Ioan 3:16

Am primit aceasta pe e-mail. Mai mult decât să le citim, eu aş spune să şi medităm la ele şi să acţionăm în măsură. Să ne dorim şi să cerem şi noi iubirea Tatălui care l-a dat pe Fiul Său pentru noi. Am fost răscumpăraţi prin jertfă, să răspundem jertfindu-ne din timp, din bani, din tot ce Dumnezeu ne-a dăruit, pentru a dărui mai departe, prin iubire, cum El ne-a învăţat. Amin

Într-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la coltul străzii, iar oamenii treceau nepăsători pe lângă el. Baieţelului îi era atât de frig încât nici nu mai încerca să-şi vândă ziarele .
S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat: "Domnule, ştiţi cumva din întâmplare un loc călduros unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea asta? Vedeţi dumneavoastră, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ unde să stau."
Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns: "Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casă albă, mare. Când ajungi acolo, să baţi la usă şi când îţi va deschide să spui doar "Ioan 3 cu 16" şi te vor lasa să intri."
Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi după câteva clipe i-a deschis o doamnă. Baiatul s-a uitat la ea şi a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intră, fiule." L-a luat înăuntru şi i-a arătat un fotoliu în faţa unui şemineu pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat."
Puţin mai târziu ea s-a întors şi l-a întrebat: "Ti-e foame?". El a răspuns: "Poate, puţin. N-am mâncat de câteva zile şi cred că aş putea da gata un pic de mâncare." Femeia l-a invitat în bucătărie şi i-a spus să se aşeze la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce înseamnî, dar cu siguranţă satura un băiat înfometat."
Apoi l-a chemat sus în baie unde se afla o cadă imensă plină cu apă caldă şi a stat acolo ca să se înmoaie puţin. După ce s-a spălat, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un băiat murdar." Baiatul nu mai făcuse niciodată o baie adevărată. Singura baie pe care a facut-o vreodată a fost când stătea lângă un hidrant deschis.
Femeia l-a luat apoi şi l-a dus în dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus în pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat de noapte bună şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ninge în acea noapte geroasă, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înteleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un băiat frânt de oboseală."
Dimineaţă, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. După ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel fotoliu, în faţa semineului şi a luat o Biblie. S-a aşezat în faţa lui, şi, uitându-se la faţa lui inocentă, l-a întrebat blând: "Înţelegi tu ce înseamnă <>?"
El a răspuns:"Nu, doamnă, nu înţeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 şi a început să-i vorbească despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, băiatul şi-a predat inima lui Isus. Stând acolo, s-a gândit: "Ioan 3 cu 16? nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă salvează un băiat pierdut."
Trebuie să mărturisesc că nici eu nu înţeleg cum Dumnezeu a fost atât de binevoitor să-L trimită pe Isus, Fiul Său, să moară pentru mine şi Isus să fie de acord să facă un asemenea lucru. Nu înţeleg agonia Tatălui şi a îngerilor din ceruri în timp ce-L priveau pe Isus suferind şi murind. Nu înţeleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a ţinut pe Isus pe cruce pana la sfârşit.
Ioan 3:16 -> "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vesnică."

Scrisoarea a III-a - parodie

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..".
"-N-a venit, Măria Ta, zise el privind in jur..."
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour".
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesăţ,
Le-arăta un "Sony Vaio", care-l ţine la subrat.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc in jeep.
Şi-ncepu să îi explice ca nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate, al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum, când turcii-mi sunt în Vama, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă."
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera, el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe "interzis"..."
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
"-Baiazid , hai să ne batem...!! , Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la "fast-food"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindca rişti să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân' la urmă că "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică".

Tu ce alegi?

Suntem în săptămâna mare... săptămâna în care Domnul nostru Isus Hristos a suferit cel mai mult pentru noi, purtând asupra Lui toate pacatele lumii! Ale mele, ale tale şi ale tuturor oamenilor! Jertfa Lui nu e completă dacă noi, oamenii, cei păcătoşii, nu dăm păcatele noastre Lui, ca El să le şteargă prin sângele care l-a vărsat!
Acum e momentul! Nu amâna!
Tu ce alegi? Alegi să-ţi continui viaţa în păcat, sau alegi să îţi predai viaţa Domnului Isus, care e îndreptăţit să îţi şteargă păcatele?

