Deşi nu e vineri, e poezie

Stînca

În furtunile vieţii, cînd în uragan eşti prins,
Atunci prinde-te de Stîncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vîrtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stîncă neclintit!

Cînd tulburată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita! Stînca-i mai tare, rămîi neclintit pe ea.
Cînd auzi un urlet mare de talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: "Domnul e biruitor!"

Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te miste de pe Stîncă ei nu pot.
Stînca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stînca stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stanca El-Sadai!

Cînd auzi în rîsul lumii vuietul asurzitor:
"Unde-i Domnul cu-ajutorul?, Unde-i Dumnezeul lor?"
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut,
Stînca poate să te ţină, şi pe nimeni n-a pierdut.

În talazurile urii, tu pe Stîncă să rămîi.
Stînca vieţii, Stînca slavei, Stînca dragostei dintîi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stînca noastră e mai tare, Stînca noastră e Hristos!

de Valentin Popovici

Misiune Tarna Mare

Astăzi am avut imensa bucurie de a participa la închinare în comuna Tarna Mare, unde, împreună cu fraţii şi surorile de acolo am avut un minunat timp de părtăşie, bucurându-ne şi lăudând pe Domnul nostru. Întâlnirea a avut loc la o sora acasă. Am postat câteva poze mai sus şi un filmuleţ în cele următoare.

Cel mai frumos revelion

Oricât am încerca să mascăm neliniştea din sufletul nostru, faptul că nu suntem nicicum fericiţi, prin mâncare, băutură, petreceri, concerte, compania unor prieteni sau a unor oameni faimoşi, nu vom reuşi să ascundem şi de noi aceste lucruri. Iar atunci când suntem puşi faţă-n faţă cu noi, când e necesar să stăm singuri, ne dăm seama că în noi e un mare gol...o mare lipsă...o mare nemulţumire.
Sărbătoarea Anului Nou trebuie să aducă bucurie, însă o bucurie sfântă, nu o bucurie dată de mâncare şi băutură. Îţi dă fericire să petreci relativ singur, trupeşte, însă să te bucuri de prezenţa Lui, să stai în părtăşie cu El..nimic altceva nu contează.

Să sfârşeşti anul cu Domnul Isus, şi să intri în anul nou la braţ cu El e cel mai minunat fel în care poţi sărbători! Rugăciunea mea este ca fiecare dintre noi să intre în 2010 împreună cu Domnul nostru iubit şi scump, Isus Hristos! Fie ca voia Lui să se îndeplinească în acest an pentru fiecare, căci voia Lui e bună, plăcută şi desăvârşită! Domnul să vă fie desfătarea, şi El să vă dea tot ce vă doreşte inima!

Schimbare

A ajuns Dumnezeu cu ordinea în hotelul vieţii mele la o altă cameră! Şi anume la camera blogului. După ce luni întregi a lucrat în alte camere, şi a modificat totul după bunul Său plac, azi a luat decizia să intre în acesta cameră, în care se găsesc de toate. Şi a luat decizia să nu arunce nimic, ca totul să rămână de mărturie, în schimb a hotărât să domnească peste această cameră, ca haosul anterior să nu se mai producă. A pus tot ce era într-un colţişor pe o masă, unde deasupra a aşezat o hârtiuţă cu titlul "Amintiri. Trecut. Istorie", luând decizia ca tot ce acolo se găseşte să rămână doar ca într-un muzeu, nimic mai mult. Şi punându-se pe tronul acestei mici şi neînsemnate cămăruţe, El va face ca de acum totul să fie aici după voia Lui cea Sfântă şi spre Slava Lui.

Eu mă bucur să fac voia Lui, mă bucur că pot să Îl slujesc. Sunt neînsemnată în toată această lume, însă în acelaşi timp preţioasă pentru că El mă iubeşte şi e alături de mine. Însă toată slava şi gloria sunt ale Lui, nimic nu-mi aparţine mie! Dumnezeu fie lăudat pentru felul Său minunat de a lucra în vieţile noastre, de a ne scoate din mizerie, din moarte, şi a ne aduce la viaţă prin Fiul Său iubit, făcându-ne lucrători destoinici pentru orice lucrare bună! Slavă Lui pentru toate acestea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Îndragostire şi iubire

