi. Dacă vrei binecuvântare începe să te concentrezi ca şi alţii să primească binecuvântarea. Isus s-a concentrat pe nevoile altora (Fapte 10:38).
Nu uita, contribuţia ta pentru alţii determină contribuţia lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci pentru alţii, Domnul va face pentru tine.
8. Calea slăvirii
Iuda, care înseamnă laudă/slăvire, era primul trib care se ducea la luptă. Slăvirea este sunetul care îmbolnăveşte iadul, îi paralizează pe demoni şi pe domnul lor. Satan a fost cândva liderul cântărilor în cer, dar Dumnezeu l-a alungat. Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor (Ps. 22:3).
Slăvirea lui Dumnezeu este un act al voinţei. Slăvirea nu este ceva ce trebuie să simţi pentru a fi reală. Nu este meditaţie; este ceva ce e auzit. Slăvirea lui Dumnezeu nu este numai în gând, ci este sunet şi opinie articulată. Este recunoaşterea faptului că Isus e Domn al tuturor lucrurilor; e recunoaşterea faptului că marele Iehova este încă pe tronul universului.
Când începem să-L lăudăm pe Dumnezeu se petrece ceva. Nu contează cum te simţi; dacă începi să-I spui: "Doamne, Te iubesc", ceva se rupe, se dezleagă. Se deschid porţile penitenciarului tău interior. Lauda nu are nimic de-a face cu sentimentele tale. Nu trebuie să spui: "Doamne, ce bine mă simt, acum Te pot lăuda" sau "Ce prost şi nenorocit mă simt şi nu pot să Te laud". Lauda adusă lui Dumnezeu are de-a face numai cu Dumnezeu. În acele momente nu te mai gândeşti la tine. Te gândeşti doar la El. Îl iubeşti doar pe El. Dumnezeu se simte confortabil în mijlocul laudelor noastre. De fapt numai în mijlocul laudelor noastre Domnul alege să locuiască. Lui Dumnezeu Îi place slăvirea şi răspunde la ea. Dar nu numai că Dumnezeu răspunde pozitiv la slăvire; demonii reacţionează la ea.
Suntem născuţi pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Aurul şi argintul sunt ale lui Dumnezeu. Mântuirea şi vindecarea, iertarea şi reabilitarea sunt tot ale Lui. Tot ceea ce Dumnezeu are, tot ceea ce El este, e gata să toarne în noi şi prin noi. Nu uita, strugurii nu sunt pentru cei sfinţi, sunt pentru cei flămânzi. Intră pe porţile amintite şi mănâncă strugurii binecuvântării lui Dumnezeu.
Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. De aici vor pleca toate binecuvântările, tot succesul de care ai nevoie. Richard Wurmbrand spune un lucru vital: "Nimeni nu-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu dacă iubeşte lucrurile interzise de El". Sfântul Augustin spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Aceasta este esenţa succesului în viaţa spirituală şi în viaţa materială. Dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu creştinismul, pocăinţa şi supunerea faţă de El îţi vor fi o povară. Nu uita, porunca cea mai mare este tot iubirea. Avraam şi-a jertfit fiul nu de frică, ci din dragoste. Aici este toată diferenţa.
Isus Cristos a murit pentru noi şi ne-a mântuit din dragoste. Noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă intri pe această poartă, toate celelalte ţi se vor deschide singure. Marea nevoie, nevoia fundamentală şi vitală a lumii, este reîndrăgostirea de Dumnezeu. Când te îndrăgosteşti începi să funcţionezi armonios cu tine însuţi şi cu universul.
2. Calea supunerii
Supunerea care nu este grea este tocmai supunerea din dragoste. Deuteronom 28:1 spune: "Dacă vei asculta de glasul Dumnezeului tău..." şi înseamnă să faci ceea ce Domnul îţi spune să faci. Înseamnă să trăieşti la nivelul cunoştinţei pe care El ţi-o dă, prin Scripturi. Avraam este numit prietenul lui Dumnezeu tocmai pentru că i s-a supus lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Avraam: "Vreau să te muţi din casa ta confortabilă, într-un cort, într-o altă ţară" şi Avraam s-a supus lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îţi spune şi ţie ceva supune-te, nu negocia!
Dar acum se naşte întrebarea: "Cum pot şti voia lui Dumnezeu? Cum pot fi sigur că Dumnezeu îmi vorbeşte, nu altcineva?"
Este imposibil să descrii vocea lui Dumnezeu. Aş putea să îţi spun câteva principii, dar când ajungem la a cunoaşte voia lui Dumnezeu tu trebuie să te apropii de El, să fii intim cu Domnul.
Niciodată nu cred că trebuie să te întrebi: "Mă întreb dacă femeia aceea e mama mea". Îi cunosc vocea dintr-o mie. Dacă petreci timp în prezenţa lui Dumnezeu, dacă Îi citeşti Cuvântul, atunci Îi vei cunoaşte şi voia. Dumnezeu niciodată nu va contrazice Cuvântul Său scris, Biblia.
Când Dumnezeu îţi vorbeşte prin Biblie sau altfel, supune-te. S-ar putea să îţi pară că faci un pas înapoi. Ar putea să îţi ceară să faci ceva ce firea ta nu doreşte să facă. Dar dacă spui: "Tată, o să fac ceea ce îmi ceri", dacă treci prin poarta supunerii, tot cerul ţi se va deschide. Dumnezeu stă lângă fereastra cerului pentru a turna peste tine belşug de binecuvântări dacă I te supui (Maleahi 3:10). "Dacă veţi rămâne în Mine, şi cuvintele Mele vor rămâne în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da" (Ioan 15:7). Aceasta este puterea ascultării.
3. Calea cunoaşterii
Dumnezeu spune: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă" (Osea 4:6). Ceea ce nu cunoaştem ne poate distruge. Dumnezeu vrea să cunoaştem: informaţia este treaba lui Dumnezeu. Tot cerul este implicat în distribuirea informaţiilor. Îngerii aduc informaţii. Biblia este un manual de informare pentru că ne informează despre Dumnezeu, despre puterea, dragostea, natura Lui: ne informează despre Satan, îngeri şi viaţă veşnică. Cineva spunea că informaţia este putere. Avea dreptate. Depinde însă ce faci cu informaţia primită.
Dragul meu, tu ai dreptul legal la binecuvântare. Eşti copilul Dumnezeului adevărat, eşti un moştenitor împreună cu Isus: Isus este Fratele tău mai mare şi Cel mai tare. Trebuie să ştii că ai un Mare Preot care mijloceşte la Tronul lui Dumnezeu pentru tine. Dar nu poţi să beneficiezi de harul şi binecuvântările lui Dumnezeu dacă nu cunoşti ce a făcut şi ce a pregătit El pentru tine. Trebuie să cunoşti ce îţi aparţine ţie; trebuie să deschizi şi pe urmă să intri pe uşa cunoştinţei.
