Vacanţă

Ca toţi elevii, am avut o săptămână de vacanţă intersemestrială. A început frumos, cu un răspuns aşteptat din partea Domnului. A continuat cu trăiri intense, diverse stări sufleteşti în diverse experienţe. Am avut ocazia să merg la bunici, la ţară, unde am stat 2 zile. Timp foarte frumos, mai mult "pe la cratiţă", dar îmi face plăcere să fiu folositoare. Mai ales între oameni pe care îi iubesc. Am întâlnit acolo un motan, care e semisălbatic, şi încet-încet s-a acomodat cu mine. L-am mituit, vorba vine. Întâi cu o clătită, apoi cu o plăcinta, apoi cu nişte cârnăciori... vă daţi seama şi un om pica în plasă, darămite un motan;)). În aceste zile am învăţat să fac foc în sobă, am prins gustul punerii de lemne pe foc, încât mă tot trezeam cu câte-un lemn în mână. Îmi plănuisem să îmi termin lecturile acolo, dar nicio şansă. Nici măcar nu m-am atins de cărţi. E aşa plăcut, ghioceii erau in floare, tot o mireasmă de primăvară. Şi aşa se pare, că a cam ajuns primăvara pe la noi. Bunicul întorcea în voie pământul cu hârleţul în grădina cu flori. Alt semn. Iar acolo vara e o minunăţie, n-am cuvinte să descriu, dar la vară voi posta poze.
Bun, am venit de la ţară, unde, deşi am făcut multe, timpul a fost scurt...2 zile. Ajunsă acasă, dorita odihnă veni târziu, fiind forţată de o groaznică migrenă. Finisarea curăţeniei, pe care am uitat să o menţionez, a stat în calea odihnei mele. Şi grija meniului pe zilele următoare(în ceea ce mă priveşte, desigur).
Şi uite aşa s-a ajuns să fie vineri... Vineri vine cu grija florilor mele, oare s-au prins răsadurile de balsamine? Investigaţia a dat rezultat semipozitiv, dacă îl pot numi aşa.. adică unele da, altele încă nu. Apoi, urmează tratarea celorlalte flori, cele de apartament. Îmi pare aşa de bine că şi-au revenit din amorţeală după ce le-am schimbat pământul, nu vroiam să rămân fără scumpele mele. Hm...oare ce s-a mai întâmplat vineri?
Desigur, gătit. Nici nu se putea fără(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să fac budinca!). O minunată supă de legume fără boia(deja mă enervau cerculeţele roşii din supă), însă cu tăieţei. Şi vizita la dentist, ca să îmi confirme un specialist că dinţii mei sunt în perfectă stare. Doar că aveau nevoie de o curăţare. Asta ca să nu zic că eu nu merg la dentist, ceea ce am observat că e o modă în zilele noastre. Spre seara odihnă, nu de voie, de nevoie. Organismul meu a zis pas, într-un final.
Sâmbătă. Somn de voie. Ai mei au plecat la meci de volei, deci era casa a mea. Lucru neobişnuit pentru o zi de sâmbătă, nu am făcut curăţenie. Am dormit. Fără ruşine. Nefiind împăcată pentru că aveam de aranjat în casă, şi de aerisit, m-am trezit. Mi-am rezolvat rapid toate problemele ca să îmi pot împlini o promisiune. Urma să mă întâlnesc cu ai mei la unchiul Nelu. Dar, cum nu se putea altfel, am uitat acele acasă, deci nu am putut să îi fac glicemia bunicului. De acolo, drumul acasă a fos puţin ieşit din comun, fiind impresionată de razele primăverii. Am decis cu Vasi să mergem mai devreme în vizită la Marcel Mirea, unde am petrecut minunat. Dovadă fiind faptul că vizita a durat în jur de 6 ore. Deşi m-am ales cu o gheară de pisică în pulpă, a fost frumos:)
Ziua de azi, care e ultima din vacanţă, o văd la fel de frumoasă. După un somn binemeritat doresc cu voia Domnului să îmi termin dosarul la română. Asta între programele de la biserică.

Vă las cu o îndemnare. Pe mine m-a cercetat mult ieri şi azi, e refrenul unei cântări:

Nu sta departe, singur, fără pace! Îndreaptă-te spre-al pocăinţei rost,
căci dacă mori nimica nu poţi face. Tu vei vedea ce rătăcit ai fost!

Mesajul lui Satan către demoni

Am găsit un clip pe youtube pe care aş dori să îl vedeţi. Dacă la cel cu masonii şi cipurile aţi avut de obiectat, la acesta nu cred. Mi se pare plin de adevăr, deşi nimeni nu poate ştii dacă e adevărată povestea. Dar urmările unei astfel de fapte se văd clar în zilele noastre. Domnul să ne întărească să rămânem alături de El, să nu ne clătinăm şi să nu picăm în capcanele lui Satan! Amin

Câteva cuvinte

După un ianuarie plin, în sfârşit voi avea şi eu vreo 2 săptămâni libere în care să mă pot dedica exclusiv la ceea ce îmi place. Curăţenia va ocupă primul plan, iar apoi altele. Azi, pentru prima dată de foarte mult timp, aş putea zice chiar de un an, am trăit aici şi acum. Pe drumul de la Eminescu până în Carpaţi am admirat tototot ce mi-a ieşit in cale. A fost minunat. Mintea mea era ocupată înainte cu ceea ce am de făcut, cu ceea ce s-a întâmplat, şi mereu eram în alta parte decât aici. Atâtea griji te inundă mereu, faci ce faci te tot preocupi de viitor şi uneori şi de trecut "oare de ce am facut aşa?"; "de ce nu a ieşit cum am vrut eu?" şi uiţi că prezentul îl trăieşti şi trebuie să te bucuri de momentul respectiv, că poate clipa pentru care tu îţi faci planuri nu o vei mai prinde.
Cam atât am avut de împărtăşit pentru moment, căci deşi sunt foarte fericită, oboseala îmi inundă trupul, care la rându-i îşi cere odihna promisă.

Lumea sub semnul Satanei

Oameni buni, aveţi grijă!

Încurajare