Aproape toţi confundă iubirea cu îndrăgostirea. Revistele pentru femei, telenovelele, filmele, literatura, majoritatea oamenilor, cu excepţia câtorva autori, preamăresc momentul îndrăgostirii, de parcă ar fi esenţa adevăratei iubiri. Şi, totuşi, ar fi de ajuns bunul simţ ca să înţelegem că experienţa îndrăgostirii este foarte diferită de starea permanentă a iubirii.
În civilizaţia în care trăim astazi, când orice lucru are o valoare datorită cererii lui pe piaţă, când imaginea unui produs contează mai mult decât produsul în sine, când mijloacele de comunicare au devenit atât de puternice încât au creat adevărate modele de comportament, iubirea şi drumul de evoluţie personală, spiritul, au foarte puţină importanţă, sunt lipsite de valoare aproape pe tot globul pământesc. În această societate, îndrăgostirea este trăită ca iubire, întrucât ceea ce contează este imaginea unui individ şi nu maturitatea lui. Mass-media desfăşoară o acţiune de planificare a gândurilor, a sentimentelor: oricum, toţi gândesc la fel, iubesc sau cred că iubesc la fel. Diversitatea, ceea ce se îndepărtează de model, este trăită ca element perturbător, deviant. Într-o astfel de societate, în care viaţa fiecăruia este copleşită de muncă, de angajamente, în care sentimentul singurătăţii, al abandonului se extinde cu disperare, iar comunicarea între persoane a dispărut aproape complet, sexul este considerat deseori singurul act care da impresia de comunicare, de căldură, de unire între fiinţele umane. Omul contemporan nu mai ştie să comunice nici prin cuvinte, nici prin gesturi, iar ceea ce pentru mine este ultima, chiar ultima formă de a comunica, şi care poate fi folosită doar într-un context anume - actul sexual - pentru multe persoane devine prima, singrua formă de comunicare. Atracţia sexuală faţă de partener te face să crezi că ai găsit marea iubire; mai mult, este condiferată o dovadă a intesităţii, a justeţei relaţiei, când, de fapt, este o dovadă a incapacităţii profunde de a comunica în alte moduri.
Astfel se confundă îndrăgostirea cu iubirea.

În continuare voi reda câteva caracteristici ale celor două stări, astfel încât cine citeşte să poată recunoaşte dacă propriile lui experienţe sunt momente de îndrăgostire sau, dimpotrivă, se află deja pe drumul iubirii.

• îndrăgostirea aparţine animalităţii omului, iubirea maturităţii lui. Pentru a te îndrăgosti nu e nevoie de curaj, e de ajuns să laşi lucrurile să meargă de la sine. Oamenii pot să îşi folosească mintea şi capacitatea de a transcende. Altfel ce diferentă ar fi între noi şi animale?
• în îndrăgostire sexul este hotărâtor, în relaţia de iubire este o opţiune. Multe persoane cred că sunt deştepte dacă trăiesc aşa cum trăiesc, mai degrabă în starea de îndrăgostire decât în cea de iubire, dar se poartă astfel doar pentru că nu vor să recunoască sărăcia emoţiilor lor şi incapacitatea lor de a comunica în alt mod care să nu fie sexual.
• în îndrăgostire realitatea este modificată, alterată, pentru a trăi relaţia; în iubire, realitatea devine parte integrantă din relaţia însăşi, o face să crească şi o întăreşte.
• în starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viaţa se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relaţie, întrucât împreună cu el ai construit sau construieşti un plan, un drum.
• îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile.
• îndrăgostirea ascunde o profundă singurătate lăuntrică, de vreme ce ne căutăm partenerul ca să ne simţim vii; în iubire interioritatea unuia, independentă, autonomă faţă de celălalt, se uneşte printr-o alegere cu cea a persoanei iubite, pentru a parcurge drumul împreună.
  
• îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu.
• în îndrăgostire extazul se produce doar cînd eşti cu partenerul; în starea de iubire, fericirea este un fundal constant al întregii vieţi.
• îndrăgostirea ne iluzionează că evoluăm, dar, de fapt, este doar o stare de exaltare a simţurilor sau a nevrozei; iubirea este, prin definiţie, creştere personală şi, prin urmare, colectivă.
• o dată ce îndrăgostirea a luat sfârşit, simţi un mare gol care poate nu face altceva decât să descopere golul care exista deja şi care acum a devenit şi mai amar; iubirea despre care vorbesc nu are în vedere sfârşitul, pentru că nu a plecat de la un gol!
• îndrăgostirea se teme de moarte; în starea de iubire morţile sunt mai multe, dar toate sunt anulate dacă ştii să le dai sens, semnificaţie.
• în îndrăgostire este negată limita; în iubire limita este căutată, recunoscută, acceptată, preamărită.
• în îndrăgostire raţiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important.
• îndrăgostirea este, prin natura ei, exclusivă, nu e universală.
• îndrăgostirea este o posesie, iubirea este dar.
• îndrăgostirea domină persoanele care o trăiesc; persoanele care se află pe drumul iubirii îşi gestionează împreună iubirea, nu sunt gestionate de ea.
• îndrăgostirea tinde spre fuziune: în general, imaginea partenerului, ochii, chipul lui...sunt reproduse în mod obsesiv. Iubirea se bazează pe alegeri continue.
• îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întpresc iubirea.
• îndrăgostirea este alcătuită doar din senzaţii; iubirea cuprinde, în plus, şi voinţă.
• de fapt, îndrăgpstirea este mai concordantă cu psihologia copilului, care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul şi imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, ţin cont de el.
• îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparentă; iubirea se hrăneşte din profunzimea celuilalt. iubirea nu poate fi niciodată superficială.
• îndrăgostirea ţine de o logică a consumului; iubirea de logica lui a fi, de logica conştiinţei.
• îndrăgostirea e ucisă de suferintă, iubirea înţelege suferinţa.
• în îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.
• îndrăgostirea este uşoară, dar te goleşte; iubirea e grea, dar te umple.

Citat din "Iubire" de Valerio Albisetii