Aţi auzit de "Universitatea Bolii?" Mulţi creştini şi necreştini au acceptat boala ca şi învăţător. Însă trebuie să cunoşti ce spune Biblia despre boală; pe urmă crede ceea ce spune Dumnezeu despre boală. Roagă-te: "Doamne, Cuvântul Tău spune că prin rănile Tale suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5). Crede acest cuvânt, aplică-l la tine personal, însuşeşte-ţi-l. Pretinde realitatea acestui adevăr în viaţa ta. Domnul îl spune. Stai pe acest Cuvânt. Poţi să îţi consumi energia explicându-ţi boala, sau poţi să o foloseşti căutând minuni în Cuvântul lui Dumnezeu.
Roagă-te, nu te lăsa. Pavel s-a rugat. Roagă-te şi tu, crede, nu te lăsa. Dumnezeu îţi va răspunde. În final, poate exista o mică, mică posibilitate să nu te vindeci, dar trebuie să ştii clar că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu îţi va răspunde. Nu te lăsa până nu îţi răspunde clar. Mulţi oameni/credincioşi nu ştiu ce a făcut Domnul pentru ei şi de aceea nu au aceste binecuvântări.
4. Calea vizualizării
Vizualizează binecuvântările. Dacă nu vei vedea binecuvântarea în mintea ta, nu o vei vedea nici în timp. Mintea este forţa care activează totul în viaţa ta. Reînnoirea minţii este secretul transformării (Rom. 12:1-2). Mintea ta este o forţă uriaşă.
Femeia cu scurgerea de sânge şi-a zis în mintea ei: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui mă voi tămădui" (Marcu 5:18). Femeia aceasta a crezut şi de aceea a vizualizat. Minunea întâi s-a petrecut în mintea ei, înainte ca să se petreacă în trupul ei. Vizualizează victoria, vindecarea, reabilitarea. Unii dintre noi niciodată nu ne-am văzut (vizualizat) aşa cum ne vede Dumnezeu. Vizualizează-te acolo unde te vrea Dumnezeu şi pe urmă acţionează ca şi cum eşti acolo.
Domnul Isus şi-a vizualizat victoria: "...care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evrei 12:2). Domnul a îndurat suferinţele din cauza bucuriei care era înaintea Lui; mintea Lui vedea deja victoria. Când Domnul urca Calvarul, El nu se uita atât de mult la Cruce; El se uita dincolo de Cruce, la Înviere.
Dacă vrei să ai victoria într-o anume situaţie sau stare, centrează-ţi mintea pe victorie până când ştii că îţi aparţine. Există vreun obicei rău pe care vrei să-l biruieşti? Nu te concentra pe obicei; CONCENTREAZĂ-TE PE VICTORIE. Asta se numeşte legea înlocuirii. Înseamnă să înlocuieşti răul cu binele. Nu putem intra într-o clădire şi sugera întunericului: "N-ai vrea să părăseşti clădirea?" Nu, ci trebuie să aducem cu noi lumina; intrarea luminii obligă întunericul să dispară.
Unii oameni îşi petrec toată viaţa spunând: "Oh, aş vrea să nu mai am gânduri murdare". Dar ascultă, gândurile murdare şi rele nu vor înceta, îndoielile nu vor înceta, până când nu vei începe să gândeşti credinţă şi să te vezi victorios. Tabloul credinţei îl alungă pe Satan. Oricare ar fi nevoia ta, vizualizeaz-o că deja o ai. De ce credeţi că Mântuitorul a spus că atunci când ne rugăm să credem că deja am şi primit lucrul cerut? Gândurile rele pot fi date la o parte, pot dispărea numai înlocuindu-le cu gânduri bune. Doar dacă nu este voia lui Dumnezeu nu vei primi lucrul cerut. Deci relaxează-te! Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru tine.
5. Calea iertării
Iertare înseamnă că transferi dreptul de-a judeca şi de-a penaliza Altuia. Înseamnă că renunţi la poziţia ta de a te răzbuna şi o laşi pe seama lui Dumnezeu. Iertarea nu curge în tine până când nu curge din tine. Tu poţi cere iertare, Îl poţi implora pe Dumnezeu să te ierte, poţi să-i dai "două zeciuieli", dar nimic nu se va petrece până când nu ierţi şi uiţi, adică până când îi permiţi numai lui Dumnezeu să-l pedepsească sau să se ocupe de cel ce ţi-a pricinuit răul.
Vei putea spune: "Dar vreau să-l învăţ o lecţie". E posibil să vrei aşa, dar e total greşit. Numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte pedeapsa; El e Judecătorul. Tu trebuie să îţi retragi judecata, trebuie doar să hotărăşti să-L laşi pe Domnul să facă El programul de restaurare, disciplinare şi iertare.
Mai mult, pericolul în care te afli atunci când cineva ţi-a greţit şi nu vrei să-l ierţi şi să uiţi este că dacă nu ierţi nici tu nu vei fi iertat, Dacă nu ierţi nu te mai poţi ruga "Tatăl nostru", sau dacă te rogi minţi: ba mai mult, dacă te rogi neiertând, nu faci altceva decât te osândeşti singur. Mai citeţte încă o dată rugăciunea "Tatăl nostru" să vezi dacă am dreptate...
Nu există intrare în cer până când nu treci prin poarta iertării şi a uitării, a uita însemnând să nu mai aminteşti greşeala. Nu poţi avea binecuvântare, iertare, răsplată, până când nu ierţi, nu uiţi şi nu iubeşti chiar pe duşmanul tău.
Tu trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit nu atât de mult pentru el, ci în mod deosebit şi pentru tine, pentru a-ţi face tocmai ţie bine. De dragul lui Dumnezeu şi al tău, trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit. Altfel marele rău ţi-l faci tot ţie, nu atât de mult lui. Dacă nu ierţi, va fi rău de tine şi pe pământ, te vei chinui cu resentimentele ce i le porţi, mai ales când te gândeşti la el şi când îl vezi; şi pe urmă va fi rău de tine şi pentru cer: nu vei ajunge acolo. Domnul Isus a zis: "Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Mat. 6:15). Ai grijă, poarta iertării este obligatorie dacă vrei binecuvântarea lui Dumnezeu.
6. Calea perseverenţei
Perseverenţă sau persistenţă înseamnă că în ciuda obstacolelor, ispitelor, tu mergi înainte pentru a intra în binecuvântare. Uneori binecuvântarea pare să fie la mii de kilometri distanţă. Prietenii, poate nici chiar familia, nu îţi vor înţelege visurile şi scopurile nobile.
