După un ianuarie plin, în sfârşit voi avea şi eu vreo 2 săptămâni libere în care să mă pot dedica exclusiv la ceea ce îmi place. Curăţenia va ocupă primul plan, iar apoi altele. Azi, pentru prima dată de foarte mult timp, aş putea zice chiar de un an, am trăit aici şi acum. Pe drumul de la Eminescu până în Carpaţi am admirat tototot ce mi-a ieşit in cale. A fost minunat. Mintea mea era ocupată înainte cu ceea ce am de făcut, cu ceea ce s-a întâmplat, şi mereu eram în alta parte decât aici. Atâtea griji te inundă mereu, faci ce faci te tot preocupi de viitor şi uneori şi de trecut "oare de ce am facut aşa?"; "de ce nu a ieşit cum am vrut eu?" şi uiţi că prezentul îl trăieşti şi trebuie să te bucuri de momentul respectiv, că poate clipa pentru care tu îţi faci planuri nu o vei mai prinde.
Cam atât am avut de împărtăşit pentru moment, căci deşi sunt foarte fericită, oboseala îmi inundă trupul, care la rându-i îşi cere odihna promisă.
2 comentarii:
Ai stil bun, imi place cum ai ajuns sa scrii.
Mulţumesc:)
Slavă Dumnului
Trimiteți un comentariu