În ultimele zile am studiat din cartea Ieremia, şi am observat un lucru. Cadrul în care a fost scrisă cartea se potriveşte timpurilor pe care le trăim. Oamenii, deşi ştiau de Dumnezeu şi aveau mărturii bune despre perioada când El a fost activ printre ei, s-au depărtat de Dumnezeu şi au curvit cu idolii popoarelor din împrejurimile Israelului. Dumnezeu s-a mâniat tare pe ei, şi îi ameninţă cu diferite urgii şi nenorociri...însă, după ce spune tot ce va face şi îşi deslănţuie mânia, mila Lui, izvorâtă din dragoste, iese la suprafaţa: "Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile" (Ieremia 3 v. 22), dar ei tot nu se întorc, ci găsesc plăcere în păcat, fiind cu Dumnezeu pe buze, însă El e departe de inima lor. La prima vedere pare un Dumnezeu nestatornic, care nu ştie ce vrea, o dată ar pedepsi, o dată ar ierta. Şi mulţi oameni se poticnesc în aceste pasaje, zicând: "Cum poate Dumnezeu să verse atâta sânge? Nu are El milă?"...însă eu tocmai mila lui Dumnezeu si dragostea Lui cea mare am observat-o prin aceste pasaje.
Aceste pasaje se potrivesc în zilele pe care le trăim. România e ţară creştină, însă faptele oamenilor nu atestă acest lucru. Nici de popoarele din împrejurimi nu suntem priviţi tare bine. Ne fălim cu Dumnezeu, şi deseori ducem Numele Lui în deşert, când El e departe de inima noastră. Avem o credinţă, însă o credinţă moartă, înălţăm zi de zi rugăciuni către Dumnezeu, însă vorbim în van, cu pereţii, deoarece El nu aude din cauza nelegiuirilor care sunt în viaţa noastră. Rugăciuni înălţate spre El mecanic, bolborosite, ca şi păgânii, atestă o credinţă moartă, o relaţie moartă, neexistentă practic, a fiecaruia în parte cu Dumnezeu. O relaţie personală, vie, în dragoste, cum fiecare ar trebui să avem cu Dumnezeu, nu permite păcatului să intre în viaţa noastră. Aşa cum poporul Israel s-a depărtat de Dumnezeu, după o perioadă în care au avut prezenţa lui Dumnezeu clară în vieţile lor, aşa suntem şi noi departe de El, rămânând în păcat, într-o perioadă în care deşi aparent Dumnezeu tace, El ne dă zilnic semnul din cartea profetului Ieremia. Şi ne cheamă. Îşi dezlănţuie mânia în furtuni, cutremure, ploi, inundaţii, după care îşi aduce aminte că suntem creaţia Lui, şi că El ne doreşte pentru El, şi ne dă un soare minunat în care ne spune, fiecăruia: "Te iubesc! Întoarce-te de la calea ta cea rea la Mine, căci Eu mai am milă!" Iar mila lui Dumnezeu nu aceeaşi cu mila oamenilor, care spune: "o, săracul de tine, în ce stare eşti!", gândind "bine că nu sunt şi eu aşa", nu e mila fariseică, ci e o milă izvorâtă din dragoste, o milă precum şi noi ar trebui să avem unii pentru alţii, dacă respectăm porunca cea mai mare, în care tot Vechiul Testament e cuprins: "Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeu cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
Dumnezeu mai aşteaptă, El mai are răbdare şi milă faţă de un popor răzvrătit, popor care Îl cinsteşte doar cu buzele, însă inima lor e departe de El. Până când are răbdare, nu ştiu, ce ştiu e că răbdarea Lui cea mare se poate sfârşi în fiecare clipă, şi apoi va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor pentru cei care vor spune:" Doamne, nu ai făcut noi cutare şi cutare lucru în Numele Tău?", iar Domnul le va răspunde:"Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de la mine toţi cei ce săvârşiţi fărădelegea!"
Vă îndemn ca fiecare să ne cercetăm şi să vedem în ce stare ne aflăm. Zilnic este loc şi necesitate de pocăinţă, şi cât timp Dumnezeu ne ţine cu viaţă pe acest pământ niciodată nu e prea târziu pentru a ne pocăi de nelegiuirile noastre şi viaţa noastră rea, chemându-L pe Hristos să Domnească în vieţile noastre...nu e niciodată prea târziu să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, recunoscându-ne vina înaintea Lui. Doar ai grijă ca ultima clipă a vieţii tale să nu fie chiar aceasta! Atunci va fi prea târziu, dacă laşi să treacă şi ultima clipă a vieţii tale pentru a te pocăi, şi mergi de pe acest pământ fără să te împaci cu Dumnezeu, deşi El te-a chemat toată viaţa ta, şi încă te mai cheamă! Dacă auzi chemarea răspunde-i pozitiv şi bucură-te de mântuirea pe care ţi-o dă Domnul în dar.
