Cel mai frumos revelion

Oricât am încerca să mascăm neliniştea din sufletul nostru, faptul că nu suntem nicicum fericiţi, prin mâncare, băutură, petreceri, concerte, compania unor prieteni sau a unor oameni faimoşi, nu vom reuşi să ascundem şi de noi aceste lucruri. Iar atunci când suntem puşi faţă-n faţă cu noi, când e necesar să stăm singuri, ne dăm seama că în noi e un mare gol...o mare lipsă...o mare nemulţumire.
Sărbătoarea Anului Nou trebuie să aducă bucurie, însă o bucurie sfântă, nu o bucurie dată de mâncare şi băutură. Îţi dă fericire să petreci relativ singur, trupeşte, însă să te bucuri de prezenţa Lui, să stai în părtăşie cu El..nimic altceva nu contează.

Să sfârşeşti anul cu Domnul Isus, şi să intri în anul nou la braţ cu El e cel mai minunat fel în care poţi sărbători! Rugăciunea mea este ca fiecare dintre noi să intre în 2010 împreună cu Domnul nostru iubit şi scump, Isus Hristos! Fie ca voia Lui să se îndeplinească în acest an pentru fiecare, căci voia Lui e bună, plăcută şi desăvârşită! Domnul să vă fie desfătarea, şi El să vă dea tot ce vă doreşte inima!

Schimbare

A ajuns Dumnezeu cu ordinea în hotelul vieţii mele la o altă cameră! Şi anume la camera blogului. După ce luni întregi a lucrat în alte camere, şi a modificat totul după bunul Său plac, azi a luat decizia să intre în acesta cameră, în care se găsesc de toate. Şi a luat decizia să nu arunce nimic, ca totul să rămână de mărturie, în schimb a hotărât să domnească peste această cameră, ca haosul anterior să nu se mai producă. A pus tot ce era într-un colţişor pe o masă, unde deasupra a aşezat o hârtiuţă cu titlul "Amintiri. Trecut. Istorie", luând decizia ca tot ce acolo se găseşte să rămână doar ca într-un muzeu, nimic mai mult. Şi punându-se pe tronul acestei mici şi neînsemnate cămăruţe, El va face ca de acum totul să fie aici după voia Lui cea Sfântă şi spre Slava Lui.

Eu mă bucur să fac voia Lui, mă bucur că pot să Îl slujesc. Sunt neînsemnată în toată această lume, însă în acelaşi timp preţioasă pentru că El mă iubeşte şi e alături de mine. Însă toată slava şi gloria sunt ale Lui, nimic nu-mi aparţine mie! Dumnezeu fie lăudat pentru felul Său minunat de a lucra în vieţile noastre, de a ne scoate din mizerie, din moarte, şi a ne aduce la viaţă prin Fiul Său iubit, făcându-ne lucrători destoinici pentru orice lucrare bună! Slavă Lui pentru toate acestea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Îndragostire şi iubire

Aproape toţi confundă iubirea cu îndrăgostirea. Revistele pentru femei, telenovelele, filmele, literatura, majoritatea oamenilor, cu excepţia câtorva autori, preamăresc momentul îndrăgostirii, de parcă ar fi esenţa adevăratei iubiri. Şi, totuşi, ar fi de ajuns bunul simţ ca să înţelegem că experienţa îndrăgostirii este foarte diferită de starea permanentă a iubirii.
În civilizaţia în care trăim astazi, când orice lucru are o valoare datorită cererii lui pe piaţă, când imaginea unui produs contează mai mult decât produsul în sine, când mijloacele de comunicare au devenit atât de puternice încât au creat adevărate modele de comportament, iubirea şi drumul de evoluţie personală, spiritul, au foarte puţină importanţă, sunt lipsite de valoare aproape pe tot globul pământesc. În această societate, îndrăgostirea este trăită ca iubire, întrucât ceea ce contează este imaginea unui individ şi nu maturitatea lui. Mass-media desfăşoară o acţiune de planificare a gândurilor, a sentimentelor: oricum, toţi gândesc la fel, iubesc sau cred că iubesc la fel. Diversitatea, ceea ce se îndepărtează de model, este trăită ca element perturbător, deviant. Într-o astfel de societate, în care viaţa fiecăruia este copleşită de muncă, de angajamente, în care sentimentul singurătăţii, al abandonului se extinde cu disperare, iar comunicarea între persoane a dispărut aproape complet, sexul este considerat deseori singurul act care da impresia de comunicare, de căldură, de unire între fiinţele umane. Omul contemporan nu mai ştie să comunice nici prin cuvinte, nici prin gesturi, iar ceea ce pentru mine este ultima, chiar ultima formă de a comunica, şi care poate fi folosită doar într-un context anume - actul sexual - pentru multe persoane devine prima, singrua formă de comunicare. Atracţia sexuală faţă de partener te face să crezi că ai găsit marea iubire; mai mult, este condiferată o dovadă a intesităţii, a justeţei relaţiei, când, de fapt, este o dovadă a incapacităţii profunde de a comunica în alte moduri.
Astfel se confundă îndrăgostirea cu iubirea.

În continuare voi reda câteva caracteristici ale celor două stări, astfel încât cine citeşte să poată recunoaşte dacă propriile lui experienţe sunt momente de îndrăgostire sau, dimpotrivă, se află deja pe drumul iubirii.

