Ninggee!

E asa frumos:D Fulgii mari de zapada cad pe pamant in sfarsit si in satucul meu... Gandul imi zboara la copilarie, la anii in care ieseam afara cu sania, ieseam afara sa ma joc cu zapada, si imi placea atat de mult... E ca un rit, ca un cantec care ma cuprinde cand sunt intr-un spatiu alb, plin de nea. Sper ca se va depunde, si vom avea zapada si noi, satmarenii, de Craciun. Nimic nu e mai frumos decat un Craciun cu zapada...si desigur, cu Hristos in inima..
Nu am vrut sa scriu mult in aceasta postare, e doar un gand de multumire.
Multumesc Doamne si Slava Tie pentru zapada!

Craciunul in ochi de copil

In primii ani de viata ma bucuram foarte mult de perioada Craciunului. Cadouri, admosfera de sarbatoare, vacanta, colindat, prajituri. Totul era mirific. Voi descrie cum imi petreceam Craciunul in copilarie..
Pregatirile incep cu o saptamana inainte de Craciun. Mama face curatenie, prajituri. Tata a taiat porcul si aranjeaza toate in frigider, carnatii la afumat. Pregatirile sunt intense. Eu stau impreuna cu mama si o ajut sa ii dau una alta de ce are nevoie la pregatit si ornat, in timp ce ea canta o colinda, iar eu incerc sa o invat. Cantam "Praznic luminos", mama se bucura ca am prins melodia...insa dintr-o data gandul meu zboara la Mos Craciun! Mai e o saptamana pana la Craciun iar eu nu i-am trimis nicio scrisoare... o conving cu greu pe mama sa vina cu mine sa ii scriu scrisoare mosului...Nu tare dorea ea sa lase treaba, stiind ca e multa si grea, sa vina cu mine, dar iubirea pentru mine, copilasul ei, ii ingaduie sa-si faca acest timp, chiar daca stie ca pe urma va fi nevoita sa lucreze mai din greu. Tata termina cu porcul si se retrage, stiind ca daca intra in teritoriul "femeilor" e problema mare. Cu greu se termina pregatirile pentru Craciun, si vine Ajunul.
In Ajun, toata lumea in vizita. Dupa vizita, incepe colindatul. Mama venea cu mine, pe la lume..ma bucuram de orice lucru primit..bani, dulciuri, fructe...sau doar o casa calda si un ceai cald. Colinda se termina pe la 22, tarziu pentru un copilas. Ajung acasa fericita(pentru daruri, nu altceva), si adorm la lumina beculetelor de pe brad, urmarind cu ochii deschisi, insa pierduti, stelele...sa vad daca vine Mosul, iar la casetofon se aude o voce suava cantand "Pe strada din Viflaim,/ Merge maica cu Iosif..." Isus s-a nascut in seara de Craciun! Amin

Eu cred ca pana in varsta de 3 ani petreci Craciunul studiind ceea ce se intampla in jurul tau...obiectele si obiceiurile noi care apar... A fost o intamplare haioasa azi la biserica. Iulia, fata unei surori, de 1 an si cateva luni admira bradul...si tot zicea "badul, badul"..era cu surioasa ei langa brad, si dintr-o data o vad ca sare sa ajunga la un glob stralucitor care se tot rotea producand efecte.. E primul Craciun in care este cat de cat constienta si poate studia, totul e nou pentru ea. Sora ei nu era la fel de incantata de admosfera, ea avand contact si anii trecuti cu bradul si obiceiurile Craciunului. Insa o asista si se bucura de bucuria ei. Frumos lucru.
Dupa 3 ani, pana pe la 5,6 copiii cred in Mos Craciun si mos craciun e mare lor asteptare, mai mare decat orice altceva. Traiesc, suspina, asteptand sa vina Mosul. Ii scriu cu dragoste scrisori , mai bine zis dicteaza mamei sau tatalui, in care il anunta pe Mos ca au fost cuminti sa vina cu multe multe daruri la ei.
Dupa 6, si aprox pana la 13, 14 ani obiceiurile nu se schimba mult. Doar ca se mai discuta despre cadouri la scoala, prima zi dupa vacanta de Craciun invatatoarele o intituleaza "Ce ti-a adus Mos Craciun?" si stau la discutii cu copiii despre asta.. Imi scuzati sinceritatea, invatatoarele stau la discutii cu copiii despre o mare mare minciuna. Dar despre asta mai multe altadata.
Dupa 14 ani, se intra in adolescenta. Deci, va urma....

Doamne da trezire!

Am stat azi si am ascultat albumul "De sarbatori" al Paulei Seling. Si am gasit acolo o priceasna incredibila, in care se afla un mare mare adevar. "Cruce sfanta parasita Langa margine de drum Coperisul tau se strica Cu crestinii de acum". Voi reda integral textul cantarii (pricesnei).

Cruce Sfanta parasita
Langa margine de drum
Coperisul tau se strica
Cu crestinii de acum

Oamenii nu-si mai ridica
Palaria'n dreptul Tau
Sa se'nchine si sa zica
Doamne feri'ne de rau

Nimeni astazi nu mai vine
Sa te-aseze iar frumos
Bate vantul te doboara
Cu icoana lui Hristos

Dar credinta mea imi spune
Ca mult nu va dainui
Printr-o tainica minune
Crucea tot va birui
(Amin!)

