Ninggee!

E asa frumos:D Fulgii mari de zapada cad pe pamant in sfarsit si in satucul meu... Gandul imi zboara la copilarie, la anii in care ieseam afara cu sania, ieseam afara sa ma joc cu zapada, si imi placea atat de mult... E ca un rit, ca un cantec care ma cuprinde cand sunt intr-un spatiu alb, plin de nea. Sper ca se va depunde, si vom avea zapada si noi, satmarenii, de Craciun. Nimic nu e mai frumos decat un Craciun cu zapada...si desigur, cu Hristos in inima..
Nu am vrut sa scriu mult in aceasta postare, e doar un gand de multumire.
Multumesc Doamne si Slava Tie pentru zapada!