Reţine: fiecare bărbat sau femeie care a reuşit ceva în viaţă au fost perseverenţi. Ei au hotărât să pună mâna pe ceea ce cred ei că e voia lui Dumnezeu pentru ei. Se spune despre Winston Churchill că a fost invitat la o facultate în Londra să ţină o prelegere. Când Churchill a intrat, cei 2000 de studenţi prezenţi în amfiteatru şi-au scos carnetele de notiţe. Bătrânul diplomat şi politician a zis: "Niciodată să nu renunţaţi, niciodată să nu renunţaţi. La revedere" şi a părăsit amfiteatrul. Tu ai luat notiţe?
Puterea aparţine celor perseverenţi. Timp de zece zile ucenicii au aşteptat în camera de sus. Vă puteţi imagina în prima zi, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea, a şaptea, să nu se petreacă nimic? Şi mai ales că cifra şapte pentru evrei era sfântă. Însă nu s-au descurajat, au persistat şi în a zecea zi camera s-a umplut de prezenţa Duhului lui Dumnezeu. Au îndrăznit să se supună Cuvântului lui Isus, perseverând, stăruind.
Campionii sunt cei ce fac un extraefort. Perseverează, nu abandona, încă puţin şi Domnul îţi va da victoria. Nu te lăsa intimidat şi descurajat de îndoieli, de ceea ce spun oamenii, firea şi Satan. Perseverează, crezându-L pe Dumnezeu şi promisiunile Cuvântului Său!
Petru, după căderea sa, a perseverat. A rămas lângă Domnul. A trecut peste toate prejudecăţile lui, ale ucenicilor şi ale oamenilor şi a îndrăznit să predice din nou Evanghelia lui Isus Cristos. Când Isus te iartă, persistă şi El te va binecuvânta şi te va folosi din nou.
7. Calea semănării
Nu poţi avea binecuvântări până nu înveţi să semeni binecuvântare. "Dimpotrivă binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea" (1 Petru 3:9). Dacă vrei binecuvântare, trebuie să semeni binecuvântare. Efeseni 6:8 afirmă: "căci fiecare... va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut". Traducerea engleză este parcă mai clară şi mai specifică când spune: "Orice bine fac pentru altul, Dumnezeu îl va face pentru mine". Trebuie să învăţăm să-i binecuvântăm pe alţii dacă vrem ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi.
Dacă vreau ca ceva bun să se petreacă în viaţa mea trebuie să fac ca ceva bun să se petreacă pentru fratele şi pentru sora mea, pentru semenul meu. Trebuie întâi să fac pentru altul ceea ce doresc ca Dumnezeu să facă în viaţa mea.
Domnul Isus nu a spus că dacă îţi vei trata bine fratele şi sora ei te voi iubi. El a spus că dacă vei face bine altora Dumnezeu îţi va face ţie bine. Ce semeni vei secera (Gal. 6:7). Dacă vrei vindecare, începe să te rogi şi pentru alţii să fie vindecaţi. Dacă vrei binecuvântare începe să te concentrezi ca şi alţii să primească binecuvântarea. Isus s-a concentrat pe nevoile altora (Fapte 10:38).
Nu uita, contribuţia ta pentru alţii determină contribuţia lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci pentru alţii, Domnul va face pentru tine.
8. Calea slăvirii
Iuda, care înseamnă laudă/slăvire, era primul trib care se ducea la luptă. Slăvirea este sunetul care îmbolnăveşte iadul, îi paralizează pe demoni şi pe domnul lor. Satan a fost cândva liderul cântărilor în cer, dar Dumnezeu l-a alungat. Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor (Ps. 22:3).
Slăvirea lui Dumnezeu este un act al voinţei. Slăvirea nu este ceva ce trebuie să simţi pentru a fi reală. Nu este meditaţie; este ceva ce e auzit. Slăvirea lui Dumnezeu nu este numai în gând, ci este sunet şi opinie articulată. Este recunoaşterea faptului că Isus e Domn al tuturor lucrurilor; e recunoaşterea faptului că marele Iehova este încă pe tronul universului.
Când începem să-L lăudăm pe Dumnezeu se petrece ceva. Nu contează cum te simţi; dacă începi să-I spui: "Doamne, Te iubesc", ceva se rupe, se dezleagă. Se deschid porţile penitenciarului tău interior. Lauda nu are nimic de-a face cu sentimentele tale. Nu trebuie să spui: "Doamne, ce bine mă simt, acum Te pot lăuda" sau "Ce prost şi nenorocit mă simt şi nu pot să Te laud". Lauda adusă lui Dumnezeu are de-a face numai cu Dumnezeu. În acele momente nu te mai gândeşti la tine. Te gândeşti doar la El. Îl iubeşti doar pe El. Dumnezeu se simte confortabil în mijlocul laudelor noastre. De fapt numai în mijlocul laudelor noastre Domnul alege să locuiască. Lui Dumnezeu Îi place slăvirea şi răspunde la ea. Dar nu numai că Dumnezeu răspunde pozitiv la slăvire; demonii reacţionează la ea.
Suntem născuţi pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Aurul şi argintul sunt ale lui Dumnezeu. Mântuirea şi vindecarea, iertarea şi reabilitarea sunt tot ale Lui. Tot ceea ce Dumnezeu are, tot ceea ce El este, e gata să toarne în noi şi prin noi. Nu uita, strugurii nu sunt pentru cei sfinţi, sunt pentru cei flămânzi. Intră pe porţile amintite şi mănâncă strugurii binecuvântării lui Dumnezeu.
(Daniel Cocar, "Viaţa pozitivă", pg. 176-184)
5 martie 2010
Biblia - sursa înţelepciunii
Înţelepciunea este abilitatea de a interpreta viaţa aşa cum o vede Dumnezeu, este abilitatea de a vedea tabloul întreg pe care îl vede Dumnezeu despre o persoană sau o situaţie şi de a aplica principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Înţelepciune este de a şti ce să faci şi ce să vorbeşti, cum să te comporţi în situaţii limită fără ca după aceea să îţi pară rău, ci să îţi pară bine.
Înţelepciunea este abilitatea:
- de a vedea prin ochii lui Dumnezeu;
- de a auzi prin urechile Lui;
- de a simţi cu inima Lui;
- de a umbla pe urmele Lui;
- de a gândi cu mintea Lui.
