Opt căi pentru a intra în binecuvântare

1. Calea iubirii

Îndrăgosteşte-te de Dumnezeu. De aici vor pleca toate binecuvântările, tot succesul de care ai nevoie. Richard Wurmbrand spune un lucru vital: "Nimeni nu-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu dacă iubeşte lucrurile interzise de El". Sfântul Augustin spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Aceasta este esenţa succesului în viaţa spirituală şi în viaţa materială. Dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu creştinismul, pocăinţa şi supunerea faţă de El îţi vor fi o povară. Nu uita, porunca cea mai mare este tot iubirea. Avraam şi-a jertfit fiul nu de frică, ci din dragoste. Aici este toată diferenţa.
Isus Cristos a murit pentru noi şi ne-a mântuit din dragoste. Noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă intri pe această poartă, toate celelalte ţi se vor deschide singure. Marea nevoie, nevoia fundamentală şi vitală a lumii, este reîndrăgostirea de Dumnezeu. Când te îndrăgosteşti începi să funcţionezi armonios cu tine însuţi şi cu universul.

2. Calea supunerii

Supunerea care nu este grea este tocmai supunerea din dragoste. Deuteronom 28:1 spune: "Dacă vei asculta de glasul Dumnezeului tău..." şi înseamnă să faci ceea ce Domnul îţi spune să faci. Înseamnă să trăieşti la nivelul cunoştinţei pe care El ţi-o dă, prin Scripturi. Avraam este numit prietenul lui Dumnezeu tocmai pentru că i s-a supus lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Avraam: "Vreau să te muţi din casa ta confortabilă, într-un cort, într-o altă ţară" şi Avraam s-a supus lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îţi spune şi ţie ceva supune-te, nu negocia!
Dar acum se naşte întrebarea: "Cum pot şti voia lui Dumnezeu? Cum pot fi sigur că Dumnezeu îmi vorbeşte, nu altcineva?"
Este imposibil să descrii vocea lui Dumnezeu. Aş putea să îţi spun câteva principii, dar când ajungem la a cunoaşte voia lui Dumnezeu tu trebuie să te apropii de El, să fii intim cu Domnul.
Niciodată nu cred că trebuie să te întrebi: "Mă întreb dacă femeia aceea e mama mea". Îi cunosc vocea dintr-o mie. Dacă petreci timp în prezenţa lui Dumnezeu, dacă Îi citeşti Cuvântul, atunci Îi vei cunoaşte şi voia. Dumnezeu niciodată nu va contrazice Cuvântul Său scris, Biblia.
Când Dumnezeu îţi vorbeşte prin Biblie sau altfel, supune-te. S-ar putea să îţi pară că faci un pas înapoi. Ar putea să îţi ceară să faci ceva ce firea ta nu doreşte să facă. Dar dacă spui: "Tată, o să fac ceea ce îmi ceri", dacă treci prin poarta supunerii, tot cerul ţi se va deschide. Dumnezeu stă lângă fereastra cerului pentru a turna peste tine belşug de binecuvântări dacă I te supui (Maleahi 3:10). "Dacă veţi rămâne în Mine, şi cuvintele Mele vor rămâne în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da" (Ioan 15:7). Aceasta este puterea ascultării.

