Pasivitate

Traim intr-o lume frumoasa, foarte frumoasa, insa noi, oamenii, o stricam. Perioada e una in care incercam sa ne ridicam pe noi deasupra tuturor, sa fim in frunte, sa conducem, sa fim laudati, insa fara a fi depus eforturi mari. Iar pentru a realiza aceste lucruri calcam in picioare pe oricine, nu conteaza ca e din familie sau simpla cunostinta, sau poate nici atat....

Lumea se schimba, Anticristul se instaleaza incet, incet pe nesimtite... iar noi il lasam, il acceptam, chiar il laudam. Aduce pace, bunastare, impacare intre oameni, aparent totul e perfect. Insa nu e. Adevarata e vorba aceea cum ca atunci cand lucrurile merg prea bine(aparent) "pute" ceva. Timpul trece prea repede, asta e stiut de un deceniu pentru noi. Insa ne-am intrebat de ce nu avem timp de nimic? Abia apucam sa facem ceva si e gata ziua.. Eu cred ca fiecare s-a intrebat, insa i s-a parut prea neinsemnata aceasta intrebare pentru a-i acorda deplina atentie, sau a dat un raspuns care aparent l-a multumit. Si eu ma intreb lucrurile acestea zilnic, insa le ignor. Din fericire, un eveniment intamplat ieri m-a facut sa ma trezesc. Nu voi da nume, insa o persoana pe care am intalnit-o(pe care defapt o intalnesc saptamanal insa am evitat sa discut mai multe in ultimele luni, poate pentru ca stiam ca e ceva putred, dar nu aveam puterea de a recunoaste, de a schimba ceva), m-a simtit si in timp relativ scurt am reusit sa imi dau seama de multe lucruri care se petrec cu lumea, societatea, implicit ma afecteaza si pe mine desi uneori tin sa ma retrag de lume. Te invadeaza chiar si in cercul tau, iar daca nu esti destul de puternic te lasi dus de unele ganduri, sentimente, trairi, pe care ti le insusesti poate doar pentru ca "asa sunt toti, asa fac toti". Si ti se pare totul normal.
Motivul tuturor problemelor noastre se rezuma la unul singur: lipsa lui Dumnezeu din viata noastra, din casa noastra, din familia noastra. Suntem prea ocupati pentru Dumnezeu. Avem servici, unii scoala, ajungem obositi acasa unde mai avem si de lucru iar seara ne prinde un film sau emisiunile tv pe care le vedem dormitand. Posibil mai indrugam o rugaciune invatata de la gradinita din memorie, insa fara a fi constienti de ceea ce zicem, de a trai ceea ce ne rugam. Si picam in somn, trezindu-ne ingroziti in urmatoarea dimineata de gandul ca avem de luat tot acest traseu de la inceput. Si cand vine sfarsitul de saptamana, abia asteptam sa stam si noi "sa ne odihnim"(de fapt, sa vegetam) mai mult. Am auzit luna trecuta de la o persoana din interiorul scolii ca odihna se face prin lucru, prin alt lucru. Vrei sa te odihnesti, schimbi activitatea, insa nu e bine sa stai. Acum imi dau seama ca acest lucru e absolut real.
Ar fi bine sa ne gandim la asta, sa incercam sa ne ridicam prin propriile forte, sa fim puternici in dorinte, in gandire, in fapte. Si sa nu uitam de Dumnezeu, pentru ca El ne da toata puterea de care avem nevoie spre a birui.
Va las ca si meditatie urmatoarele:

"Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa."