De unde vine înţelepciunea? Vine de la Dumnezeu. Este un dar pe care numai El îl poate da. Din cauza aceasta Solomon a trebuit să ceară înţelepciune de la El, în loc să se încreadă în propriile lui puteri şi abilităţi (Prov. 2:6; Ps. 119:104). Este foarte adevărat însă că după câţiva ani Solomon s-a prostit, adică şi-a luat viaţa în propriile-i mâini şi s-a îndepărtat de Dumnezeu, deci a abandonat înţelepciunea de sus. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, adică trăirea după principiile Sale, ne deschide calea spre înţelepciune. Biblia a fost scrisă ca tu şi eu să avem înţelepciune, să fim în stare să vedem viaţa aşa cum o vede Domnul. De câte dureri aş fi scăpat eu dacă m-aş fi comportat cu înţelepciune în toate situaţiile din viaţa mea!
Dumnezeu a suflat înţelepciunea Lui divină în această Carte. Între coperţile Bibliei noastre sunt strânse toate bogăţiile necesare pentru a deveni oameni de succes. Găsim în Biblie răspunsul la nevoile financiare, răspunsul la stres şi îngrijorare, învăţăm chiar şi cum să rezolvăm un conflict. De asemenea Biblia ne învaţă cum să avem succes în relaţiile de familie. Biblia conţine soluţii pentru nervi şi depresii nervoase. Cuvântul lui Dumnezeu este o unealtă eficace pentru a ne elibera de imoralitatea din minţile şi vieţile noastre (Ps. 119:9).
Când iei în mână Biblia şi o studiezi, fii convins că ţii în mâna ta Cartea de adevărat succes a omenirii. Dar pentru a pune mâna pe cheia succesului (înţelepciunea de sus) trebuie să stabileşti nişte reguli de care să te ţii cu orice preţ. Trebuie să îţi faci obiceiul de a studia Biblia cu regularitate sfântă (Iosua 1:8). Începe să "consumi" Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra Cuvântului în fiecare zi, nu-l citi numai. Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. Ăsta e secretul succesului! Nu încerca să faci pe teologul, ci fii consumator zilnic al Bibliei: hrăneşte-te din Cuvânt. Nu vorbi tu Cuvântului, ci lasă Cuvântul să-ţi vorbească ţie. Nu converti tu Biblia la ceea ce vrei tu, ci lasă ca Biblia să te convertească pe tine prin Duhul Sfânt.
Nu uita niciodată că Biblia este o Carte a succesului. Ea ne vorbeşte despre succesul şi falimentele oamenilor. Este Cartea care în mod literal ne arată calea spre succes. Biblia ne arată cum să fii victorios, nu victimă, cum să câştigi, în loc să pierzi. Biblia ne vorbeşte de mentalitatea de a fi fiu, nu de mentalitatea sclavului.
Biblia îţi spune cum să gândeşti şi ce să gândeşti. Ne arată care sunt factorii care ne influenţează. Biblia ne arată ce trebuie să ştim despre Dumnezeu, despre Isus Cristos şi cum să-L cunoaştem personal. Scriptura te învaţă ce trebuie să ştii despre tine şi despre cei din jurul tău, cum să te comporţi în relaţia cu Dumnezeu, cum să te comporţi cu tine şi cum să te comporţi cu alţii şi cum să te comporţi în toate situaţiile din viaţa ta.
Înţelepciunea este abilitatea:
- de a vedea prin ochii lui Dumnezeu;
- de a auzi prin urechile Lui;
- de a simţi cu inima Lui;
- de a umbla pe urmele Lui;
- de a gândi cu mintea Lui.
De unde vine înţelepciunea? Vine de la Dumnezeu. Este un dar pe care numai El îl poate da. Din cauza aceasta Solomon a trebuit să ceară înţelepciune de la El, în loc să se încreadă în propriile lui puteri şi abilităţi (Prov. 2:6; Ps. 119:104). Este foarte adevărat însă că după câţiva ani Solomon s-a prostit, adică şi-a luat viaţa în propriile-i mâini şi s-a îndepărtat de Dumnezeu, deci a abandonat înţelepciunea de sus. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, adică trăirea după principiile Sale, ne deschide calea spre înţelepciune. Biblia a fost scrisă ca tu şi eu să avem înţelepciune, să fim în stare să vedem viaţa aşa cum o vede Domnul. De câte dureri aş fi scăpat eu dacă m-aş fi comportat cu înţelepciune în toate situaţiile din viaţa mea!
Dumnezeu a suflat înţelepciunea Lui divină în această Carte. Între coperţile Bibliei noastre sunt strânse toate bogăţiile necesare pentru a deveni oameni de succes. Găsim în Biblie răspunsul la nevoile financiare, răspunsul la stres şi îngrijorare, învăţăm chiar şi cum să rezolvăm un conflict. De asemenea Biblia ne învaţă cum să avem succes în relaţiile de familie. Biblia conţine soluţii pentru nervi şi depresii nervoase. Cuvântul lui Dumnezeu este o unealtă eficace pentru a ne elibera de imoralitatea din minţile şi vieţile noastre (Ps. 119:9).
Când iei în mână Biblia şi o studiezi, fii convins că ţii în mâna ta Cartea de adevărat succes a omenirii. Dar pentru a pune mâna pe cheia succesului (înţelepciunea de sus) trebuie să stabileşti nişte reguli de care să te ţii cu orice preţ. Trebuie să îţi faci obiceiul de a studia Biblia cu regularitate sfântă (Iosua 1:8). Începe să "consumi" Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra Cuvântului în fiecare zi, nu-l citi numai. Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. Ăsta e secretul succesului! Nu încerca să faci pe teologul, ci fii consumator zilnic al Bibliei: hrăneşte-te din Cuvânt. Nu vorbi tu Cuvântului, ci lasă Cuvântul să-ţi vorbească ţie. Nu converti tu Biblia la ceea ce vrei tu, ci lasă ca Biblia să te convertească pe tine prin Duhul Sfânt.
Nu uita niciodată că Biblia este o Carte a succesului. Ea ne vorbeşte despre succesul şi falimentele oamenilor. Este Cartea care în mod literal ne arată calea spre succes. Biblia ne arată cum să fii victorios, nu victimă, cum să câştigi, în loc să pierzi. Biblia ne vorbeşte de mentalitatea de a fi fiu, nu de mentalitatea sclavului.
Biblia îţi spune cum să gândeşti şi ce să gândeşti. Ne arată care sunt factorii care ne influenţează. Biblia ne arată ce trebuie să ştim despre Dumnezeu, despre Isus Cristos şi cum să-L cunoaştem personal. Scriptura te învaţă ce trebuie să ştii despre tine şi despre cei din jurul tău, cum să te comporţi în relaţia cu Dumnezeu, cum să te comporţi cu tine şi cum să te comporţi cu alţii şi cum să te comporţi în toate situaţiile din viaţa ta.
(Daniel Cocar, "Viaţa pozitivă", pg. 150-151)
28 februarie 2010
Comoditatea omoara
Cum ne putem permite noi, crestinii, sa stam asa frumos in banca noastra cand e o sete imensa dupa Dumnezeu si Evanghelie?