3. Calea cunoaşterii

Dumnezeu spune: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă" (Osea 4:6). Ceea ce nu cunoaştem ne poate distruge. Dumnezeu vrea să cunoaştem: informaţia este treaba lui Dumnezeu. Tot cerul este implicat în distribuirea informaţiilor. Îngerii aduc informaţii. Biblia este un manual de informare pentru că ne informează despre Dumnezeu, despre puterea, dragostea, natura Lui: ne informează despre Satan, îngeri şi viaţă veşnică. Cineva spunea că informaţia este putere. Avea dreptate. Depinde însă ce faci cu informaţia primită.
Dragul meu, tu ai dreptul legal la binecuvântare. Eşti copilul Dumnezeului adevărat, eşti un moştenitor împreună cu Isus: Isus este Fratele tău mai mare şi Cel mai tare. Trebuie să ştii că ai un Mare Preot care mijloceşte la Tronul lui Dumnezeu pentru tine. Dar nu poţi să beneficiezi de harul şi binecuvântările lui Dumnezeu dacă nu cunoşti ce a făcut şi ce a pregătit El pentru tine. Trebuie să cunoşti ce îţi aparţine ţie; trebuie să deschizi şi pe urmă să intri pe uşa cunoştinţei.
Aţi auzit de "Universitatea Bolii?" Mulţi creştini şi necreştini au acceptat boala ca şi învăţător. Însă trebuie să cunoşti ce spune Biblia despre boală; pe urmă crede ceea ce spune Dumnezeu despre boală. Roagă-te: "Doamne, Cuvântul Tău spune că prin rănile Tale suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5). Crede acest cuvânt, aplică-l la tine personal, însuşeşte-ţi-l. Pretinde realitatea acestui adevăr în viaţa ta. Domnul îl spune. Stai pe acest Cuvânt. Poţi să îţi consumi energia explicându-ţi boala, sau poţi să o foloseşti căutând minuni în Cuvântul lui Dumnezeu.
Roagă-te, nu te lăsa. Pavel s-a rugat. Roagă-te şi tu, crede, nu te lăsa. Dumnezeu îţi va răspunde. În final, poate exista o mică, mică posibilitate să nu te vindeci, dar trebuie să ştii clar că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu îţi va răspunde. Nu te lăsa până nu îţi răspunde clar. Mulţi oameni/credincioşi nu ştiu ce a făcut Domnul pentru ei şi de aceea nu au aceste binecuvântări.

4. Calea vizualizării

Vizualizează binecuvântările. Dacă nu vei vedea binecuvântarea în mintea ta, nu o vei vedea nici în timp. Mintea este forţa care activează totul în viaţa ta. Reînnoirea minţii este secretul transformării (Rom. 12:1-2). Mintea ta este o forţă uriaşă.
Femeia cu scurgerea de sânge şi-a zis în mintea ei: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui mă voi tămădui" (Marcu 5:18). Femeia aceasta a crezut şi de aceea a vizualizat. Minunea întâi s-a petrecut în mintea ei, înainte ca să se petreacă în trupul ei. Vizualizează victoria, vindecarea, reabilitarea. Unii dintre noi niciodată nu ne-am văzut (vizualizat) aşa cum ne vede Dumnezeu. Vizualizează-te acolo unde te vrea Dumnezeu şi pe urmă acţionează ca şi cum eşti acolo.
Domnul Isus şi-a vizualizat victoria: "...care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evrei 12:2). Domnul a îndurat suferinţele din cauza bucuriei care era înaintea Lui; mintea Lui vedea deja victoria. Când Domnul urca Calvarul, El nu se uita atât de mult la Cruce; El se uita dincolo de Cruce, la Înviere.
Dacă vrei să ai victoria într-o anume situaţie sau stare, centrează-ţi mintea pe victorie până când ştii că îţi aparţine. Există vreun obicei rău pe care vrei să-l biruieşti? Nu te concentra pe obicei; CONCENTREAZĂ-TE PE VICTORIE. Asta se numeşte legea înlocuirii. Înseamnă să înlocuieşti răul cu binele. Nu putem intra într-o clădire şi sugera întunericului: "N-ai vrea să părăseşti clădirea?" Nu, ci trebuie să aducem cu noi lumina; intrarea luminii obligă întunericul să dispară.
Unii oameni îşi petrec toată viaţa spunând: "Oh, aş vrea să nu mai am gânduri murdare". Dar ascultă, gândurile murdare şi rele nu vor înceta, îndoielile nu vor înceta, până când nu vei începe să gândeşti credinţă şi să te vezi victorios. Tabloul credinţei îl alungă pe Satan. Oricare ar fi nevoia ta, vizualizeaz-o că deja o ai. De ce credeţi că Mântuitorul a spus că atunci când ne rugăm să credem că deja am şi primit lucrul cerut? Gândurile rele pot fi date la o parte, pot dispărea numai înlocuindu-le cu gânduri bune. Doar dacă nu este voia lui Dumnezeu nu vei primi lucrul cerut. Deci relaxează-te! Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru tine.

