Cel mai frumos revelion

Oricât am încerca să mascăm neliniştea din sufletul nostru, faptul că nu suntem nicicum fericiţi, prin mâncare, băutură, petreceri, concerte, compania unor prieteni sau a unor oameni faimoşi, nu vom reuşi să ascundem şi de noi aceste lucruri. Iar atunci când suntem puşi faţă-n faţă cu noi, când e necesar să stăm singuri, ne dăm seama că în noi e un mare gol...o mare lipsă...o mare nemulţumire.
Sărbătoarea Anului Nou trebuie să aducă bucurie, însă o bucurie sfântă, nu o bucurie dată de mâncare şi băutură. Îţi dă fericire să petreci relativ singur, trupeşte, însă să te bucuri de prezenţa Lui, să stai în părtăşie cu El..nimic altceva nu contează.

Să sfârşeşti anul cu Domnul Isus, şi să intri în anul nou la braţ cu El e cel mai minunat fel în care poţi sărbători! Rugăciunea mea este ca fiecare dintre noi să intre în 2010 împreună cu Domnul nostru iubit şi scump, Isus Hristos! Fie ca voia Lui să se îndeplinească în acest an pentru fiecare, căci voia Lui e bună, plăcută şi desăvârşită! Domnul să vă fie desfătarea, şi El să vă dea tot ce vă doreşte inima!

Schimbare

A ajuns Dumnezeu cu ordinea în hotelul vieţii mele la o altă cameră! Şi anume la camera blogului. După ce luni întregi a lucrat în alte camere, şi a modificat totul după bunul Său plac, azi a luat decizia să intre în acesta cameră, în care se găsesc de toate. Şi a luat decizia să nu arunce nimic, ca totul să rămână de mărturie, în schimb a hotărât să domnească peste această cameră, ca haosul anterior să nu se mai producă. A pus tot ce era într-un colţişor pe o masă, unde deasupra a aşezat o hârtiuţă cu titlul "Amintiri. Trecut. Istorie", luând decizia ca tot ce acolo se găseşte să rămână doar ca într-un muzeu, nimic mai mult. Şi punându-se pe tronul acestei mici şi neînsemnate cămăruţe, El va face ca de acum totul să fie aici după voia Lui cea Sfântă şi spre Slava Lui.

Eu mă bucur să fac voia Lui, mă bucur că pot să Îl slujesc. Sunt neînsemnată în toată această lume, însă în acelaşi timp preţioasă pentru că El mă iubeşte şi e alături de mine. Însă toată slava şi gloria sunt ale Lui, nimic nu-mi aparţine mie! Dumnezeu fie lăudat pentru felul Său minunat de a lucra în vieţile noastre, de a ne scoate din mizerie, din moarte, şi a ne aduce la viaţă prin Fiul Său iubit, făcându-ne lucrători destoinici pentru orice lucrare bună! Slavă Lui pentru toate acestea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Îndragostire şi iubire

Aproape toţi confundă iubirea cu îndrăgostirea. Revistele pentru femei, telenovelele, filmele, literatura, majoritatea oamenilor, cu excepţia câtorva autori, preamăresc momentul îndrăgostirii, de parcă ar fi esenţa adevăratei iubiri. Şi, totuşi, ar fi de ajuns bunul simţ ca să înţelegem că experienţa îndrăgostirii este foarte diferită de starea permanentă a iubirii.
În civilizaţia în care trăim astazi, când orice lucru are o valoare datorită cererii lui pe piaţă, când imaginea unui produs contează mai mult decât produsul în sine, când mijloacele de comunicare au devenit atât de puternice încât au creat adevărate modele de comportament, iubirea şi drumul de evoluţie personală, spiritul, au foarte puţină importanţă, sunt lipsite de valoare aproape pe tot globul pământesc. În această societate, îndrăgostirea este trăită ca iubire, întrucât ceea ce contează este imaginea unui individ şi nu maturitatea lui. Mass-media desfăşoară o acţiune de planificare a gândurilor, a sentimentelor: oricum, toţi gândesc la fel, iubesc sau cred că iubesc la fel. Diversitatea, ceea ce se îndepărtează de model, este trăită ca element perturbător, deviant. Într-o astfel de societate, în care viaţa fiecăruia este copleşită de muncă, de angajamente, în care sentimentul singurătăţii, al abandonului se extinde cu disperare, iar comunicarea între persoane a dispărut aproape complet, sexul este considerat deseori singurul act care da impresia de comunicare, de căldură, de unire între fiinţele umane. Omul contemporan nu mai ştie să comunice nici prin cuvinte, nici prin gesturi, iar ceea ce pentru mine este ultima, chiar ultima formă de a comunica, şi care poate fi folosită doar într-un context anume - actul sexual - pentru multe persoane devine prima, singrua formă de comunicare. Atracţia sexuală faţă de partener te face să crezi că ai găsit marea iubire; mai mult, este condiferată o dovadă a intesităţii, a justeţei relaţiei, când, de fapt, este o dovadă a incapacităţii profunde de a comunica în alte moduri.
Astfel se confundă îndrăgostirea cu iubirea.