Cum oare ne este noua asa de greu sa postim, sa ne rugam, sa citim Biblia, zilnic! cand satanistii tin post ca noi sa slabim spiritual?!
Cum ne lasam noi asa amagiti de cel rau cand Domnul ne cheama sa mergem si sa propovaduim, iar noi preferam sa mergem la fotbal decat in "pustie"?
Vai, cu ce prostii ne pierdem vremea multi dintre crestini, nefiind capabili sa o rascumparam!
Crestinismul, urmarea lui Christos, nu e ceva comod. Nu e deloc comod. Implica multe multe sacrificii. In primul rand trebuie sa iti omori eul, sinele. Sa iti pese de voia Sa mai mult decat a ta, de Imparatie mai mult decat de lucrurile pamantesti, de mantuirea oamenilor mai mult decat de reputatia ta. Prefera sa fi hulit si prigonit pentru ca ai spus, decat sa te alunge Dumnezeu la judecata caci ai tacut. Prefera sa fi acceptat de Dumnezeu, si prigonit pentru dreptate, decat acceptat, iubit, proslavit de oameni pentru minciuna, linguseli, falsitate. Nu e bine sa ai belsug, e bine sa traiesti modest. Daca se intampla sa ai belsug, e ferice sa poti darui, pana cand ramai doar cu cat ai nevoie! Si chiar si atunci sa continui a darui!
Prefer sa fac totul pentru Christos, si, intr-o imprejurare anume, sa mor, caci nu mi-e nadejdea pe pamant, decat sa am zile multe si amare, departe de El, si sa plang o vesnicie caci nu sunt cu El. Nu focul, jarul incins si altele fac iadul infricosator, ci faptul ca Dumnezeu nu e acolo. Ajunge sa fie acolo Satan, unde isi va arata adevarata fata si va rade de cei de acolo, nu fata care si-o arata acum, de drept si darnic. Raiul nu e facut minunat de floricele, de miresme incantatoare, ingerasi ce canta la harfa sau altele, ci prezenta neconditionata a lui Dumnezeu face raiul o splendoare, o stare neincetata de lauda si multumire lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu se va arata in toata slava Lui, iar copiii Sai vor putea sa se bucure impreuna cu El o vesnicie! Si doar acolo Il vor intelege si descoperi pe deplin!
Fa bine dar, daca ai avut ocazia sa auzi de El si sa Il cunosti, dedica-i-te Lui in intregime si asculta de El. Orice ti-ar da e spre binele tau. Daca doar ai auzit de El, si nu Il cunosti, nu mai ezita, si preda-te lui Christos. Degeaba traiesti aici bine, cand dincolo Inselatorul isi va bate joc de tine. Caci el te uraste, nu te iubeste. Dumnezeu te iubeste si te vrea impreuna cu El. Atat de mult te iubeste ca a murit pentru tine! Ce lucru minunat! Satan vrea moartea ta ca El sa rada si sa traiasca. Nu ii pasa de tine, doar se foloseste de tine pentru a-si atinge scopul. E egoist. Nu te doreste pt el, nicidecum. Te amageste doar ca sa nu fi al lui Dumnezeu. Ca sa faca rau. Daca nu ai auzit de Dumnezeu si de dragostea Lui pentru tine, ma bucur ca ai acum ocazia. Oricare ar fi starea ta, te provoc sa Il lasi pe Dumnezeu sa intre in viata ta. Fi al Sau! Doreste-ti asta! Nu vei regreta!
Fie ca, in aceasta zi, Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Cum oare ne este noua asa de greu sa postim, sa ne rugam, sa citim Biblia, zilnic! cand satanistii tin post ca noi sa slabim spiritual?!
Cum ne lasam noi asa amagiti de cel rau cand Domnul ne cheama sa mergem si sa propovaduim, iar noi preferam sa mergem la fotbal decat in "pustie"?
Vai, cu ce prostii ne pierdem vremea multi dintre crestini, nefiind capabili sa o rascumparam!
Crestinismul, urmarea lui Christos, nu e ceva comod. Nu e deloc comod. Implica multe multe sacrificii. In primul rand trebuie sa iti omori eul, sinele. Sa iti pese de voia Sa mai mult decat a ta, de Imparatie mai mult decat de lucrurile pamantesti, de mantuirea oamenilor mai mult decat de reputatia ta. Prefera sa fi hulit si prigonit pentru ca ai spus, decat sa te alunge Dumnezeu la judecata caci ai tacut. Prefera sa fi acceptat de Dumnezeu, si prigonit pentru dreptate, decat acceptat, iubit, proslavit de oameni pentru minciuna, linguseli, falsitate. Nu e bine sa ai belsug, e bine sa traiesti modest. Daca se intampla sa ai belsug, e ferice sa poti darui, pana cand ramai doar cu cat ai nevoie! Si chiar si atunci sa continui a darui!
Prefer sa fac totul pentru Christos, si, intr-o imprejurare anume, sa mor, caci nu mi-e nadejdea pe pamant, decat sa am zile multe si amare, departe de El, si sa plang o vesnicie caci nu sunt cu El. Nu focul, jarul incins si altele fac iadul infricosator, ci faptul ca Dumnezeu nu e acolo. Ajunge sa fie acolo Satan, unde isi va arata adevarata fata si va rade de cei de acolo, nu fata care si-o arata acum, de drept si darnic. Raiul nu e facut minunat de floricele, de miresme incantatoare, ingerasi ce canta la harfa sau altele, ci prezenta neconditionata a lui Dumnezeu face raiul o splendoare, o stare neincetata de lauda si multumire lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu se va arata in toata slava Lui, iar copiii Sai vor putea sa se bucure impreuna cu El o vesnicie! Si doar acolo Il vor intelege si descoperi pe deplin!
Fa bine dar, daca ai avut ocazia sa auzi de El si sa Il cunosti, dedica-i-te Lui in intregime si asculta de El. Orice ti-ar da e spre binele tau. Daca doar ai auzit de El, si nu Il cunosti, nu mai ezita, si preda-te lui Christos. Degeaba traiesti aici bine, cand dincolo Inselatorul isi va bate joc de tine. Caci el te uraste, nu te iubeste. Dumnezeu te iubeste si te vrea impreuna cu El. Atat de mult te iubeste ca a murit pentru tine! Ce lucru minunat! Satan vrea moartea ta ca El sa rada si sa traiasca. Nu ii pasa de tine, doar se foloseste de tine pentru a-si atinge scopul. E egoist. Nu te doreste pt el, nicidecum. Te amageste doar ca sa nu fi al lui Dumnezeu. Ca sa faca rau. Daca nu ai auzit de Dumnezeu si de dragostea Lui pentru tine, ma bucur ca ai acum ocazia. Oricare ar fi starea ta, te provoc sa Il lasi pe Dumnezeu sa intre in viata ta. Fi al Sau! Doreste-ti asta! Nu vei regreta!
