7 ianuarie 2012

Cateva ganduri

La inceput de an, doresc sa scriu din lucrurile pe care le-am constientizat in aceste zile, dupa lupte...aparent "seculare", adica interminabile...cu niste ganduri.

Biserica, ca institutie, in zilele nostre, e mult compromisa din pricina pacatului des acceptat. Insa Biserica cea reala, trupul lui Christos, Mireasa Sa, ramane in veci neintinata, deoarece El nu ar permite ca aceasta sa se compromita. Ca un mire care-si iubeste aleasa si o doreste curata, pentru el..asa ne doreste si Christos pentru El. Si atunci, inchinarea noastra va putea fi curata, daca nu ne mai uitam la cei din jur, ci cautam noi sa fim un exemplu, in smerenie. Sa fim sfinti, precum El e sfant. Dumnezeu ne-a trimis ca pe niste oi in mijlocul lupilor(Matei 10:16). Asta inseamna ca vor exista si in biserica oameni nenascuti din nou, care traiesc in pacat...e sansa la mantuire pentru ei, deoarece aud Cuvantul, insa sunt si instrumente in mana celui rau. O spun cu mare tristete...insa cauta sa aduca dezbinare si sa fie pricina de poticnire pentru cei alesi.

Interiorul e mai important decat exteriorul...insa exteriorul e consecinta interiorului. Consider ca un duh smerit, ascultator si in permanenta partasie cu Duhul Domnului nu poate sa ghideze trupul intr-o asemanare cu un trup al unei persoane al carei duh e adormit in greseli si pacate, si condus de duhuri necurate. Astfel ca, o persoana care Il are pe Christos ca Domn si Mantuitor personal, trebuie sa se distinga de cei din lume si prin exterior, nu doar prin interior. Cum poate Duhul lui Christos, care traieste in mine, sa ma faca o pricina de pacatuire pentru cei din jur? Sau sa se asemene lumii? Dumnezeu nu se contrazice. ("Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine." Galateni 2:20)

Ispita...de multe ori e puternica, iar diavolul cauta sa ne trezeasca firea in permanenta. Iar daca reuseste sa ne faca sa alegem gresit, a castigat. Pentru ca Duhul se indeparteaza de la noi. Si incet constiinta moare. Trebuie sa fim in permanenta constienti ca.."Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume." (1 Ioan 4:4b).

Roada Duhului trebuie sa fie vizibila de cei din jurul nostru. Si din pacate, deseori lipseste cu desavarsire, fiind inlocuita de faptele firii..din care nu face parte doar curvia, preacurvia, inchinarea la idoli, uciderile, betiile, ci si mania, certurile, invidii, imbuibari, neintelegeri. Carora prea des le lasam loc in viata noastra, iar Domnul zice clar ca nu vin din Duh, ci din fire. Si cred ca unde este roada Duhului(dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, infranarea poftelor, bunatatea, blandetea, credinciosia), nu este loc de faptele firii.

Dumnezeu ne vrea sfinti, dupa cum El insusi este Sfant. (Levitic 20:26a). Suntem in vremea in care mai putem cauta sfintirea si ne mai putem sfinti, insa la finele veacului acest lucru va fi imposibil, dupa cum ni se relateaza in Apocalipsa 22:11 : "Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!"


Fie ca Domnul sa ne tina pe Calea Sa..de la care cu niciun chip sa nu ne abatem. Suntem niste pelerini in drum spre cetatea cereasca, si acesta trebuie sa fie scopul nostru primordial: sa-L vedem fata-n fata pe Creator, pe Regele, pe Dragul inimilor noastre. Pe Domnul si Mantuitorul, care ne-a iubit, si pe care-L iubim din pricina ca El ne-a iubit intai. Aceasta ne va da si ravna necesara de a lucra pentru El si imparatia Lui pe acest pamant unde suntem calatori, pentru acea Imparatie in care actualmente suntem robi, insa cand vom ajunge acolo vom avea dreptul deplin de fii mostenitori ai Tatalui nostru ceresc!

Slavit sa fie Domnul! In veci, Amin!