În continuare voi reda câteva caracteristici ale celor două stări, astfel încât cine citeşte să poată recunoaşte dacă propriile lui experienţe sunt momente de îndrăgostire sau, dimpotrivă, se află deja pe drumul iubirii.

• îndrăgostirea aparţine animalităţii omului, iubirea maturităţii lui. Pentru a te îndrăgosti nu e nevoie de curaj, e de ajuns să laşi lucrurile să meargă de la sine. Oamenii pot să îşi folosească mintea şi capacitatea de a transcende. Altfel ce diferentă ar fi între noi şi animale?
• în îndrăgostire sexul este hotărâtor, în relaţia de iubire este o opţiune. Multe persoane cred că sunt deştepte dacă trăiesc aşa cum trăiesc, mai degrabă în starea de îndrăgostire decât în cea de iubire, dar se poartă astfel doar pentru că nu vor să recunoască sărăcia emoţiilor lor şi incapacitatea lor de a comunica în alt mod care să nu fie sexual.
• în îndrăgostire realitatea este modificată, alterată, pentru a trăi relaţia; în iubire, realitatea devine parte integrantă din relaţia însăşi, o face să crească şi o întăreşte.
• în starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viaţa se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relaţie, întrucât împreună cu el ai construit sau construieşti un plan, un drum.
• îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile.
• îndrăgostirea ascunde o profundă singurătate lăuntrică, de vreme ce ne căutăm partenerul ca să ne simţim vii; în iubire interioritatea unuia, independentă, autonomă faţă de celălalt, se uneşte printr-o alegere cu cea a persoanei iubite, pentru a parcurge drumul împreună.
  
• îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu.
• în îndrăgostire extazul se produce doar cînd eşti cu partenerul; în starea de iubire, fericirea este un fundal constant al întregii vieţi.
• îndrăgostirea ne iluzionează că evoluăm, dar, de fapt, este doar o stare de exaltare a simţurilor sau a nevrozei; iubirea este, prin definiţie, creştere personală şi, prin urmare, colectivă.
• o dată ce îndrăgostirea a luat sfârşit, simţi un mare gol care poate nu face altceva decât să descopere golul care exista deja şi care acum a devenit şi mai amar; iubirea despre care vorbesc nu are în vedere sfârşitul, pentru că nu a plecat de la un gol!
• îndrăgostirea se teme de moarte; în starea de iubire morţile sunt mai multe, dar toate sunt anulate dacă ştii să le dai sens, semnificaţie.
• în îndrăgostire este negată limita; în iubire limita este căutată, recunoscută, acceptată, preamărită.
• în îndrăgostire raţiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important.
• îndrăgostirea este, prin natura ei, exclusivă, nu e universală.
• îndrăgostirea este o posesie, iubirea este dar.
• îndrăgostirea domină persoanele care o trăiesc; persoanele care se află pe drumul iubirii îşi gestionează împreună iubirea, nu sunt gestionate de ea.
• îndrăgostirea tinde spre fuziune: în general, imaginea partenerului, ochii, chipul lui...sunt reproduse în mod obsesiv. Iubirea se bazează pe alegeri continue.
• îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întpresc iubirea.
• îndrăgostirea este alcătuită doar din senzaţii; iubirea cuprinde, în plus, şi voinţă.
• de fapt, îndrăgpstirea este mai concordantă cu psihologia copilului, care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul şi imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, ţin cont de el.
• îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparentă; iubirea se hrăneşte din profunzimea celuilalt. iubirea nu poate fi niciodată superficială.
• îndrăgostirea ţine de o logică a consumului; iubirea de logica lui a fi, de logica conştiinţei.
• îndrăgostirea e ucisă de suferintă, iubirea înţelege suferinţa.
• în îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.
• îndrăgostirea este uşoară, dar te goleşte; iubirea e grea, dar te umple.