Fie ca, in aceasta zi, Dumnezeu sa te binecuvanteze!
27 februarie 2010
O mie de puncte
Un creştin care se mândrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte că era la poarta cerului. Cu litere uriaşe, pe frontispiciul porţii scria: "Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Îngerul l-a întrebat:
- Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toata sfinţenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia şi am ajutat la răspândirea ei.
- Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct. Ai mai făcut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ? A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adânc şi a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!
Îngerul l-a întrebat:
- Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toata sfinţenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia şi am ajutat la răspândirea ei.
- Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct. Ai mai făcut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ? A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adânc şi a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!
5 februarie 2010
Să studiem...o poezie!
Deşi nu am darul de a canta, Domnul a investit în mine cu darul recitării, citirii. Îmi plac foarte mult poeziile, şi din multe m-a învâţat Domnul diverse lucruri, ceea ce El a dorit la vremea potrivită. Acum aş dori să postez o poezie a fratelui Traian Dorz, în care se punctează pe rând, în câte-o strofă, câte un lucru important pentru un creştin. Poezia se numeşte Fii credincios.
1. importanţa credinţei
2. importanţa relaţiilor/socializării
3. importanţa dărniciei
4. importanţa studierii/trăirii Cuvântului lui Dumnezeu(a Bibliei)
30 ianuarie 2010
Importanţa Cuvântului
"Cuvântul lui Dumnezeu este acela care ne creşte credinţa în momente de teama.
Diavolul nu se lasă păcălit de păcatele tale pentru că ştie că Dumnezeu le poate ierta. Depresia ta nu-i aduce bucurie pentru că ştie ca Dumnezeu o poate alunga. Sărăcia ta nu-l impresionează pentru că ştie că Dumnezeu este foarte bogat. Stă însă la pândă când începi să descoperi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ignoranţa este cea mai eficientă armă pe care o poate folosi împotriva ta când te ajunge necazul."
citat din Viaţa pozitivă de Daniel Cocar, pagina 51
Diavolul nu se lasă păcălit de păcatele tale pentru că ştie că Dumnezeu le poate ierta. Depresia ta nu-i aduce bucurie pentru că ştie ca Dumnezeu o poate alunga. Sărăcia ta nu-l impresionează pentru că ştie că Dumnezeu este foarte bogat. Stă însă la pândă când începi să descoperi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ignoranţa este cea mai eficientă armă pe care o poate folosi împotriva ta când te ajunge necazul."
citat din Viaţa pozitivă de Daniel Cocar, pagina 51
13 ianuarie 2010
Tatăl nostru, sau despre conştientizarea rugăciunii
Rugăciunea este un dialog cu Tatăl nostru cel ceresc, iar acest dialog trebuie sa fie conştient, şi real, viu. Nu ajunge doar să bolborosim nişte cuvinte.
"Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Da.
- De ce ma intrerupi? Nu vezi ca ma rog?
- Bine, dar M-ai chemat.
- Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu ma rog: "Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Vezi? Iarasi M-ai chemat.
- Cum adica Te-am chemat? Ce vrei sa spui?
- M-ai chemat. Ai spus: "Tatal nostru care esti in ceruri." Iata-Ma! Sunt aici. La ce te gandesti acum?
- La nimic. Am vrut doar sa spun o rugaciune. Imi place sa spun "Tatal nostru". Intotdeauna ma simt bine dupa aceea, asa, ca si cand mi-as fi indeplinit o datorie.
- Bine, atunci continua.
- "Sfinteasca-se Numele Tau..."
- Stai! Ce vrei sa spui prin asta?
- Prin ce?
- Prin "Sfinteasca-se Numele Tau".
- Oh... (surprins) ...nu stiu ce inseamna. De unde sa stiu? Face parte din rugaciune. Chiar asa - ce inseamna?
- Inseamna "fie onorat, cinstit, facut sfant".
- Da, are sens! Niciodata nu m-am gandit ce-ar putea sa insemne acest "sfinteasca-se". Acum trebuie sa continui: "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer, asa si pe pamant..."
- Chiar crezi ce-ai spus?
- Desigur? De ce nu?
- Bine, si-atunci ce faci cu privire la aceasta?
- Cum ce fac? Pai, ce-as putea face? Nu fac nimic... Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca Tu ai detine controlul peste toate lucrurile, mari si mici, de aici, de pe pamant, asa cum fara-ndoiala ca detii controlul acolo sus, in ceruri.
- Detin Eu controlul peste viata TA?
- Peste viata MEA? Bine... eu merg la biserica...
- Nu, nu asta te-am intrebat. Ce poti sa spui despre poftele firii pamantesti cu care te lupti? Ce faci cu temperamentul tau, mai ales cand - cum spui tu - te calca cineva pe batatura? Stii prea bine ca asta este una dintre problemele tale... Si aminteste-ti ce fel de carti citesti, ce programe TV urmaresti...
- Opreste-Te! Nu ma mai critica! Nu sunt cu nimic mai rau decat ceilalti din biserica!
- Oh, iarta-Ma, te rog. Credeam ca te rogi ca voia Mea sa se faca pe pamant precum in cer. Iar aceasta nu se poate face decat daca incepe cu cei care se roaga pentru aceasta. Deci... cu TINE.
- Bine, recunosc ca am unele cusururi, si pentru ca Tu ai mentionat cateva dintre ele, ma gandesc ca as mai putea adauga si altele.
- Cred si Eu ca ai mai putea adauga si altele...
- Stii, adevarul e ca nu m-am prea gandit la ele pana acum, dar mi-ar placea sa ma las de unele obiceiuri rele. Si asa, treptat, as fi cu adevarat LIBER!
- Bine, acum esti pe drumul cel bun. Vom lucra impreuna: Tu si cu Mine. Nici nu banuiesti cate biruinte vom avea! Ma bucur pentru tine.
- Asculta, Doamne, acum trebuie sa inchei. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi."
- Rugaciunea este un lucru periculos. Poti sfarsi prin a fi complet schimbat - stiai asta, nu-i asa? Tocmai asta vreau Eu sa alegi tu pentru viata ta. M-ai chemat si iata-Ma, sunt aici. Acum este prea tarziu sa te opresti. Continua-ti rugaciunea, mergi mai departe.
- Mi-e frica!
- Frica? De ce ti-e frica?
- Pentru ca stiu deja ce vei spune.
- Haide, pune-Ma la incercare si-ai sa vezi.
- "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."
- Ce se intampla intre TINE si OANA?