5. Calea iertării

Iertare înseamnă că transferi dreptul de-a judeca şi de-a penaliza Altuia. Înseamnă că renunţi la poziţia ta de a te răzbuna şi o laşi pe seama lui Dumnezeu. Iertarea nu curge în tine până când nu curge din tine. Tu poţi cere iertare, Îl poţi implora pe Dumnezeu să te ierte, poţi să-i dai "două zeciuieli", dar nimic nu se va petrece până când nu ierţi şi uiţi, adică până când îi permiţi numai lui Dumnezeu să-l pedepsească sau să se ocupe de cel ce ţi-a pricinuit răul.
Vei putea spune: "Dar vreau să-l învăţ o lecţie". E posibil să vrei aşa, dar e total greşit. Numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte pedeapsa; El e Judecătorul. Tu trebuie să îţi retragi judecata, trebuie doar să hotărăşti să-L laşi pe Domnul să facă El programul de restaurare, disciplinare şi iertare.
Mai mult, pericolul în care te afli atunci când cineva ţi-a greţit şi nu vrei să-l ierţi şi să uiţi este că dacă nu ierţi nici tu nu vei fi iertat, Dacă nu ierţi nu te mai poţi ruga "Tatăl nostru", sau dacă te rogi minţi: ba mai mult, dacă te rogi neiertând, nu faci altceva decât te osândeşti singur. Mai citeţte încă o dată rugăciunea "Tatăl nostru" să vezi dacă am dreptate...
Nu există intrare în cer până când nu treci prin poarta iertării şi a uitării, a uita însemnând să nu mai aminteşti greşeala. Nu poţi avea binecuvântare, iertare, răsplată, până când nu ierţi, nu uiţi şi nu iubeşti chiar pe duşmanul tău.
Tu trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit nu atât de mult pentru el, ci în mod deosebit şi pentru tine, pentru a-ţi face tocmai ţie bine. De dragul lui Dumnezeu şi al tău, trebuie să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit. Altfel marele rău ţi-l faci tot ţie, nu atât de mult lui. Dacă nu ierţi, va fi rău de tine şi pe pământ, te vei chinui cu resentimentele ce i le porţi, mai ales când te gândeşti la el şi când îl vezi; şi pe urmă va fi rău de tine şi pentru cer: nu vei ajunge acolo. Domnul Isus a zis: "Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Mat. 6:15). Ai grijă, poarta iertării este obligatorie dacă vrei binecuvântarea lui Dumnezeu.

6. Calea perseverenţei

Perseverenţă sau persistenţă înseamnă că în ciuda obstacolelor, ispitelor, tu mergi înainte pentru a intra în binecuvântare. Uneori binecuvântarea pare să fie la mii de kilometri distanţă. Prietenii, poate nici chiar familia, nu îţi vor înţelege visurile şi scopurile nobile.
Reţine: fiecare bărbat sau femeie care a reuşit ceva în viaţă au fost perseverenţi. Ei au hotărât să pună mâna pe ceea ce cred ei că e voia lui Dumnezeu pentru ei. Se spune despre Winston Churchill că a fost invitat la o facultate în Londra să ţină o prelegere. Când Churchill a intrat, cei 2000 de studenţi prezenţi în amfiteatru şi-au scos carnetele de notiţe. Bătrânul diplomat şi politician a zis: "Niciodată să nu renunţaţi, niciodată să nu renunţaţi. La revedere" şi a părăsit amfiteatrul. Tu ai luat notiţe?
Puterea aparţine celor perseverenţi. Timp de zece zile ucenicii au aşteptat în camera de sus. Vă puteţi imagina în prima zi, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea, a şaptea, să nu se petreacă nimic? Şi mai ales că cifra şapte pentru evrei era sfântă. Însă nu s-au descurajat, au persistat şi în a zecea zi camera s-a umplut de prezenţa Duhului lui Dumnezeu. Au îndrăznit să se supună Cuvântului lui Isus, perseverând, stăruind.
Campionii sunt cei ce fac un extraefort. Perseverează, nu abandona, încă puţin şi Domnul îţi va da victoria. Nu te lăsa intimidat şi descurajat de îndoieli, de ceea ce spun oamenii, firea şi Satan. Perseverează, crezându-L pe Dumnezeu şi promisiunile Cuvântului Său!
Petru, după căderea sa, a perseverat. A rămas lângă Domnul. A trecut peste toate prejudecăţile lui, ale ucenicilor şi ale oamenilor şi a îndrăznit să predice din nou Evanghelia lui Isus Cristos. Când Isus te iartă, persistă şi El te va binecuvânta şi te va folosi din nou.