Citat din "Iubire" de Valerio Albisetii

Valoarea femeii

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

- Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

- Vrei sa stii intr-adevar?


El raspuse: Da!


Atunci incepu sa zica:


Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…


Imi pun intrebarea:

- Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.


Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.


El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.


Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.


El ii zise:

- Ceri mult.



Ea raspunse:

- Valorez mult.

Hristos este exemplul!

Zilele acestea, discutând cu diverse persoane, mi s-a arătat în stânga şi-n dreapta la felul în care acţionează diverşi creştini. Şi mi se motiva, prin exemplele date, că efectiv nu are sens să fii creştin, din moment ce mulţi sunt falşi, unii dintre ei fiind chiar lideri. Nu ştiu dacă ceea ce mi s-a spus este adevărat, şi nici nu doresc să ştiu pentru că e viaţa fiecăruia şi fiecare persoană va fi judecată de Cel care este în măsură să judece, şi anume de Dumnezeu.
Un lucru doar doresc să spun acelor persoane care au obiceiul să judece şi să acuze alte persoane pentru caderea lor spirituală, încercând să ispitească şi pe alţii, şi anume: nu trebuie să ne uităm la oamenii de lângă noi ca la nişte exemple totale, pentru că într-o zi şi ei vor cădea(mai bine dacă pică să îi ajutăm în acele momente nu să le mai dăm cu ciocanul în cap), ci noi să ne uităm la Hristos, iar El să fie exemplul după care să ne trăim viaţa. Iar eu doresc să mă uit la Hristos şi să trăiesc o viaţă sfântă, alături de El. Împreună cu fraţii şi surorile care doresc să Îi slujească dintr-o inimă curată, pentru că El nu ne obligă să trăim alături de El, iar dacă tu, o dată ce L-ai cunoscut, preferi totuşi calea lumii, e alegerea ta. Eu mă rog ca să rămân în voia Lui şi El să mă ajute să duc o viaţă curată, să fiu cu privirea îndreptată spre El toată viaţa mea, fară a mă uita înapoi spre ce am lăsat, la ispitele care vor veni sau la momentele în care am căzut. Dumnezeu să ne ajute să ducem o viaţă de sfinţenie, şi să fie cu noi, cu toţi!

Despre şi pentru femei.. Să ne păstrăm frumoase!

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?"

Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:

"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: "femeie sau peşte?".
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena."

PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu familia mea, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte.

Ioan 3:16

Am primit aceasta pe e-mail. Mai mult decât să le citim, eu aş spune să şi medităm la ele şi să acţionăm în măsură. Să ne dorim şi să cerem şi noi iubirea Tatălui care l-a dat pe Fiul Său pentru noi. Am fost răscumpăraţi prin jertfă, să răspundem jertfindu-ne din timp, din bani, din tot ce Dumnezeu ne-a dăruit, pentru a dărui mai departe, prin iubire, cum El ne-a învăţat. Amin