Greva in invatamant

In vacanta de vara mi-am pierdut toata indemanarea pentru invatat(pt scoala, adica tocit), lucru pe care deabia acum incep sa il recuperez. Cu greu, dar e bine ca reusesc. Nu stiu ce se va intampla in caz de greva. O voi lua oare de la capat?
Pe langa faptul ca o greva ar da peste cap tot, atat elevii cat si profesorii si sa nu mai spun de cadrele care lucreaza intr-o scoala la administratie etc, este exagerata. Cel putin in cazul de fata. Cum Doamne sa iti permiti sa ceri majorare de salariu 50%?! As fi de acord daca copiii nu ar mai fi nevoiti sa ia ore in particular pentru ca nu pricep ce fac la scoala. Cum de in particular pricep?(in grupuri de 6-8 elevi, cam cati ar fi interesati intr-o clasa in medie la o anumita ora). Consider ca e de ajuns ca s-a dat la profesorii debutanti o marire de 15%, si asa e mult. De unde vor scoate atatia bani?
E si mai aiurea ca vom fi nevoiti sa mergem la scoala pentru 3, maxim 4 ore pe zi, asta pentru ca, desigur, nu toti profesorii fac greva. Dupa greva, la unele materii vom merge sambata la scoala sa recuperam(deci tot pe noi, pe elevi, pica greul pana la urma) doar unele ore. Mi se pare total absurd. Sa nu luam in considerare si faptul ca unii termina clasa a VIII-a sau a XII-a si au examene finale. Ma intreb oare meditatii vor da in timpul grevei profesorii care sustin atat de mult greva?..
Desi poate nu mi-ar strica o "vacanta", nu sunt de acord cu greva. Punct!

Revenire la viata

"Doamne, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine te voi inalta!" (Isaia 25:1)

Dupa o lunga absenta din biserica, perioada in care am simtit si lipsa partasiei, a relatiei cu Dumnezeu, am revenit. Acest lucru s-a intamplat azi, dandu-mi din nou viata. Nu stiu daca va puteti imagina starea pe care o provoaca in sufletul unui om lipsa lui Dumnezeu. E o stare seaca, o stare in care nu esti multumit de nimic chiar si cand ai totul, ti se pare ca nu ai motive intemeiate pentru a trai, esti ca o leguma. Insa, dupa ce (re)intri in prezenta Lui, sub autoritatea Lui, viata ta este fericire, implinire, are un rost, ai un drum. Acest sentiment m-a cuprins si pe mine azi cand m-am dedicat din nou lui Dumnezeu. Vreau sa fiu si mai buna si mai ascultatoare de Domnul meu decat eram, si vreau sa nu mai cad in capcanele diavolului care incerca sa ma convinga(si a reusit, pentru o vreme) de existenta caii de mijloc.Am incercat sa fac compromisuri, si asta din pricina unei iubiri. Nu mai pot trai asa, am nevoie de prezenta Lui in totalitate. El nu vrea jumatati de masura. Mi-e foarte greu, dar eu ma incred total in El, pentru ca El stie bine ce face.

"Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!" ( Neemia 9:5b) Amin!

Ideea devenita realitate

In sfarsit am realizat un lucru demult propus. Si anume crearea unui blog. Fiind o persoana care isi petrece mult timp in lumea ei, cu gandurile si sperantele ei, am deseori momente cand mintea imi fuge in diverse parti, ganduri despre lume, despre oameni, despre mine.. Acesta e si motivul blogului, deoarece fie doream sa impartasesc cuiva aceste ganduri, fara sa stie nimeni dar sa stie lumea-ntreaga, fie ca sa am si o memorie virtuala. Tocmai de acolo si titlul acestui blog "Ganduri, placeri, vise".
Cred ca e depasita practica jurnalului intr-un caietel cu lacat.:) Orice copil, cel putin din generatia mea, si sunt sigura ca si din a voastra, a avut un asemenea jurnal, in care impartaseam fie tot felul de poezioare haioase despre iubire, traire, speranta, desigur cu putin caracter ludic, aflate din auzite sau furate de la colegul/a de banca; fie ne asterneam pe hartie prin desene sau prin litere aventurile din povesti cu zane si printi, urmand sa ajungem la prima poveste de iubire, iubire adevarata de copil. Voi ajunge sa scriu si despre acest subiect, parerea mea despre "iubirea" tineretului zilelor noastre, pe care l-as denumi interes si placere proprie. Suntem egocentrici, egoisti, mandri...cu parere de rau o spun, dar asta e.
Inchei cu un noapte buna tuturor si mie. Ma asteapta asternutul cald care imi impartaseste visele, sperantele...