20 ianuarie 2009
31 decembrie 2008
La multi ani!
La multi ani dragii mei! Multa binecuvantare in Noul An!
Va las o cantare care a fost in seara asta in inima mea...splendida.. cei care nu stiti muzica cititi versurile. Domnul sa va binecuvanteze!
O cântare de marire am în inima mereu
De când L-am gasit pe Isus la Calvar.
El mi-a dat odihna sfânta,
Pace sufletului meu,
Si sunt liber, fericit prin al Sau har.
/: Inima mea cânta azi cântarea,
Plina de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cânta,
Ca acei din valea plângerii. :/
Cât de mult doream sa aflu
Drumul cel adevarat,
Cineva sa-mi ia pacatul dureros.
Am aflat ca El osânda la Golgota a purtat,
Si-am venit atunci la cruce bucuros.
Câta frica si-ntuneric pe cararea mea era
Când umblam ratacitor fara Isus!
Am adus la El povara
Si de-atunci în viata mea,
Bucuria si lumina au patruns.
Merg spre casa unde vesnic
Fericirea voi gusta,
În eternul, fericitul meu palat.
Fata-n fata în marire pe Isus îl voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat.
Amin!
Va las o cantare care a fost in seara asta in inima mea...splendida.. cei care nu stiti muzica cititi versurile. Domnul sa va binecuvanteze!
O cântare de marire am în inima mereu
De când L-am gasit pe Isus la Calvar.
El mi-a dat odihna sfânta,
Pace sufletului meu,
Si sunt liber, fericit prin al Sau har.
/: Inima mea cânta azi cântarea,
Plina de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cânta,
Ca acei din valea plângerii. :/
Cât de mult doream sa aflu
Drumul cel adevarat,
Cineva sa-mi ia pacatul dureros.
Am aflat ca El osânda la Golgota a purtat,
Si-am venit atunci la cruce bucuros.
Câta frica si-ntuneric pe cararea mea era
Când umblam ratacitor fara Isus!
Am adus la El povara
Si de-atunci în viata mea,
Bucuria si lumina au patruns.
Merg spre casa unde vesnic
Fericirea voi gusta,
În eternul, fericitul meu palat.
Fata-n fata în marire pe Isus îl voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat.
Amin!
30 decembrie 2008
Viata adevarata
Astazi am inteles suveranitatea lui Dumnezeu. Am mai inteles ca de fiecare data cand pacatuiesti trebuie sa mergi la El smerit si sa iti marturisesti pacatul. Si El iti da bucurie. Bucuria Lui, bucuria mantuirii Sale, bucuria trairii cu El. Nu am cuvinte sa exprim mai multe, asa sunt de fericita. Va las un link catre un material despre Bucuria Mantuirii. Va indemn din toata inima sa cititi.
http://www.rcrwebsite.com/joy1.htm
In timp ce ma rugam, mi-au venit in minte versetele unei cantari "Doamne, Tu ce misti chiar muntii! Esti un Maret Salvator!" Amin, Doamne Isuse.
http://www.rcrwebsite.com/joy1.htm
In timp ce ma rugam, mi-au venit in minte versetele unei cantari "Doamne, Tu ce misti chiar muntii! Esti un Maret Salvator!" Amin, Doamne Isuse.
28 decembrie 2008
Cantare
De dimineata la biserica am indraznit sa cant...singura..in fata. Pentru prima data in fata bisericii. Colinda pregatita din seara precedenta, am facut un negativ cu taieturi si lipituri, traducere facuta de Vasi.. A iesit bine doar ca de emotii m-a cam acoperit negativul. Noroc ca era afisat cantarea pe perete si ma puteau urmari cei din sala(avand in vedere ca e noua cantarea pentru ei, nu puteau canta cu mine). Textul cantarii il gasiti la fratemeu pe blog (God rest ye merry - Va tie Dumnezeu voiosi), negativul il dau la cerere celor ce vor sa cante colinda in biserica (negativul e prelucrarea mea dupa Kitaro).