Într-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la coltul străzii, iar oamenii treceau nepăsători pe lângă el. Baieţelului îi era atât de frig încât nici nu mai încerca să-şi vândă ziarele .
S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat: "Domnule, ştiţi cumva din întâmplare un loc călduros unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea asta? Vedeţi dumneavoastră, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ unde să stau."
Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns: "Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casă albă, mare. Când ajungi acolo, să baţi la usă şi când îţi va deschide să spui doar "Ioan 3 cu 16" şi te vor lasa să intri."
Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi după câteva clipe i-a deschis o doamnă. Baiatul s-a uitat la ea şi a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intră, fiule." L-a luat înăuntru şi i-a arătat un fotoliu în faţa unui şemineu pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat."
Puţin mai târziu ea s-a întors şi l-a întrebat: "Ti-e foame?". El a răspuns: "Poate, puţin. N-am mâncat de câteva zile şi cred că aş putea da gata un pic de mâncare." Femeia l-a invitat în bucătărie şi i-a spus să se aşeze la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce înseamnî, dar cu siguranţă satura un băiat înfometat."
Apoi l-a chemat sus în baie unde se afla o cadă imensă plină cu apă caldă şi a stat acolo ca să se înmoaie puţin. După ce s-a spălat, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un băiat murdar." Baiatul nu mai făcuse niciodată o baie adevărată. Singura baie pe care a facut-o vreodată a fost când stătea lângă un hidrant deschis.
Femeia l-a luat apoi şi l-a dus în dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus în pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat de noapte bună şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ninge în acea noapte geroasă, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un băiat frânt de oboseală."
Dimineaţă, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. După ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel fotoliu, în faţa semineului şi a luat o Biblie. S-a aşezat în faţa lui, şi, uitându-se la faţa lui inocentă, l-a întrebat blând: "Înţelegi tu ce înseamnă <>?"
El a răspuns:"Nu, doamnă, nu înţeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 şi a început să-i vorbească despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, băiatul şi-a predat inima lui Isus. Stând acolo, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă salvează un băiat pierdut."
Trebuie să mărturisesc că nici eu nu înţeleg cum Dumnezeu a fost atât de binevoitor să-L trimită pe Isus, Fiul Său, să moară pentru mine şi Isus să fie de acord să facă un asemenea lucru. Nu înţeleg agonia Tatălui şi a îngerilor din ceruri în timp ce-L priveau pe Isus suferind şi murind. Nu înţeleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a ţinut pe Isus pe cruce pana la sfârşit.
Ioan 3:16 -> "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vesnică."

Scrisoarea a III-a - parodie

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..".
"-N-a venit, Măria Ta, zise el privind in jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesăţ,
Le-arăta un "Sony Vaio", care-l ţine la subrat.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc in jeep.
Şi-ncepu să îi explice ca nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate, al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum, când turcii-mi sunt în Vama, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă."
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera, el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe "interzis"..."
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
"-Baiazid , hai să ne batem...!! , Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la "fast-food"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindca rişti să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân' la urmă că "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică".

Tu ce alegi?

Suntem în săptămâna mare... săptămâna în care Domnul nostru Isus Hristos a suferit cel mai mult pentru noi, purtând asupra Lui toate pacatele lumii! Ale mele, ale tale şi ale tuturor oamenilor! Jertfa Lui nu e completă dacă noi, oamenii, cei păcătoşii, nu dăm păcatele noastre Lui, ca El să le şteargă prin sângele care l-a vărsat!
Acum e momentul! Nu amâna!
Tu ce alegi? Alegi să-ţi continui viaţa în păcat, sau alegi să îţi predai viaţa Domnului Isus, care e îndreptăţit să îţi şteargă păcatele?

Premierea festivalului de teatru pentru elevi "Rotaract"

După trei zile pline de spectacole în toate cele trei săli ale Teatrului de Nord(Sala Mare, Sala Studio şi Sala Curcubeu) s-au ales într-un final cei mai buni. Îi voi prezenta în cele ce urmează:

La secţiunea gimnaziu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Larisa Giurgiu de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Madam Măndica Piscopesco în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, la secţiunea gimnaziu, a fost luat de Claudian Şiman de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Eu... în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

La secţiunea liceu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Laura Porcza pentru rolul Madam Duple în piesa "Scenă în patru, iar cel mai bun actor în rol principal a fost Sergiu Podină, interpretând rolul lui Gogu în "Proştii sub clar de lună", ambii actori fiind îndrumaţi de Carol Erdos, la Şcoala Populară de Arte. Cei doi vor petrece 10 zile în Grecia, excursia fiind acordată de Agenţia de Turism Lup.

Cea mai bună actrită în rol secundar la secţiunea gimnaziu a fost Mara Florian, interpretând rolul Împărătesei cea rea în piesa "Albă ca Zăpada" a Şcolii cu clasele I-VIII "Grigore Moisil", iar cel mai bun actor în rol secundar a fost Marian Mihalca, interpretând pe Puiu în "Luna creşte", piesă realizată de Şcoala cu clasele I-VIII Andrid.

Cea mai bună actriţă în rol secundar, la secţiunea liceu, a fost Oana Palcau interpretând rolul cameristei în "Îmblânzirea scorpiei", piesă realizată de Liceul de Artă "Aurel Popp". Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar a fost acordat lui Sergiu Bărbuş, care a interpretat rolul tatălui în "Caii la fereastră", piesă realizată de Cenaclul "Alfazet".