7. Calea semănării

Nu poţi avea binecuvântări până nu înveţi să semeni binecuvântare. "Dimpotrivă binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea" (1 Petru 3:9). Dacă vrei binecuvântare, trebuie să semeni binecuvântare. Efeseni 6:8 afirmă: "căci fiecare... va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut". Traducerea engleză este parcă mai clară şi mai specifică când spune: "Orice bine fac pentru altul, Dumnezeu îl va face pentru mine". Trebuie să învăţăm să-i binecuvântăm pe alţii dacă vrem ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi.
Dacă vreau ca ceva bun să se petreacă în viaţa mea trebuie să fac ca ceva bun să se petreacă pentru fratele şi pentru sora mea, pentru semenul meu. Trebuie întâi să fac pentru altul ceea ce doresc ca Dumnezeu să facă în viaţa mea.
Domnul Isus nu a spus că dacă îţi vei trata bine fratele şi sora ei te voi iubi. El a spus că dacă vei face bine altora Dumnezeu îţi va face ţie bine. Ce semeni vei secera (Gal. 6:7). Dacă vrei vindecare, începe să te rogi şi pentru alţii să fie vindecaţi. Dacă vrei binecuvântare începe să te concentrezi ca şi alţii să primească binecuvântarea. Isus s-a concentrat pe nevoile altora (Fapte 10:38).
Nu uita, contribuţia ta pentru alţii determină contribuţia lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci pentru alţii, Domnul va face pentru tine.

8. Calea slăvirii

Iuda, care înseamnă laudă/slăvire, era primul trib care se ducea la luptă. Slăvirea este sunetul care îmbolnăveşte iadul, îi paralizează pe demoni şi pe domnul lor. Satan a fost cândva liderul cântărilor în cer, dar Dumnezeu l-a alungat. Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor (Ps. 22:3).
Slăvirea lui Dumnezeu este un act al voinţei. Slăvirea nu este ceva ce trebuie să simţi pentru a fi reală. Nu este meditaţie; este ceva ce e auzit. Slăvirea lui Dumnezeu nu este numai în gând, ci este sunet şi opinie articulată. Este recunoaşterea faptului că Isus e Domn al tuturor lucrurilor; e recunoaşterea faptului că marele Iehova este încă pe tronul universului.
Când începem să-L lăudăm pe Dumnezeu se petrece ceva. Nu contează cum te simţi; dacă începi să-I spui: "Doamne, Te iubesc", ceva se rupe, se dezleagă. Se deschid porţile penitenciarului tău interior. Lauda nu are nimic de-a face cu sentimentele tale. Nu trebuie să spui: "Doamne, ce bine mă simt, acum Te pot lăuda" sau "Ce prost şi nenorocit mă simt şi nu pot să Te laud". Lauda adusă lui Dumnezeu are de-a face numai cu Dumnezeu. În acele momente nu te mai gândeşti la tine. Te gândeşti doar la El. Îl iubeşti doar pe El. Dumnezeu se simte confortabil în mijlocul laudelor noastre. De fapt numai în mijlocul laudelor noastre Domnul alege să locuiască. Lui Dumnezeu Îi place slăvirea şi răspunde la ea. Dar nu numai că Dumnezeu răspunde pozitiv la slăvire; demonii reacţionează la ea.
Suntem născuţi pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Aurul şi argintul sunt ale lui Dumnezeu. Mântuirea şi vindecarea, iertarea şi reabilitarea sunt tot ale Lui. Tot ceea ce Dumnezeu are, tot ceea ce El este, e gata să toarne în noi şi prin noi. Nu uita, strugurii nu sunt pentru cei sfinţi, sunt pentru cei flămânzi. Intră pe porţile amintite şi mănâncă strugurii binecuvântării lui Dumnezeu.