27 decembrie 2008
Povestea Craciunului in curtea mea
E ultima zi de Craciun... e pe sfarsite. Eu voi mai fi azi "musafir"(in sfarsit), la matusa:). Si cred ca si voi mai aveti vizite de realizat azi. A fost un Craciun frumos, reusit, lume multa, cu prezenta lui Dumnezeu mai mult sau mai putin in mijlocul nostru.
In Ajun, am ajuns la biserica, dupa o disputa intreaga zi cu tata din cauza unor probleme pe care nu doresc sa le divulg aici, cu o ora intarziere( problema a fost si cu parul, care nu vroia nici cum sa stea cret; a stat vreo 2 ore cret si apoi 2 zile ondulat). Programul la biserica a fost frumos, divin, ca intotdeauna.. doar sufletul meu era cam departe de tot. S-a terminat si programul, cu o cuvantare(nicidecum nu vreau sa ii zic predica, a fost prea frumos) a fratelui Marin! Bravo, Domnul sa va rasplateasca. Urmeaza, ca de obicei in seara de Ajun la oamenii care se pragatesc de colinda, repetarea colindelor. Anul acesta am fost cu copiii de la Awana la colindat, prin Carpati doar, si am trecut si pe la 3 tinere(printre care si la mine). A fost frumos, colinde selecte, pana ajungeam la et 4 ramaneam fara respiratie(dar asta e partea a2-a)...Pe drum povesti, zanganit de intrumente pentru colindele copiiilor pe strada, colindatori am vazut putini prin cartier, probabil nu ne-am sincronizat pe drum. Am ajuns acasa in jur de ora 23, dupa care au urmat vreo 2 ore la telefon ( care m-au facut foarte fericita ), povesti cu Vasi si somn(in sfarsit:D).
In prima zi de Craciun trezirea s-a realizat cu greu, din cauza noptii precedente, aproximativ pe la orele 12. Va dati seama graba, la 13 am fost in Ruseni, la bunicii din partea mamei. Aveam colinde pe telefon si am ascultat destul de multe acolo. Haios a fost faptul ca bunicul(caruia ii zic tati) a umblat cu telefonul in mana prin casa cand avea ceva de pregatit. Bunica(mami), desi bolnava, era foarte atasata de ceea ce facem, cum suntem, cum petrecem. Bucate traditionale, facute in casa, foarte bune. De prajituri sa nu mai zic. Dar nu aceasta e esenta Craciunului, si din fericire bunicii mei stiu. De aceea la ei nu auzi intr-una "serviti, serviti". Bun. Plecam din Ruseni(cu mainile pline, ca intotdeauna), si ne indreptam spre Decebal (satul natal a lui tata, unde acuma sta unchiul Aurel-fratele mai mic a lui tata, impreuna cu sotia lui, matusa Rodica). Tin sa precizez ca pentru a ajunge dintr-un sat in altul ai de batut o parte a Somesului dintr-un capat in celalalt. Ruseni-ul e pe o strada paralela cu aceea ce duce la aeroport, adica e catre Zalau, iar satul Decebal e pe strada ce duce in Carei, Oradea. Va inchipuiti. Dar asta nu a fost o problema, normal, fiind obisnuiti cu drumul de ani buni. Ajunsi in Decebal, acolo ne intalnim, pe langa gazde, si cu fratele mai mare a lui tata, unchiul Nelu, impreuna cu sotia Margareta, si cu Florin, verisorul nostru insotit de viitoarea sotie, Dana. Mai erau acolo, insa pe picior de plecare, sora matusei impreuna cu familia. Timp placut, insa bazat mai mult pe "serviti, serviti", mai ales de bautura, si pe glume, povesti. Hristos nu era acolo. Plecam din Decebal, ajungem acasa dupa-masa, dupa 16. Eu la 18 trebuia sa fiu in celalalt capat de oras, unde incepeam colinda cu colegii mei din clubul Rotaract. Reusesc sa ma pregatesc si sa nu intazii(Daniela a fost foarte fericita ca am coborat la timp in fata blocului), luam taxi si ajungem nu foarte intarziati. Ajunsi acolo, nestiind ce colindam, am inceput cu "Domn, Domn sa-naltam", iar pe drum am mai imbogatit repertoriul. A fost o seara friguroasa, insa noi aveam caldura in inima, care nu a permis frigului sa ne atinga. Distante foarte mari facute cu taxi-ul(gen m16-soarelui), in rest pe jos. Seara frumoasa, dar si obositoare. Ajunsa acasa dupa 4, nu vroiam sa vad altceva decat patul - si nici pe acela nu l-am vazut foarte bine, caci eram adormita si am picat direct in el. Intr-o seara sa colinzi 19 persoane, si sa poti sta si la fiecare putin, macar 30 de minute, e greu.
