
Cred ca e depasita practica jurnalului intr-un caietel cu lacat.:) Orice copil, cel putin din generatia mea, si sunt sigura ca si din a voastra, a avut un asemenea jurnal, in care impartaseam fie tot felul de poezioare haioase despre iubire, traire, speranta, desigur cu putin caracter ludic, aflate din auzite sau furate de la colegul/a de banca; fie ne asterneam pe hartie prin desene sau prin litere aventurile din povesti cu zane si printi, urmand sa ajungem la prima poveste de iubire, iubire adevarata de copil. Voi ajunge sa scriu si despre acest subiect, parerea mea despre "iubirea" tineretului zilelor noastre, pe care l-as denumi interes si placere proprie. Suntem egocentrici, egoisti, mandri...cu parere de rau o spun, dar asta e.
Inchei cu un noapte buna tuturor si mie. Ma asteapta asternutul cald care imi impartaseste visele, sperantele...
Un comentariu:
eu nu am avut jurnal cu notite in schimb am avut oracol. il dadeam la toata lumea,erau cateva pagini la capat cu sclipici..of mama :).era modalitatea cea mai comuna ,copii fijnd,sa aratam de cine ne place.
oarecum titlul blogului tau se aseamana cu al meu.
Trimiteți un comentariu