(Daniel Cocar, "Viaţa pozitivă", pg. 176-184)

Să studiem...o poezie!

Deşi nu am darul de a canta, Domnul a investit în mine cu darul recitării, citirii. Îmi plac foarte mult poeziile, şi din multe m-a învâţat Domnul diverse lucruri, ceea ce El a dorit la vremea potrivită. Acum aş dori să postez o poezie a fratelui Traian Dorz, în care se punctează pe rând, în câte-o strofă, câte un lucru important pentru un creştin. Poezia se numeşte Fii credincios.

1. importanţa credinţei

Fii credincios, suflete-al meu,

cum ţi s-a spus, până la moarte,
că-n toate Însuşi Dumnezeu

purta-ţi va grija-n orice parte.

2. importanţa relaţiilor/socializării

Mergi până poţi, cu drag, la toţi
ori pot, ori nu pot să te cheme -
şi-atunci când nici tu n-ai să poţi
te vor căuta ei! - nu te teme.

3. importanţa dărniciei

Dă, până ai, din vremea ta
sau pâinea ta, cu bucurie
şi-atunci când tu nu vei avea
o mie au să-ţi dea şi ţie.

4. importanţa studierii/trăirii Cuvântului lui Dumnezeu(a Bibliei)

Strângi cât mai mult Cuvântul Sfânt
cu grijă-n inimă şi-n minte
căci vor veni iar vremuri când
să fie-o secetă fierbinte.

5. importanţa postului/înfrânării/cumpătării

Învaţă să te înfrânezi -
cât încă ai, fii cu răbdare
şi-atunci când ai să-nfometezi,
n-ai să-ţi vinzi cerul pe-o mâncare.

6. importanţa suferinţei(în suferinţă Dumnezeu doreşte să ne înveţe ceva; să nu căutăm o viaţă în plăceri, aşa cum le percepe lumea, aşa ceva nu se cade şi nu se poate la un copil de Dumnezeu!)

Învaţă, suflete al meu,
în chinuri a-ţi găsi plăcere
căci mai de preţ e Dumnezeu
ca tot ce pentru El s-ar cere!

Deşi nu e vineri, e poezie

Stînca

În furtunile vieţii, cînd în uragan eşti prins,
Atunci prinde-te de Stîncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vîrtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stîncă neclintit!

Cînd tulburată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita! Stînca-i mai tare, rămîi neclintit pe ea.
Cînd auzi un urlet mare de talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: "Domnul e biruitor!"

Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te miste de pe Stîncă ei nu pot.
Stînca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stînca stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stanca El-Sadai!

Cînd auzi în rîsul lumii vuietul asurzitor:
"Unde-i Domnul cu-ajutorul?, Unde-i Dumnezeul lor?"
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut,
Stînca poate să te ţină, şi pe nimeni n-a pierdut.

În talazurile urii, tu pe Stîncă să rămîi.
Stînca vieţii, Stînca slavei, Stînca dragostei dintîi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stînca noastră e mai tare, Stînca noastră e Hristos!

de Valentin Popovici

Hristos este exemplul!