A doua zi de Craciun a fost o zi in care am fost gazda. De dimineata, vizita devenita deja traditie, matusa Rodica si unchiul Aurel. M-am trezit pe la 10, auzindu-le vocile(le povestise tata de seara precedenta si au zis sa ma lase sa dorm). Insa nu se cade. Repede m-am umbracat cu o fusta si o camasa si am mers si eu in camera mare. La vreo doua ore, dupa putin timp ce m-am pus in pat, intentionand sa dorm, apare tati. Dupa ce a plecat tati, iar liniste vreo 2 ore, in care am fost la magazin(s-a terminat Activia) si cand ma pun si eu putin, in liniste(tata dormea) la calculator, suna la usa. Ghici cine! Matusa Delia (sora mamei) cu unchiul Dorel. Ii primesc, graba sa aranjez toate, in final, dupa vreo 10 minute ajungem si la masa ( l-am trezit pe tata sa ii tina la povesti intre timp ). Vizita placuta, prezentarea cadourilor de Craciun, totul frumos si familiar ca de obicei. Nu apuca sa plece ei, ca apare primul grup dintre prietenii mei(erau invitate fetele, dar nu era sa vina fara iubiti). Apar Alina, Timi si Anto. Eu eram pe holul dintre camere, catre usa tata iar intre noi matusa si unchiul. Se aud batai in usa. Tata deschide, Alina crezand ca deschid eu, il intampina cu "buh" :)) Ne-am distrat apoi de aceasta intamplare. Dupa un timp in care noi ne-am acomodat in camera, apar si restul, pe rand: Laura si Iulia, iar apoi Ramona si Vlad. La inceput am servit(de ce sa neg, ca am servit si eu), apoi ne-am pus pe jocuri. Carti, septica, cu 2 pachete de carti(doar eram 8). Muzica data la maxim in casti wireless(dormea tati), dar se auzea perfect pentru fundal. Septica cu pedepse. Desi eram ametita de oboseala, am reusit sa nu pierd, si de doua ori am terminat prima. Vlad s-a suparat pe mine ca i-am dat lui Anto o pedeapsa "Sa-ti fie de bine"(manca). Nu eram in stare sa gandesc pedepse. Dupa ce ne-am plictisit de septica, am inceput sa ne separam, unii cu table, altii cu sah, iar altii cu domino. A fost frumos. Cand am terminat si cu acestea, am inceput mima. A fost jocul care a durat cel mai mult. Asa cum au venit, asa si au plecat. Tot pe rand. Ultimii au plecat pe la 12. Am strans repede, l-am trezit pe tata sa mearga dupa Vasi, si m-am culcat. Fericita, desigur, caci demult nu am avut o intalnire de genul. Aceste fete sunt o parte dintre cei cu care ieseam zilnic acuma cativa ani, si sunt fetele cu care ies mereu vara. Imi era dor... Desigur, din seara aceasta(si ziua, pot sa zic) nu au lipsit mesajele cu Alex - au fost pe putin 100 - de care imi era la fel de dor, in timpul scolii niciunul nu are timp.
Sa nu va zic la cat m-am trezit azi. Ma suna Alex la 12 45 ca merge la munte cu niste prieteni, si era foarte mirat "Gabi, dormi la ora asta? Nu pot sa cred". Asta pentru ca eu eram mereu treaza pe 7 dimineata, si uneori il mai trezeam si pe el.
Ai mei au fost plecati la plimbare si dupa ce au revenit au inceput sa se joace table. Ii aud, caci sunt dincolo. Merg si eu acolo, sa asist, iar apoi sa joc. Cu castigatorul, desigur.