Sa dea Domnul trezirea popoarelor, si fruntas sa fie si poporul nostru! E atat de trista viata fara Isus, fara Dumnezeu, iar din pacate acest lucru nu il constientizezi decat dupa ce ai ajuns sa traiesti cu Dumnezeu, sa fie El Prietenul tau cel mai de pret. Stiu ca mai mult pe tema asta scriu, dar e ceea ce ma roade mai mult. Indiferenta lumii... ma doare foarte tare.




PAULA SELING-Cruce sfanta parasita.
Asculta mai multe audio Muzica »

Pasivitate

Traim intr-o lume frumoasa, foarte frumoasa, insa noi, oamenii, o stricam. Perioada e una in care incercam sa ne ridicam pe noi deasupra tuturor, sa fim in frunte, sa conducem, sa fim laudati, insa fara a fi depus eforturi mari. Iar pentru a realiza aceste lucruri calcam in picioare pe oricine, nu conteaza ca e din familie sau simpla cunostinta, sau poate nici atat....

Lumea se schimba, Anticristul se instaleaza incet, incet pe nesimtite... iar noi il lasam, il acceptam, chiar il laudam. Aduce pace, bunastare, impacare intre oameni, aparent totul e perfect. Insa nu e. Adevarata e vorba aceea cum ca atunci cand lucrurile merg prea bine(aparent) "pute" ceva. Timpul trece prea repede, asta e stiut de un deceniu pentru noi. Insa ne-am intrebat de ce nu avem timp de nimic? Abia apucam sa facem ceva si e gata ziua.. Eu cred ca fiecare s-a intrebat, insa i s-a parut prea neinsemnata aceasta intrebare pentru a-i acorda deplina atentie, sau a dat un raspuns care aparent l-a multumit. Si eu ma intreb lucrurile acestea zilnic, insa le ignor. Din fericire, un eveniment intamplat ieri m-a facut sa ma trezesc. Nu voi da nume, insa o persoana pe care am intalnit-o(pe care defapt o intalnesc saptamanal insa am evitat sa discut mai multe in ultimele luni, poate pentru ca stiam ca e ceva putred, dar nu aveam puterea de a recunoaste, de a schimba ceva), m-a simtit si in timp relativ scurt am reusit sa imi dau seama de multe lucruri care se petrec cu lumea, societatea, implicit ma afecteaza si pe mine desi uneori tin sa ma retrag de lume. Te invadeaza chiar si in cercul tau, iar daca nu esti destul de puternic te lasi dus de unele ganduri, sentimente, trairi, pe care ti le insusesti poate doar pentru ca "asa sunt toti, asa fac toti". Si ti se pare totul normal.
Motivul tuturor problemelor noastre se rezuma la unul singur: lipsa lui Dumnezeu din viata noastra, din casa noastra, din familia noastra. Suntem prea ocupati pentru Dumnezeu. Avem servici, unii scoala, ajungem obositi acasa unde mai avem si de lucru iar seara ne prinde un film sau emisiunile tv pe care le vedem dormitand. Posibil mai indrugam o rugaciune invatata de la gradinita din memorie, insa fara a fi constienti de ceea ce zicem, de a trai ceea ce ne rugam. Si picam in somn, trezindu-ne ingroziti in urmatoarea dimineata de gandul ca avem de luat tot acest traseu de la inceput. Si cand vine sfarsitul de saptamana, abia asteptam sa stam si noi "sa ne odihnim"(de fapt, sa vegetam) mai mult. Am auzit luna trecuta de la o persoana din interiorul scolii ca odihna se face prin lucru, prin alt lucru. Vrei sa te odihnesti, schimbi activitatea, insa nu e bine sa stai. Acum imi dau seama ca acest lucru e absolut real.
Ar fi bine sa ne gandim la asta, sa incercam sa ne ridicam prin propriile forte, sa fim puternici in dorinte, in gandire, in fapte. Si sa nu uitam de Dumnezeu, pentru ca El ne da toata puterea de care avem nevoie spre a birui.
Va las ca si meditatie urmatoarele:

"Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa."

Greva in invatamant

In vacanta de vara mi-am pierdut toata indemanarea pentru invatat(pt scoala, adica tocit), lucru pe care deabia acum incep sa il recuperez. Cu greu, dar e bine ca reusesc. Nu stiu ce se va intampla in caz de greva. O voi lua oare de la capat?
Pe langa faptul ca o greva ar da peste cap tot, atat elevii cat si profesorii si sa nu mai spun de cadrele care lucreaza intr-o scoala la administratie etc, este exagerata. Cel putin in cazul de fata. Cum Doamne sa iti permiti sa ceri majorare de salariu 50%?! As fi de acord daca copiii nu ar mai fi nevoiti sa ia ore in particular pentru ca nu pricep ce fac la scoala. Cum de in particular pricep?(in grupuri de 6-8 elevi, cam cati ar fi interesati intr-o clasa in medie la o anumita ora). Consider ca e de ajuns ca s-a dat la profesorii debutanti o marire de 15%, si asa e mult. De unde vor scoate atatia bani?
E si mai aiurea ca vom fi nevoiti sa mergem la scoala pentru 3, maxim 4 ore pe zi, asta pentru ca, desigur, nu toti profesorii fac greva. Dupa greva, la unele materii vom merge sambata la scoala sa recuperam(deci tot pe noi, pe elevi, pica greul pana la urma) doar unele ore. Mi se pare total absurd. Sa nu luam in considerare si faptul ca unii termina clasa a VIII-a sau a XII-a si au examene finale. Ma intreb oare meditatii vor da in timpul grevei profesorii care sustin atat de mult greva?..
Desi poate nu mi-ar strica o "vacanta", nu sunt de acord cu greva. Punct!