28 februarie 2010

Comoditatea omoara

Cum ne putem permite noi, crestinii, sa stam asa frumos in banca noastra cand e o sete imensa dupa Dumnezeu si Evanghelie?
Cum oare ne este noua asa de greu sa postim, sa ne rugam, sa citim Biblia, zilnic! cand satanistii tin post ca noi sa slabim spiritual?!
Cum ne lasam noi asa amagiti de cel rau cand Domnul ne cheama sa mergem si sa propovaduim, iar noi preferam sa mergem la fotbal decat in "pustie"?
Vai, cu ce prostii ne pierdem vremea multi dintre crestini, nefiind capabili sa o rascumparam!

Crestinismul, urmarea lui Christos, nu e ceva comod. Nu e deloc comod. Implica multe multe sacrificii. In primul rand trebuie sa iti omori eul, sinele. Sa iti pese de voia Sa mai mult decat a ta, de Imparatie mai mult decat de lucrurile pamantesti, de mantuirea oamenilor mai mult decat de reputatia ta. Prefera sa fi hulit si prigonit pentru ca ai spus, decat sa te alunge Dumnezeu la judecata caci ai tacut. Prefera sa fi acceptat de Dumnezeu, si prigonit pentru dreptate, decat acceptat, iubit, proslavit de oameni pentru minciuna, linguseli, falsitate. Nu e bine sa ai belsug, e bine sa traiesti modest. Daca se intampla sa ai belsug, e ferice sa poti darui, pana cand ramai doar cu cat ai nevoie! Si chiar si atunci sa continui a darui!
Prefer sa fac totul pentru Christos, si, intr-o imprejurare anume, sa mor, caci nu mi-e nadejdea pe pamant, decat sa am zile multe si amare, departe de El, si sa plang o vesnicie caci nu sunt cu El. Nu focul, jarul incins si altele fac iadul infricosator, ci faptul ca Dumnezeu nu e acolo. Ajunge sa fie acolo Satan, unde isi va arata adevarata fata si va rade de cei de acolo, nu fata care si-o arata acum, de drept si darnic. Raiul nu e facut minunat de floricele, de miresme incantatoare, ingerasi ce canta la harfa sau altele, ci prezenta neconditionata a lui Dumnezeu face raiul o splendoare, o stare neincetata de lauda si multumire lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu se va arata in toata slava Lui, iar copiii Sai vor putea sa se bucure impreuna cu El o vesnicie! Si doar acolo Il vor intelege si descoperi pe deplin!

Fa bine dar, daca ai avut ocazia sa auzi de El si sa Il cunosti, dedica-i-te Lui in intregime si asculta de El. Orice ti-ar da e spre binele tau. Daca doar ai auzit de El, si nu Il cunosti, nu mai ezita, si preda-te lui Christos. Degeaba traiesti aici bine, cand dincolo Inselatorul isi va bate joc de tine. Caci el te uraste, nu te iubeste. Dumnezeu te iubeste si te vrea impreuna cu El. Atat de mult te iubeste ca a murit pentru tine! Ce lucru minunat! Satan vrea moartea ta ca El sa rada si sa traiasca. Nu ii pasa de tine, doar se foloseste de tine pentru a-si atinge scopul. E egoist. Nu te doreste pt el, nicidecum. Te amageste doar ca sa nu fi al lui Dumnezeu. Ca sa faca rau. Daca nu ai auzit de Dumnezeu si de dragostea Lui pentru tine, ma bucur ca ai acum ocazia. Oricare ar fi starea ta, te provoc sa Il lasi pe Dumnezeu sa intre in viata ta. Fi al Sau! Doreste-ti asta! Nu vei regreta!

Fie ca, in aceasta zi, Dumnezeu sa te binecuvanteze!

27 februarie 2010

O mie de puncte

Un creştin care se mândrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte că era la poarta cerului. Cu litere uriaşe, pe frontispiciul porţii scria: "Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Îngerul l-a întrebat:
- Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toata sfinţenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia şi am ajutat la răspândirea ei.
- Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct. Ai mai făcut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ? A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adânc şi a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!

5 februarie 2010

Să studiem...o poezie!

Deşi nu am darul de a canta, Domnul a investit în mine cu darul recitării, citirii. Îmi plac foarte mult poeziile, şi din multe m-a învâţat Domnul diverse lucruri, ceea ce El a dorit la vremea potrivită. Acum aş dori să postez o poezie a fratelui Traian Dorz, în care se punctează pe rând, în câte-o strofă, câte un lucru important pentru un creştin. Poezia se numeşte Fii credincios.

1. importanţa credinţei

Fii credincios, suflete-al meu,
cum ţi s-a spus, până la moarte,
că-n toate Însuşi Dumnezeu

purta-ţi va grija-n orice parte.

2. importanţa relaţiilor/socializării

Mergi până poţi, cu drag, la toţi
ori pot, ori nu pot să te cheme -
şi-atunci când nici tu n-ai să poţi
te vor căuta ei! - nu te teme.


3. importanţa dărniciei

Dă, până ai, din vremea ta
sau pâinea ta, cu bucurie
şi-atunci când tu nu vei avea
o mie au să-ţi dea şi ţie.

4. importanţa studierii/trăirii Cuvântului lui Dumnezeu(a Bibliei)

Strângi cât mai mult Cuvântul Sfânt
cu grijă-n inimă şi-n minte
căci vor veni iar vremuri când
să fie-o secetă fierbinte.

5. importanţa postului/înfrânării/cumpătării

Învaţă să te înfrânezi -
cât încă ai, fii cu răbdare
şi-atunci când ai să-nfometezi,
n-ai să-ţi vinzi cerul pe-o mâncare.

6. importanţa suferinţei(în suferinţă Dumnezeu doreşte să ne înveţe ceva; să nu căutăm o viaţă în plăceri, aşa cum le percepe lumea, aşa ceva nu se cade şi nu se poate la un copil de Dumnezeu!)

Învaţă, suflete al meu,
în chinuri a-ţi găsi plăcere
căci mai de preţ e Dumnezeu
ca tot ce pentru El s-ar cere!