- Vezi? Am stiut! Am stiut c-o sa-mi amintesti de ea! Doamne, Oana imprastie numai minciuni despre mine si nici pana in ziua de azi nu mi-a platit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o data pentru totdeauna!
- Dar ruga ta cum a fost? Cum te-ai rugat?
- Nu asta am vrut sa spun!
- Bine, cel putin esti sincer. Dar cred ca nu este deloc usor sa porti povara amaraciunii in inima ta...
- Nu-mi pasa! Cel putin ma voi simti mai bine dupa ce ma voi razbuna pe ea. Oh, planul e gata, pana in cele mai mici amanunte! O sa-i para rau de absolut tot ce mi-a facut!!!
- Te inseli, dragul meu. Nu te vei simti deloc mai bine, ci va fi mai rau. Razbunarea doar pare dulce. Gandeste-te numai cat de nefericit esti deja. Dar stii ceva? Eu pot schimba totul.
- Tu poti schimba totul? Cum?
- Iart-o pe Oana si atunci Eu te iert pe tine. Ura si pacatul vor ramane problema Oanei dupa aceea, nu a ta. S-ar putea sa pierzi banii aia cu care spui ca-ti este datoare, dar cel putin vei avea pace in inima ta.
- Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
- Atunci nici Eu nu pot sa te iert.
- ...Bine, ai dreptate. Mai mult decat sa ma razbun pe Oana, vreau sa am pace in inima. Bine, o iert! Ajut-o sa gaseasca si ea calea cea dreapta in viata. Doamne, stiu ca se simte mizerabil acum - si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel. Intr-un fel sau altul, Te rog, arata-i calea.
- Foarte bine! Minunat! Cum te simti acum?
- Hmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca deseara nu voi merge la culcare atat de incordat ca de obicei... Parca nici nu mai sunt atat de obosit...
- Dar nu ti-ai terminat inca rugaciunea. Continua...
- Ai dreptate! "Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau..."
- Bine, am sa fac si asta, numai nu te pune singur in locul unde poti fi ispitit.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Schimba-ti prieteniile, renunta sa mai mergi in locurile in care ai mers pana acum, nu te mai uita la filme murdare, nu mai asculta discutii pacatoase, nu te mai pune in situatii indoielnice. Unii dintre prietenii tai au deja o influenta mult prea mare asupra ta. Vor sa te implice in lucruri incorecte, nu te lasa pacalit de ei! Te mint ca sa se distreze pe seama ta, dar in cele din urma prietenia cu ei te va ruina. Si inca ceva: nu face din Mine tapul tau ispasitor.
- Nu inteleg! Ce vrei sa spui?
-Intelegi prea bine! Asa procedezi mereu - te bagi in probleme si apoi fugi la Mine: Doamne, ajuta-ma sa ies din incurcatura asta si Iti promit ca numai fac alte prostii! ...Ti-aduci aminte de cate ori te-ai targuit cu Mine?
- Da, Doamne... Mi-e atat de rusine... Imi pare rau. Te rog sa ma ierti.
- Te iert. Mergi mai departe, termina-ti ruga.
- "Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin."
- Stii TU ce Mi-ar aduce Mie slava? Ce M-ar face cu adevarat bucuros?
- Nu stiu, Doamne, dar vreau sa stiu! Vreau sa-Ti gasesti placerea in mine. Vad cat de mizerabila a fost viata mea pana acum, dar vreau atat de mult sa fiu unul dintre urmasii Tai.
- Iata si raspunsul la intrebarea Mea!
- Da?
- Da, asta Imi aduce Mie slava: sa am oameni ca TINE pe pamant, care Ma iubesc si care cauta voia Mea in viata lor.
- Doamne, abia astept sa vad ce poti face Tu din mine! Faca-se voia Ta in viata mea.
- Amin?
- Amin, Doamne.
- Asa sa fie!
"Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Da.
- De ce ma intrerupi? Nu vezi ca ma rog?
- Bine, dar M-ai chemat.
- Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu ma rog: "Tatal nostru care esti in ceruri..."
- Vezi? Iarasi M-ai chemat.
- Cum adica Te-am chemat? Ce vrei sa spui?
- M-ai chemat. Ai spus: "Tatal nostru care esti in ceruri." Iata-Ma! Sunt aici. La ce te gandesti acum?
- La nimic. Am vrut doar sa spun o rugaciune. Imi place sa spun "Tatal nostru". Intotdeauna ma simt bine dupa aceea, asa, ca si cand mi-as fi indeplinit o datorie.
- Bine, atunci continua.
- "Sfinteasca-se Numele Tau..."
- Stai! Ce vrei sa spui prin asta?
- Prin ce?
- Prin "Sfinteasca-se Numele Tau".
- Oh... (surprins) ...nu stiu ce inseamna. De unde sa stiu? Face parte din rugaciune. Chiar asa - ce inseamna?
- Inseamna "fie onorat, cinstit, facut sfant".
- Da, are sens! Niciodata nu m-am gandit ce-ar putea sa insemne acest "sfinteasca-se". Acum trebuie sa continui: "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer, asa si pe pamant..."
- Chiar crezi ce-ai spus?
- Desigur? De ce nu?
- Bine, si-atunci ce faci cu privire la aceasta?
- Cum ce fac? Pai, ce-as putea face? Nu fac nimic... Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca Tu ai detine controlul peste toate lucrurile, mari si mici, de aici, de pe pamant, asa cum fara-ndoiala ca detii controlul acolo sus, in ceruri.
- Detin Eu controlul peste viata TA?
- Peste viata MEA? Bine... eu merg la biserica...
- Nu, nu asta te-am intrebat. Ce poti sa spui despre poftele firii pamantesti cu care te lupti? Ce faci cu temperamentul tau, mai ales cand - cum spui tu - te calca cineva pe batatura? Stii prea bine ca asta este una dintre problemele tale... Si aminteste-ti ce fel de carti citesti, ce programe TV urmaresti...
- Opreste-Te! Nu ma mai critica! Nu sunt cu nimic mai rau decat ceilalti din biserica!
- Oh, iarta-Ma, te rog. Credeam ca te rogi ca voia Mea sa se faca pe pamant precum in cer. Iar aceasta nu se poate face decat daca incepe cu cei care se roaga pentru aceasta. Deci... cu TINE.
- Bine, recunosc ca am unele cusururi, si pentru ca Tu ai mentionat cateva dintre ele, ma gandesc ca as mai putea adauga si altele.
- Cred si Eu ca ai mai putea adauga si altele...
- Stii, adevarul e ca nu m-am prea gandit la ele pana acum, dar mi-ar placea sa ma las de unele obiceiuri rele. Si asa, treptat, as fi cu adevarat LIBER!