O poza cu mine din a2-a zi de Craciun.
In Ajun, am ajuns la biserica, dupa o disputa intreaga zi cu tata din cauza unor probleme pe care nu doresc sa le divulg aici, cu o ora intarziere( problema a fost si cu parul, care nu vroia nici cum sa stea cret; a stat vreo 2 ore cret si apoi 2 zile ondulat). Programul la biserica a fost frumos, divin, ca intotdeauna.. doar sufletul meu era cam departe de tot. S-a terminat si programul, cu o cuvantare(nicidecum nu vreau sa ii zic predica, a fost prea frumos) a fratelui Marin! Bravo, Domnul sa va rasplateasca. Urmeaza, ca de obicei in seara de Ajun la oamenii care se pragatesc de colinda, repetarea colindelor. Anul acesta am fost cu copiii de la Awana la colindat, prin Carpati doar, si am trecut si pe la 3 tinere(printre care si la mine). A fost frumos, colinde selecte, pana ajungeam la et 4 ramaneam fara respiratie(dar asta e partea a2-a)...Pe drum povesti, zanganit de intrumente pentru colindele copiiilor pe strada, colindatori am vazut putini prin cartier, probabil nu ne-am sincronizat pe drum. Am ajuns acasa in jur de ora 23, dupa care au urmat vreo 2 ore la telefon ( care m-au facut foarte fericita ), povesti cu Vasi si somn(in sfarsit:D).
In prima zi de Craciun trezirea s-a realizat cu greu, din cauza noptii precedente, aproximativ pe la orele 12. Va dati seama graba, la 13 am fost in Ruseni, la bunicii din partea mamei. Aveam colinde pe telefon si am ascultat destul de multe acolo. Haios a fost faptul ca bunicul(caruia ii zic tati) a umblat cu telefonul in mana prin casa cand avea ceva de pregatit. Bunica(mami), desi bolnava, era foarte atasata de ceea ce facem, cum suntem, cum petrecem. Bucate traditionale, facute in casa, foarte bune. De prajituri sa nu mai zic. Dar nu aceasta e esenta Craciunului, si din fericire bunicii mei stiu. De aceea la ei nu auzi intr-una "serviti, serviti". Bun. Plecam din Ruseni(cu mainile pline, ca intotdeauna), si ne indreptam spre Decebal (satul natal a lui tata, unde acuma sta unchiul Aurel-fratele mai mic a lui tata, impreuna cu sotia lui, matusa Rodica). Tin sa precizez ca pentru a ajunge dintr-un sat in altul ai de batut o parte a Somesului dintr-un capat in celalalt. Ruseni-ul e pe o strada paralela cu aceea ce duce la aeroport, adica e catre Zalau, iar satul Decebal e pe strada ce duce in Carei, Oradea. Va inchipuiti. Dar asta nu a fost o problema, normal, fiind obisnuiti cu drumul de ani buni. Ajunsi in Decebal, acolo ne intalnim, pe langa gazde, si cu fratele mai mare a lui tata, unchiul Nelu, impreuna cu sotia Margareta, si cu Florin, verisorul nostru insotit de viitoarea sotie, Dana. Mai erau acolo, insa pe picior de plecare, sora matusei impreuna cu familia. Timp placut, insa bazat mai mult pe "serviti, serviti", mai ales de bautura, si pe glume, povesti. Hristos nu era acolo. Plecam din Decebal, ajungem acasa dupa-masa, dupa 16. Eu la 18 trebuia sa fiu in celalalt capat de oras, unde incepeam colinda cu colegii mei din clubul Rotaract. Reusesc sa ma pregatesc si sa nu intazii(Daniela a fost foarte fericita ca am coborat la timp in fata blocului), luam taxi si ajungem nu foarte intarziati. Ajunsi acolo, nestiind ce colindam, am inceput cu "Domn, Domn sa-naltam", iar pe drum am mai imbogatit repertoriul. A fost o seara friguroasa, insa noi aveam caldura in inima, care nu a permis frigului sa ne atinga. Distante foarte mari facute cu taxi-ul(gen m16-soarelui), in rest pe jos. Seara frumoasa, dar si obositoare. Ajunsa acasa dupa 4, nu vroiam sa vad altceva decat patul - si nici pe acela nu l-am vazut foarte bine, caci eram adormita si am picat direct in el. Intr-o seara sa colinzi 19 persoane, si sa poti sta si la fiecare putin, macar 30 de minute, e greu.