Zilele acestea, discutând cu diverse persoane, mi s-a arătat în stânga şi-n dreapta la felul în care acţionează diverşi creştini. Şi mi se motiva, prin exemplele date, că efectiv nu are sens să fii creştin, din moment ce mulţi sunt falşi, unii dintre ei fiind chiar lideri. Nu ştiu dacă ceea ce mi s-a spus este adevărat, şi nici nu doresc să ştiu pentru că e viaţa fiecăruia şi fiecare persoană va fi judecată de Cel care este în măsură să judece, şi anume de Dumnezeu.
Un lucru doar doresc să spun acelor persoane care au obiceiul să judece şi să acuze alte persoane pentru caderea lor spirituală, încercând să ispitească şi pe alţii, şi anume: nu trebuie să ne uităm la oamenii de lângă noi ca la nişte exemple totale, pentru că într-o zi şi ei vor cădea(mai bine dacă pică să îi ajutăm în acele momente nu să le mai dăm cu ciocanul în cap), ci noi să ne uităm la Hristos, iar El să fie exemplul după care să ne trăim viaţa. Iar eu doresc să mă uit la Hristos şi să trăiesc o viaţă sfântă, alături de El. Împreună cu fraţii şi surorile care doresc să Îi slujească dintr-o inimă curată, pentru că El nu ne obligă să trăim alături de El, iar dacă tu, o dată ce L-ai cunoscut, preferi totuşi calea lumii, e alegerea ta. Eu mă rog ca să rămân în voia Lui şi El să mă ajute să duc o viaţă curată, să fiu cu privirea îndreptată spre El toată viaţa mea, fară a mă uita înapoi spre ce am lăsat, la ispitele care vor veni sau la momentele în care am căzut. Dumnezeu să ne ajute să ducem o viaţă de sfinţenie, şi să fie cu noi, cu toţi!

Ioan 3:16

Am primit aceasta pe e-mail. Mai mult decât să le citim, eu aş spune să şi medităm la ele şi să acţionăm în măsură. Să ne dorim şi să cerem şi noi iubirea Tatălui care l-a dat pe Fiul Său pentru noi. Am fost răscumpăraţi prin jertfă, să răspundem jertfindu-ne din timp, din bani, din tot ce Dumnezeu ne-a dăruit, pentru a dărui mai departe, prin iubire, cum El ne-a învăţat. Amin

Într-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la coltul străzii, iar oamenii treceau nepăsători pe lângă el. Baieţelului îi era atât de frig încât nici nu mai încerca să-şi vândă ziarele .
S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat: "Domnule, ştiţi cumva din întâmplare un loc călduros unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea asta? Vedeţi dumneavoastră, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ unde să stau."
Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns: "Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casă albă, mare. Când ajungi acolo, să baţi la usă şi când îţi va deschide să spui doar "Ioan 3 cu 16" şi te vor lasa să intri."
Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi după câteva clipe i-a deschis o doamnă. Baiatul s-a uitat la ea şi a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intră, fiule." L-a luat înăuntru şi i-a arătat un fotoliu în faţa unui şemineu pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat."
Puţin mai târziu ea s-a întors şi l-a întrebat: "Ti-e foame?". El a răspuns: "Poate, puţin. N-am mâncat de câteva zile şi cred că aş putea da gata un pic de mâncare." Femeia l-a invitat în bucătărie şi i-a spus să se aşeze la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce înseamnî, dar cu siguranţă satura un băiat înfometat."
Apoi l-a chemat sus în baie unde se afla o cadă imensă plină cu apă caldă şi a stat acolo ca să se înmoaie puţin. După ce s-a spălat, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un băiat murdar." Baiatul nu mai făcuse niciodată o baie adevărată. Singura baie pe care a facut-o vreodată a fost când stătea lângă un hidrant deschis.
Femeia l-a luat apoi şi l-a dus în dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus în pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat de noapte bună şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ninge în acea noapte geroasă, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un băiat frânt de oboseală."
Dimineaţă, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. După ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel fotoliu, în faţa semineului şi a luat o Biblie. S-a aşezat în faţa lui, şi, uitându-se la faţa lui inocentă, l-a întrebat blând: "Înţelegi tu ce înseamnă <>?"
El a răspuns:"Nu, doamnă, nu înţeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 şi a început să-i vorbească despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, băiatul şi-a predat inima lui Isus. Stând acolo, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă salvează un băiat pierdut."
Trebuie să mărturisesc că nici eu nu înţeleg cum Dumnezeu a fost atât de binevoitor să-L trimită pe Isus, Fiul Său, să moară pentru mine şi Isus să fie de acord să facă un asemenea lucru. Nu înţeleg agonia Tatălui şi a îngerilor din ceruri în timp ce-L priveau pe Isus suferind şi murind. Nu înţeleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a ţinut pe Isus pe cruce pana la sfârşit.
Ioan 3:16 -> "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vesnică."