Premierea festivalului de teatru pentru elevi "Rotaract"

După trei zile pline de spectacole în toate cele trei săli ale Teatrului de Nord(Sala Mare, Sala Studio şi Sala Curcubeu) s-au ales într-un final cei mai buni. Îi voi prezenta în cele ce urmează:

La secţiunea gimnaziu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Larisa Giurgiu de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Madam Măndica Piscopesco în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, la secţiunea gimnaziu, a fost luat de Claudian Şiman de la Şcoala cu clasele I-VIII Pişcolt, pentru rolul Eu... în piesa "Five o'clock" de I.L. Caragiale.

La secţiunea liceu, premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal a fost luat de Laura Porcza pentru rolul Madam Duple în piesa "Scenă în patru, iar cel mai bun actor în rol principal a fost Sergiu Podină, interpretând rolul lui Gogu în "Proştii sub clar de lună", ambii actori fiind îndrumaţi de Carol Erdos, la Şcoala Populară de Arte. Cei doi vor petrece 10 zile în Grecia, excursia fiind acordată de Agenţia de Turism Lup.

Cea mai bună actrită în rol secundar la secţiunea gimnaziu a fost Mara Florian, interpretând rolul Împărătesei cea rea în piesa "Albă ca Zăpada" a Şcolii cu clasele I-VIII "Grigore Moisil", iar cel mai bun actor în rol secundar a fost Marian Mihalca, interpretând pe Puiu în "Luna creşte", piesă realizată de Şcoala cu clasele I-VIII Andrid.

Cea mai bună actriţă în rol secundar, la secţiunea liceu, a fost Oana Palcau interpretând rolul cameristei în "Îmblânzirea scorpiei", piesă realizată de Liceul de Artă "Aurel Popp". Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar a fost acordat lui Sergiu Bărbuş, care a interpretat rolul tatălui în "Caii la fereastră", piesă realizată de Cenaclul "Alfazet".

Cea mai bună interpretare One Man Show a fost a Alexandrei Bandac, în "Nota de plată mecanică". Ea este elevă la Colegiul Naţional Iaşi.

Cel mai bun spectacol la secţiunea gimnaziu a fost cel realizat de Grup Şcolar Ardud, "Tragica comedie sau comedia tragică a lui Punch and Judy". Punch a fost interpretat de Andrei Gati şi Bogdana Cizmar a avut triplu rol, ea interpretând Judy, Doctorul şi Dracul.

Cel mai bun spectacol la secţiunea liceu nu s-a acordat, juriul motivând că nicio trupă participantă nu merită acest premiu. Banii ce reprezentau acest premiu au fost daţi în două premii speciale, lui Mircea Băluţă pentru rolul fiului în "Caii la fereastră" şi Marei Florian pentru reprezentaţia de la One Man Show, "Din grădina mea".

Membrii juriilor au primit diplome. La secţiunea liceu: domnul Andrei Mihalache, din partea Teatrului de Nord; doamna Crina Leş, inspector educativ şi Ionuţ Neamţ din partea Clubului Rotaract. La secţiunea gimnaziu: doamna Adriana Vaida, din partea Teatrului de Nord; doamna Nicoleta Bărbânţă, profesor de limba şi literatura română la Şcoala cu clasele I-VIII "Octavian Goga" şi Gabriela Andreica din partea Clubului Rotaract. La secţiunea One Man Show: doamna Anca Similar, din partea Teatrului de Nord; Monica Lup, partener în organizarea festivalului şi Cristina Soponoş din partea Clubului Rotaract.

Au mai primit diplome şi membrii Clubului Rotaract: Anca Mureşan, Anca Rednik, Daniela Negru, Andrei Găzdac, Roxana Oros, Andrada Săvianu, Raul Nicoară, Andrada Dobşe, Ionuţ Neamţ, Gabriela Andreica, Cristina Soponoş, Daniel Coşarcă, Laura şi Mihaela Silaghi, Lorena Creţ, Savaniu Oana, Seicean Alexandru, Teodora Iojiban, Andrei Lucaci şi Iulia Ţinca.

Acest festival a fost realizat de Clubul Rotaract Satu Mare, în parteneriat cu: Teatrul de Nord, Agenţia Imobiliară şi Agenţia de Turism Lup, Rotary Club Satu Mare.