Cea mai bună interpretare One Man Show a fost a Alexandrei Bandac, în "Nota de plată mecanică". Ea este elevă la Colegiul Naţional Iaşi.

Cel mai bun spectacol la secţiunea gimnaziu a fost cel realizat de Grup Şcolar Ardud, "Tragica comedie sau comedia tragică a lui Punch and Judy". Punch a fost interpretat de Andrei Gati şi Bogdana Cizmar a avut triplu rol, ea interpretând Judy, Doctorul şi Dracul.

Cel mai bun spectacol la secţiunea liceu nu s-a acordat, juriul motivând că nicio trupă participantă nu merită acest premiu. Banii ce reprezentau acest premiu au fost daţi în două premii speciale, lui Mircea Băluţă pentru rolul fiului în "Caii la fereastră" şi Marei Florian pentru reprezentaţia de la One Man Show, "Din grădina mea".

Membrii juriilor au primit diplome. La secţiunea liceu: domnul Andrei Mihalache, din partea Teatrului de Nord; doamna Crina Leş, inspector educativ şi Ionuţ Neamţ din partea Clubului Rotaract. La secţiunea gimnaziu: doamna Adriana Vaida, din partea Teatrului de Nord; doamna Nicoleta Bărbânţă, profesor de limba şi literatura română la Şcoala cu clasele I-VIII "Octavian Goga" şi Gabriela Andreica din partea Clubului Rotaract. La secţiunea One Man Show: doamna Anca Similar, din partea Teatrului de Nord; Monica Lup, partener în organizarea festivalului şi Cristina Soponoş din partea Clubului Rotaract.

Au mai primit diplome şi membrii Clubului Rotaract: Anca Mureşan, Anca Rednik, Daniela Negru, Andrei Găzdac, Roxana Oros, Andrada Săvianu, Raul Nicoară, Andrada Dobşe, Ionuţ Neamţ, Gabriela Andreica, Cristina Soponoş, Daniel Coşarcă, Laura şi Mihaela Silaghi, Lorena Creţ, Savaniu Oana, Seicean Alexandru, Teodora Iojiban, Andrei Lucaci şi Iulia Ţinca.

Acest festival a fost realizat de Clubul Rotaract Satu Mare, în parteneriat cu: Teatrul de Nord, Agenţia Imobiliară şi Agenţia de Turism Lup, Rotary Club Satu Mare.