Tu ce alegi?

Suntem în săptămâna mare... săptămâna în care Domnul nostru Isus Hristos a suferit cel mai mult pentru noi, purtând asupra Lui toate pacatele lumii! Ale mele, ale tale şi ale tuturor oamenilor! Jertfa Lui nu e completă dacă noi, oamenii, cei păcătoşii, nu dăm păcatele noastre Lui, ca El să le şteargă prin sângele care l-a vărsat!
Acum e momentul! Nu amâna!
Tu ce alegi? Alegi să-ţi continui viaţa în păcat, sau alegi să îţi predai viaţa Domnului Isus, care e îndreptăţit să îţi şteargă păcatele?

Încurajare

La multi ani!

La multi ani dragii mei! Multa binecuvantare in Noul An!
Va las o cantare care a fost in seara asta in inima mea...splendida.. cei care nu stiti muzica cititi versurile. Domnul sa va binecuvanteze!

O cântare de marire am în inima mereu
De când L-am gasit pe Isus la Calvar.
El mi-a dat odihna sfânta,
Pace sufletului meu,
Si sunt liber, fericit prin al Sau har.

/: Inima mea cânta azi cântarea,
Plina de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cânta,
Ca acei din valea plângerii. :/

Cât de mult doream sa aflu
Drumul cel adevarat,
Cineva sa-mi ia pacatul dureros.
Am aflat ca El osânda la Golgota a purtat,
Si-am venit atunci la cruce bucuros.

Câta frica si-ntuneric pe cararea mea era
Când umblam ratacitor fara Isus!
Am adus la El povara
Si de-atunci în viata mea,
Bucuria si lumina au patruns.

Merg spre casa unde vesnic
Fericirea voi gusta,
În eternul, fericitul meu palat.
Fata-n fata în marire pe Isus îl voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat.
Amin!

Viata adevarata

Astazi am inteles suveranitatea lui Dumnezeu. Am mai inteles ca de fiecare data cand pacatuiesti trebuie sa mergi la El smerit si sa iti marturisesti pacatul. Si El iti da bucurie. Bucuria Lui, bucuria mantuirii Sale, bucuria trairii cu El. Nu am cuvinte sa exprim mai multe, asa sunt de fericita. Va las un link catre un material despre Bucuria Mantuirii. Va indemn din toata inima sa cititi.
http://www.rcrwebsite.com/joy1.htm

In timp ce ma rugam, mi-au venit in minte versetele unei cantari "Doamne, Tu ce misti chiar muntii! Esti un Maret Salvator!" Amin, Doamne Isuse.

Pasivitate

Traim intr-o lume frumoasa, foarte frumoasa, insa noi, oamenii, o stricam. Perioada e una in care incercam sa ne ridicam pe noi deasupra tuturor, sa fim in frunte, sa conducem, sa fim laudati, insa fara a fi depus eforturi mari. Iar pentru a realiza aceste lucruri calcam in picioare pe oricine, nu conteaza ca e din familie sau simpla cunostinta, sau poate nici atat....