Vacanţă

Ca toţi elevii, am avut o săptămână de vacanţă intersemestrială. A început frumos, cu un răspuns aşteptat din partea Domnului. A continuat cu trăiri intense, diverse stări sufleteşti în diverse experienţe. Am avut ocazia să merg la bunici, la ţară, unde am stat 2 zile. Timp foarte frumos, mai mult "pe la cratiţă", dar îmi face plăcere să fiu folositoare. Mai ales între oameni pe care îi iubesc. Am întâlnit acolo un motan, care e semisălbatic, şi încet-încet s-a acomodat cu mine. L-am mituit, vorba vine. Întâi cu o clătită, apoi cu o plăcinta, apoi cu nişte cârnăciori... vă daţi seama şi un om pica în plasă, darămite un motan;)). În aceste zile am învăţat să fac foc în sobă, am prins gustul punerii de lemne pe foc, încât mă tot trezeam cu câte-un lemn în mână. Îmi plănuisem să îmi termin lecturile acolo, dar nicio şansă. Nici măcar nu m-am atins de cărţi. E aşa plăcut, ghioceii erau in floare, tot o mireasmă de primăvară. Şi aşa se pare, că a cam ajuns primăvara pe la noi. Bunicul întorcea în voie pământul cu hârleţul în grădina cu flori. Alt semn. Iar acolo vara e o minunăţie, n-am cuvinte să descriu, dar la vară voi posta poze.
Bun, am venit de la ţară, unde, deşi am făcut multe, timpul a fost scurt...2 zile. Ajunsă acasă, dorita odihnă veni târziu, fiind forţată de o groaznică migrenă. Finisarea curăţeniei, pe care am uitat să o menţionez, a stat în calea odihnei mele. Şi grija meniului pe zilele următoare(în ceea ce mă priveşte, desigur).
Şi uite aşa s-a ajuns să fie vineri... Vineri vine cu grija florilor mele, oare s-au prins răsadurile de balsamine? Investigaţia a dat rezultat semipozitiv, dacă îl pot numi aşa.. adică unele da, altele încă nu. Apoi, urmează tratarea celorlalte flori, cele de apartament. Îmi pare aşa de bine că şi-au revenit din amorţeală după ce le-am schimbat pământul, nu vroiam să rămân fără scumpele mele. Hm...oare ce s-a mai întâmplat vineri?
Desigur, gătit. Nici nu se putea fără(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să fac budinca!). O minunată supă de legume fără boia(deja mă enervau cerculeţele roşii din supă), însă cu tăieţei. Şi vizita la dentist, ca să îmi confirme un specialist că dinţii mei sunt în perfectă stare. Doar că aveau nevoie de o curăţare. Asta ca să nu zic că eu nu merg la dentist, ceea ce am observat că e o modă în zilele noastre. Spre seara odihnă, nu de voie, de nevoie. Organismul meu a zis pas, într-un final.
Sâmbătă. Somn de voie. Ai mei au plecat la meci de volei, deci era casa a mea. Lucru neobişnuit pentru o zi de sâmbătă, nu am făcut curăţenie. Am dormit. Fără ruşine. Nefiind împăcată pentru că aveam de aranjat în casă, şi de aerisit, m-am trezit. Mi-am rezolvat rapid toate problemele ca să îmi pot împlini o promisiune. Urma să mă întâlnesc cu ai mei la unchiul Nelu. Dar, cum nu se putea altfel, am uitat acele acasă, deci nu am putut să îi fac glicemia bunicului. De acolo, drumul acasă a fos puţin ieşit din comun, fiind impresionată de razele primăverii. Am decis cu Vasi să mergem mai devreme în vizită la Marcel Mirea, unde am petrecut minunat. Dovadă fiind faptul că vizita a durat în jur de 6 ore. Deşi m-am ales cu o gheară de pisică în pulpă, a fost frumos:)
Ziua de azi, care e ultima din vacanţă, o văd la fel de frumoasă. După un somn binemeritat doresc cu voia Domnului să îmi termin dosarul la română. Asta între programele de la biserică.

Vă las cu o îndemnare. Pe mine m-a cercetat mult ieri şi azi, e refrenul unei cântări:

Nu sta departe, singur, fără pace! Îndreaptă-te spre-al pocăinţei rost,
căci dacă mori nimica nu poţi face. Tu vei vedea ce rătăcit ai fost!