• îndrăgostirea aparţine animalităţii omului, iubirea maturităţii lui. Pentru a te îndrăgosti nu e nevoie de curaj, e de ajuns să laşi lucrurile să meargă de la sine. Oamenii pot să îşi folosească mintea şi capacitatea de a transcende. Altfel ce diferentă ar fi între noi şi animale?
• în îndrăgostire sexul este hotărâtor, în relaţia de iubire este o opţiune. Multe persoane cred că sunt deştepte dacă trăiesc aşa cum trăiesc, mai degrabă în starea de îndrăgostire decât în cea de iubire, dar se poartă astfel doar pentru că nu vor să recunoască sărăcia emoţiilor lor şi incapacitatea lor de a comunica în alt mod care să nu fie sexual.
• în îndrăgostire realitatea este modificată, alterată, pentru a trăi relaţia; în iubire, realitatea devine parte integrantă din relaţia însăşi, o face să crească şi o întăreşte.
• în starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viaţa se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relaţie, întrucât împreună cu el ai construit sau construieşti un plan, un drum.
• îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile.
• îndrăgostirea ascunde o profundă singurătate lăuntrică, de vreme ce ne căutăm partenerul ca să ne simţim vii; în iubire interioritatea unuia, independentă, autonomă faţă de celălalt, se uneşte printr-o alegere cu cea a persoanei iubite, pentru a parcurge drumul împreună.
  
• îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu.
• în îndrăgostire extazul se produce doar cînd eşti cu partenerul; în starea de iubire, fericirea este un fundal constant al întregii vieţi.
• îndrăgostirea ne iluzionează că evoluăm, dar, de fapt, este doar o stare de exaltare a simţurilor sau a nevrozei; iubirea este, prin definiţie, creştere personală şi, prin urmare, colectivă.
• o dată ce îndrăgostirea a luat sfârşit, simţi un mare gol care poate nu face altceva decât să descopere golul care exista deja şi care acum a devenit şi mai amar; iubirea despre care vorbesc nu are în vedere sfârşitul, pentru că nu a plecat de la un gol!
• îndrăgostirea se teme de moarte; în starea de iubire morţile sunt mai multe, dar toate sunt anulate dacă ştii să le dai sens, semnificaţie.
• în îndrăgostire este negată limita; în iubire limita este căutată, recunoscută, acceptată, preamărită.
• în îndrăgostire raţiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important.
• îndrăgostirea este, prin natura ei, exclusivă, nu e universală.
• îndrăgostirea este o posesie, iubirea este dar.
• îndrăgostirea domină persoanele care o trăiesc; persoanele care se află pe drumul iubirii îşi gestionează împreună iubirea, nu sunt gestionate de ea.
• îndrăgostirea tinde spre fuziune: în general, imaginea partenerului, ochii, chipul lui...sunt reproduse în mod obsesiv. Iubirea se bazează pe alegeri continue.
• îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întpresc iubirea.
• îndrăgostirea este alcătuită doar din senzaţii; iubirea cuprinde, în plus, şi voinţă.
• de fapt, îndrăgpstirea este mai concordantă cu psihologia copilului, care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul şi imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, ţin cont de el.
• îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparentă; iubirea se hrăneşte din profunzimea celuilalt. iubirea nu poate fi niciodată superficială.
• îndrăgostirea ţine de o logică a consumului; iubirea de logica lui a fi, de logica conştiinţei.
• îndrăgostirea e ucisă de suferintă, iubirea înţelege suferinţa.
• în îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.
• îndrăgostirea este uşoară, dar te goleşte; iubirea e grea, dar te umple.

Citat din "Iubire" de Valerio Albisetii

Valoarea femeii

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

- Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

- Vrei sa stii intr-adevar?


El raspuse: Da!


Atunci incepu sa zica:


Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…


Imi pun intrebarea:

- Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.


Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.


El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.


Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.


El ii zise:

- Ceri mult.



Ea raspunse:

- Valorez mult.

Hristos este exemplul!

Zilele acestea, discutând cu diverse persoane, mi s-a arătat în stânga şi-n dreapta la felul în care acţionează diverşi creştini. Şi mi se motiva, prin exemplele date, că efectiv nu are sens să fii creştin, din moment ce mulţi sunt falşi, unii dintre ei fiind chiar lideri. Nu ştiu dacă ceea ce mi s-a spus este adevărat, şi nici nu doresc să ştiu pentru că e viaţa fiecăruia şi fiecare persoană va fi judecată de Cel care este în măsură să judece, şi anume de Dumnezeu.
Un lucru doar doresc să spun acelor persoane care au obiceiul să judece şi să acuze alte persoane pentru caderea lor spirituală, încercând să ispitească şi pe alţii, şi anume: nu trebuie să ne uităm la oamenii de lângă noi ca la nişte exemple totale, pentru că într-o zi şi ei vor cădea(mai bine dacă pică să îi ajutăm în acele momente nu să le mai dăm cu ciocanul în cap), ci noi să ne uităm la Hristos, iar El să fie exemplul după care să ne trăim viaţa. Iar eu doresc să mă uit la Hristos şi să trăiesc o viaţă sfântă, alături de El. Împreună cu fraţii şi surorile care doresc să Îi slujească dintr-o inimă curată, pentru că El nu ne obligă să trăim alături de El, iar dacă tu, o dată ce L-ai cunoscut, preferi totuşi calea lumii, e alegerea ta. Eu mă rog ca să rămân în voia Lui şi El să mă ajute să duc o viaţă curată, să fiu cu privirea îndreptată spre El toată viaţa mea, fară a mă uita înapoi spre ce am lăsat, la ispitele care vor veni sau la momentele în care am căzut. Dumnezeu să ne ajute să ducem o viaţă de sfinţenie, şi să fie cu noi, cu toţi!