Vacanţă

Ca toţi elevii, am avut o săptămână de vacanţă intersemestrială. A început frumos, cu un răspuns aşteptat din partea Domnului. A continuat cu trăiri intense, diverse stări sufleteşti în diverse experienţe. Am avut ocazia să merg la bunici, la ţară, unde am stat 2 zile. Timp foarte frumos, mai mult "pe la cratiţă", dar îmi face plăcere să fiu folositoare. Mai ales între oameni pe care îi iubesc. Am întâlnit acolo un motan, care e semisălbatic, şi încet-încet s-a acomodat cu mine. L-am mituit, vorba vine. Întâi cu o clătită, apoi cu o plăcinta, apoi cu nişte cârnăciori... vă daţi seama şi un om pica în plasă, darămite un motan;)). În aceste zile am învăţat să fac foc în sobă, am prins gustul punerii de lemne pe foc, încât mă tot trezeam cu câte-un lemn în mână. Îmi plănuisem să îmi termin lecturile acolo, dar nicio şansă. Nici măcar nu m-am atins de cărţi. E aşa plăcut, ghioceii erau in floare, tot o mireasmă de primăvară. Şi aşa se pare, că a cam ajuns primăvara pe la noi. Bunicul întorcea în voie pământul cu hârleţul în grădina cu flori. Alt semn. Iar acolo vara e o minunăţie, n-am cuvinte să descriu, dar la vară voi posta poze.
Bun, am venit de la ţară, unde, deşi am făcut multe, timpul a fost scurt...2 zile. Ajunsă acasă, dorita odihnă veni târziu, fiind forţată de o groaznică migrenă. Finisarea curăţeniei, pe care am uitat să o menţionez, a stat în calea odihnei mele. Şi grija meniului pe zilele următoare(în ceea ce mă priveşte, desigur).
Şi uite aşa s-a ajuns să fie vineri... Vineri vine cu grija florilor mele, oare s-au prins răsadurile de balsamine? Investigaţia a dat rezultat semipozitiv, dacă îl pot numi aşa.. adică unele da, altele încă nu. Apoi, urmează tratarea celorlalte flori, cele de apartament. Îmi pare aşa de bine că şi-au revenit din amorţeală după ce le-am schimbat pământul, nu vroiam să rămân fără scumpele mele. Hm...oare ce s-a mai întâmplat vineri?
Desigur, gătit. Nici nu se putea fără(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să fac budinca!). O minunată supă de legume fără boia(deja mă enervau cerculeţele roşii din supă), însă cu tăieţei. Şi vizita la dentist, ca să îmi confirme un specialist că dinţii mei sunt în perfectă stare. Doar că aveau nevoie de o curăţare. Asta ca să nu zic că eu nu merg la dentist, ceea ce am observat că e o modă în zilele noastre. Spre seara odihnă, nu de voie, de nevoie. Organismul meu a zis pas, într-un final.
Sâmbătă. Somn de voie. Ai mei au plecat la meci de volei, deci era casa a mea. Lucru neobişnuit pentru o zi de sâmbătă, nu am făcut curăţenie. Am dormit. Fără ruşine. Nefiind împăcată pentru că aveam de aranjat în casă, şi de aerisit, m-am trezit. Mi-am rezolvat rapid toate problemele ca să îmi pot împlini o promisiune. Urma să mă întâlnesc cu ai mei la unchiul Nelu. Dar, cum nu se putea altfel, am uitat acele acasă, deci nu am putut să îi fac glicemia bunicului. De acolo, drumul acasă a fos puţin ieşit din comun, fiind impresionată de razele primăverii. Am decis cu Vasi să mergem mai devreme în vizită la Marcel Mirea, unde am petrecut minunat. Dovadă fiind faptul că vizita a durat în jur de 6 ore. Deşi m-am ales cu o gheară de pisică în pulpă, a fost frumos:)
Ziua de azi, care e ultima din vacanţă, o văd la fel de frumoasă. După un somn binemeritat doresc cu voia Domnului să îmi termin dosarul la română. Asta între programele de la biserică.

Vă las cu o îndemnare. Pe mine m-a cercetat mult ieri şi azi, e refrenul unei cântări:

Nu sta departe, singur, fără pace! Îndreaptă-te spre-al pocăinţei rost,
căci dacă mori nimica nu poţi face. Tu vei vedea ce rătăcit ai fost!

Mesajul lui Satan către demoni

Am găsit un clip pe youtube pe care aş dori să îl vedeţi. Dacă la cel cu masonii şi cipurile aţi avut de obiectat, la acesta nu cred. Mi se pare plin de adevăr, deşi nimeni nu poate ştii dacă e adevărată povestea. Dar urmările unei astfel de fapte se văd clar în zilele noastre. Domnul să ne întărească să rămânem alături de El, să nu ne clătinăm şi să nu picăm în capcanele lui Satan! Amin

Câteva cuvinte

După un ianuarie plin, în sfârşit voi avea şi eu vreo 2 săptămâni libere în care să mă pot dedica exclusiv la ceea ce îmi place. Curăţenia va ocupă primul plan, iar apoi altele. Azi, pentru prima dată de foarte mult timp, aş putea zice chiar de un an, am trăit aici şi acum. Pe drumul de la Eminescu până în Carpaţi am admirat tototot ce mi-a ieşit in cale. A fost minunat. Mintea mea era ocupată înainte cu ceea ce am de făcut, cu ceea ce s-a întâmplat, şi mereu eram în alta parte decât aici. Atâtea griji te inundă mereu, faci ce faci te tot preocupi de viitor şi uneori şi de trecut "oare de ce am facut aşa?"; "de ce nu a ieşit cum am vrut eu?" şi uiţi că prezentul îl trăieşti şi trebuie să te bucuri de momentul respectiv, că poate clipa pentru care tu îţi faci planuri nu o vei mai prinde.
Cam atât am avut de împărtăşit pentru moment, căci deşi sunt foarte fericită, oboseala îmi inundă trupul, care la rându-i îşi cere odihna promisă.

Lumea sub semnul Satanei

Oameni buni, aveţi grijă!

Încurajare