A doua zi de Craciun a fost o zi in care am fost gazda. De dimineata, vizita devenita deja traditie, matusa Rodica si unchiul Aurel. M-am trezit pe la 10, auzindu-le vocile(le povestise tata de seara precedenta si au zis sa ma lase sa dorm). Insa nu se cade. Repede m-am umbracat cu o fusta si o camasa si am mers si eu in camera mare. La vreo doua ore, dupa putin timp ce m-am pus in pat, intentionand sa dorm, apare tati. Dupa ce a plecat tati, iar liniste vreo 2 ore, in care am fost la magazin(s-a terminat Activia) si cand ma pun si eu putin, in liniste(tata dormea) la calculator, suna la usa. Ghici cine! Matusa Delia (sora mamei) cu unchiul Dorel. Ii primesc, graba sa aranjez toate, in final, dupa vreo 10 minute ajungem si la masa ( l-am trezit pe tata sa ii tina la povesti intre timp ). Vizita placuta, prezentarea cadourilor de Craciun, totul frumos si familiar ca de obicei. Nu apuca sa plece ei, ca apare primul grup dintre prietenii mei(erau invitate fetele, dar nu era sa vina fara iubiti). Apar Alina, Timi si Anto. Eu eram pe holul dintre camere, catre usa tata iar intre noi matusa si unchiul. Se aud batai in usa. Tata deschide, Alina crezand ca deschid eu, il intampina cu "buh" :)) Ne-am distrat apoi de aceasta intamplare. Dupa un timp in care noi ne-am acomodat in camera, apar si restul, pe rand: Laura si Iulia, iar apoi Ramona si Vlad. La inceput am servit(de ce sa neg, ca am servit si eu), apoi ne-am pus pe jocuri. Carti, septica, cu 2 pachete de carti(doar eram 8). Muzica data la maxim in casti wireless(dormea tati), dar se auzea perfect pentru fundal. Septica cu pedepse. Desi eram ametita de oboseala, am reusit sa nu pierd, si de doua ori am terminat prima. Vlad s-a suparat pe mine ca i-am dat lui Anto o pedeapsa "Sa-ti fie de bine"(manca). Nu eram in stare sa gandesc pedepse. Dupa ce ne-am plictisit de septica, am inceput sa ne separam, unii cu table, altii cu sah, iar altii cu domino. A fost frumos. Cand am terminat si cu acestea, am inceput mima. A fost jocul care a durat cel mai mult. Asa cum au venit, asa si au plecat. Tot pe rand. Ultimii au plecat pe la 12. Am strans repede, l-am trezit pe tata sa mearga dupa Vasi, si m-am culcat. Fericita, desigur, caci demult nu am avut o intalnire de genul. Aceste fete sunt o parte dintre cei cu care ieseam zilnic acuma cativa ani, si sunt fetele cu care ies mereu vara. Imi era dor... Desigur, din seara aceasta(si ziua, pot sa zic) nu au lipsit mesajele cu Alex - au fost pe putin 100 - de care imi era la fel de dor, in timpul scolii niciunul nu are timp.
Sa nu va zic la cat m-am trezit azi. Ma suna Alex la 12 45 ca merge la munte cu niste prieteni, si era foarte mirat "Gabi, dormi la ora asta? Nu pot sa cred". Asta pentru ca eu eram mereu treaza pe 7 dimineata, si uneori il mai trezeam si pe el.
Ai mei au fost plecati la plimbare si dupa ce au revenit au inceput sa se joace table. Ii aud, caci sunt dincolo. Merg si eu acolo, sa asist, iar apoi sa joc. Cu castigatorul, desigur.
O poza cu mine din a2-a zi de Craciun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)