- Bine, acum esti pe drumul cel bun. Vom lucra impreuna: Tu si cu Mine. Nici nu banuiesti cate biruinte vom avea! Ma bucur pentru tine.
- Asculta, Doamne, acum trebuie sa inchei. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi."
- Rugaciunea este un lucru periculos. Poti sfarsi prin a fi complet schimbat - stiai asta, nu-i asa? Tocmai asta vreau Eu sa alegi tu pentru viata ta. M-ai chemat si iata-Ma, sunt aici. Acum este prea tarziu sa te opresti. Continua-ti rugaciunea, mergi mai departe.
- Mi-e frica!
- Frica? De ce ti-e frica?
- Pentru ca stiu deja ce vei spune.
- Haide, pune-Ma la incercare si-ai sa vezi.
- "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."
- Ce se intampla intre TINE si OANA?
- Vezi? Am stiut! Am stiut c-o sa-mi amintesti de ea! Doamne, Oana imprastie numai minciuni despre mine si nici pana in ziua de azi nu mi-a platit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o data pentru totdeauna!
- Dar ruga ta cum a fost? Cum te-ai rugat?
- Nu asta am vrut sa spun!
- Bine, cel putin esti sincer. Dar cred ca nu este deloc usor sa porti povara amaraciunii in inima ta...
- Nu-mi pasa! Cel putin ma voi simti mai bine dupa ce ma voi razbuna pe ea. Oh, planul e gata, pana in cele mai mici amanunte! O sa-i para rau de absolut tot ce mi-a facut!!!
- Te inseli, dragul meu. Nu te vei simti deloc mai bine, ci va fi mai rau. Razbunarea doar pare dulce. Gandeste-te numai cat de nefericit esti deja. Dar stii ceva? Eu pot schimba totul.
- Tu poti schimba totul? Cum?
- Iart-o pe Oana si atunci Eu te iert pe tine. Ura si pacatul vor ramane problema Oanei dupa aceea, nu a ta. S-ar putea sa pierzi banii aia cu care spui ca-ti este datoare, dar cel putin vei avea pace in inima ta.
- Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
- Atunci nici Eu nu pot sa te iert.
- ...Bine, ai dreptate. Mai mult decat sa ma razbun pe Oana, vreau sa am pace in inima. Bine, o iert! Ajut-o sa gaseasca si ea calea cea dreapta in viata. Doamne, stiu ca se simte mizerabil acum - si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel. Intr-un fel sau altul, Te rog, arata-i calea.
- Foarte bine! Minunat! Cum te simti acum?
- Hmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca deseara nu voi merge la culcare atat de incordat ca de obicei... Parca nici nu mai sunt atat de obosit...
- Dar nu ti-ai terminat inca rugaciunea. Continua...
- Ai dreptate! "Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau..."
- Bine, am sa fac si asta, numai nu te pune singur in locul unde poti fi ispitit.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Schimba-ti prieteniile, renunta sa mai mergi in locurile in care ai mers pana acum, nu te mai uita la filme murdare, nu mai asculta discutii pacatoase, nu te mai pune in situatii indoielnice. Unii dintre prietenii tai au deja o influenta mult prea mare asupra ta. Vor sa te implice in lucruri incorecte, nu te lasa pacalit de ei! Te mint ca sa se distreze pe seama ta, dar in cele din urma prietenia cu ei te va ruina. Si inca ceva: nu face din Mine tapul tau ispasitor.
- Nu inteleg! Ce vrei sa spui?
-Intelegi prea bine! Asa procedezi mereu - te bagi in probleme si apoi fugi la Mine: Doamne, ajuta-ma sa ies din incurcatura asta si Iti promit ca numai fac alte prostii! ...Ti-aduci aminte de cate ori te-ai targuit cu Mine?
- Da, Doamne... Mi-e atat de rusine... Imi pare rau. Te rog sa ma ierti.
- Te iert. Mergi mai departe, termina-ti ruga.
- "Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin."
- Stii TU ce Mi-ar aduce Mie slava? Ce M-ar face cu adevarat bucuros?
- Nu stiu, Doamne, dar vreau sa stiu! Vreau sa-Ti gasesti placerea in mine. Vad cat de mizerabila a fost viata mea pana acum, dar vreau atat de mult sa fiu unul dintre urmasii Tai.
- Iata si raspunsul la intrebarea Mea!
- Da?
- Da, asta Imi aduce Mie slava: sa am oameni ca TINE pe pamant, care Ma iubesc si care cauta voia Mea in viata lor.
- Doamne, abia astept sa vad ce poti face Tu din mine! Faca-se voia Ta in viata mea.
- Amin?
- Amin, Doamne.
- Asa sa fie!
5 ianuarie 2010
Deşi nu e vineri, e poezie
Stînca
În furtunile vieţii, cînd în uragan eşti prins,
Atunci prinde-te de Stîncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vîrtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stîncă neclintit!
Cînd tulburată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita! Stînca-i mai tare, rămîi neclintit pe ea.
Cînd auzi un urlet mare de talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: "Domnul e biruitor!"
Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te miste de pe Stîncă ei nu pot.
Stînca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stînca stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stanca El-Sadai!
Cînd auzi în rîsul lumii vuietul asurzitor:
"Unde-i Domnul cu-ajutorul?, Unde-i Dumnezeul lor?"
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut,
Stînca poate să te ţină, şi pe nimeni n-a pierdut.
În talazurile urii, tu pe Stîncă să rămîi.
Stînca vieţii, Stînca slavei, Stînca dragostei dintîi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stînca noastră e mai tare, Stînca noastră e Hristos!
Atunci prinde-te de Stîncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vîrtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stîncă neclintit!
Cînd tulburată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita! Stînca-i mai tare, rămîi neclintit pe ea.
Cînd auzi un urlet mare de talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: "Domnul e biruitor!"
Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te miste de pe Stîncă ei nu pot.
Stînca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stînca stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stanca El-Sadai!
Cînd auzi în rîsul lumii vuietul asurzitor:
"Unde-i Domnul cu-ajutorul?, Unde-i Dumnezeul lor?"
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut,
Stînca poate să te ţină, şi pe nimeni n-a pierdut.
În talazurile urii, tu pe Stîncă să rămîi.
Stînca vieţii, Stînca slavei, Stînca dragostei dintîi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stînca noastră e mai tare, Stînca noastră e Hristos!
de Valentin Popovici
1 ianuarie 2010
Misiune Tarna Mare
Astăzi am avut imensa bucurie de a participa la închinare în comuna Tarna Mare, unde, împreună cu fraţii şi surorile de acolo am avut un minunat timp de părtăşie, bucurându-ne şi lăudând pe Domnul nostru. Întâlnirea a avut loc la o sora acasă. Am postat câteva poze mai sus şi un filmuleţ în cele următoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)