Lumea se schimba, Anticristul se instaleaza incet, incet pe nesimtite... iar noi il lasam, il acceptam, chiar il laudam. Aduce pace, bunastare, impacare intre oameni, aparent totul e perfect. Insa nu e. Adevarata e vorba aceea cum ca atunci cand lucrurile merg prea bine(aparent) "pute" ceva. Timpul trece prea repede, asta e stiut de un deceniu pentru noi. Insa ne-am intrebat de ce nu avem timp de nimic? Abia apucam sa facem ceva si e gata ziua.. Eu cred ca fiecare s-a intrebat, insa i s-a parut prea neinsemnata aceasta intrebare pentru a-i acorda deplina atentie, sau a dat un raspuns care aparent l-a multumit. Si eu ma intreb lucrurile acestea zilnic, insa le ignor. Din fericire, un eveniment intamplat ieri m-a facut sa ma trezesc. Nu voi da nume, insa o persoana pe care am intalnit-o(pe care defapt o intalnesc saptamanal insa am evitat sa discut mai multe in ultimele luni, poate pentru ca stiam ca e ceva putred, dar nu aveam puterea de a recunoaste, de a schimba ceva), m-a simtit si in timp relativ scurt am reusit sa imi dau seama de multe lucruri care se petrec cu lumea, societatea, implicit ma afecteaza si pe mine desi uneori tin sa ma retrag de lume. Te invadeaza chiar si in cercul tau, iar daca nu esti destul de puternic te lasi dus de unele ganduri, sentimente, trairi, pe care ti le insusesti poate doar pentru ca "asa sunt toti, asa fac toti". Si ti se pare totul normal.
Motivul tuturor problemelor noastre se rezuma la unul singur: lipsa lui Dumnezeu din viata noastra, din casa noastra, din familia noastra. Suntem prea ocupati pentru Dumnezeu. Avem servici, unii scoala, ajungem obositi acasa unde mai avem si de lucru iar seara ne prinde un film sau emisiunile tv pe care le vedem dormitand. Posibil mai indrugam o rugaciune invatata de la gradinita din memorie, insa fara a fi constienti de ceea ce zicem, de a trai ceea ce ne rugam. Si picam in somn, trezindu-ne ingroziti in urmatoarea dimineata de gandul ca avem de luat tot acest traseu de la inceput. Si cand vine sfarsitul de saptamana, abia asteptam sa stam si noi "sa ne odihnim"(de fapt, sa vegetam) mai mult. Am auzit luna trecuta de la o persoana din interiorul scolii ca odihna se face prin lucru, prin alt lucru. Vrei sa te odihnesti, schimbi activitatea, insa nu e bine sa stai. Acum imi dau seama ca acest lucru e absolut real.
Ar fi bine sa ne gandim la asta, sa incercam sa ne ridicam prin propriile forte, sa fim puternici in dorinte, in gandire, in fapte. Si sa nu uitam de Dumnezeu, pentru ca El ne da toata puterea de care avem nevoie spre a birui.
Va las ca si meditatie urmatoarele:

"Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa."

Revenire la viata

"Doamne, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine te voi inalta!" (Isaia 25:1)

Dupa o lunga absenta din biserica, perioada in care am simtit si lipsa partasiei, a relatiei cu Dumnezeu, am revenit. Acest lucru s-a intamplat azi, dandu-mi din nou viata. Nu stiu daca va puteti imagina starea pe care o provoaca in sufletul unui om lipsa lui Dumnezeu. E o stare seaca, o stare in care nu esti multumit de nimic chiar si cand ai totul, ti se pare ca nu ai motive intemeiate pentru a trai, esti ca o leguma. Insa, dupa ce (re)intri in prezenta Lui, sub autoritatea Lui, viata ta este fericire, implinire, are un rost, ai un drum. Acest sentiment m-a cuprins si pe mine azi cand m-am dedicat din nou lui Dumnezeu. Vreau sa fiu si mai buna si mai ascultatoare de Domnul meu decat eram, si vreau sa nu mai cad in capcanele diavolului care incerca sa ma convinga(si a reusit, pentru o vreme) de existenta caii de mijloc.Am incercat sa fac compromisuri, si asta din pricina unei iubiri. Nu mai pot trai asa, am nevoie de prezenta Lui in totalitate. El nu vrea jumatati de masura. Mi-e foarte greu, dar eu ma incred total in El, pentru ca El stie bine ce face.

"Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!" ( Neemia 9:5b) Amin!